Cand ai vazut ca ti se poate lua jucaria, partidul tau, te-ai ridicat si l-ai infierat cu manie proletara pe “prostanacul” Geoana. Ai izbucnit intr-un acces necontrolat, de-a dreptul paranoic, ai amenintat, ai insinuat, ai strigat, ai gesticulat si, pentru cateva minute, m-am crezut inapoi, in anii tineretii tale revolutionare.
Brrr! M-a cuprins frica. Strigoii nu mor.
Pe atunci, bataia cu pumnul in masa inaltului prezidiu al congreselor PCUS razbatea pana la noi ca dangatul clopotelor pentru moarte. Reverbera pana in ultima comuna, pana in ultima “celula” de partid condusa de vreun Mitrea Cocor, un neispravit lenes si indoctrinat, pornit impotriva gospodarilor locali, uneltele dusmanilor de clasa.
Tu nu ai cunoscut saracia, desi te-ai prezentat ca sarac.
Pe cand cete-cete de copii colindau in ’46 prin paduri sa gaseasca radacini de baraboi pentru a-si potoli foamea, tu inaintai pe calea comunismului, treapta cu treapta. Multi copii confundau baraboiul cu cucuta si luau drumul cimitirelor moldovenesti. Tu n-ai confundat nimic din ceea ce-ti aducea foloase. Erai activist.
Tu, mai draga, nu stii ce inseamna ca unui copil sa-i fie foame. Tu fredonai cantece revolutionare: “Lui Stalin multimea/ I-aduce cantare/ Lui Staaalin cel maare/ Iubiit de popor…”
Mai tii minte? Mai stii cum scriam noi pe caiete cu patratele mari si cu cerneala mov, dupa modelul maretei Uniuni Sovietice? Cum sa nu, tii minte, mai ales ca acolo ai invatat asa de bine tehnicile manipularii, dezinformarii, spalarii creierilor, infierarii, demascarii, adularii, inspaimantarii, intemnitarii.
Si cum trebuia ca noi, copiii, sa-i scriem marelui titan, tatucului Stalin, mai tii minte? A cui a fost ideea? Ca secretar cu probleme ideologice al PCR, te-ai straduit sa formezi omul nou, adica aplaudacul ideilor voastre, aplatizat si supus, sclavul de tip nou. Daragoi tovarisci Stalin, ma liubim tebea… Ai vazut ca tovarasul Stalin nu ne-a raspuns la scrisori? Era ocupat cu lichidarea, impuscarea, epurarea… Tu, mai draga, pe cati ai epurat?
Nu m-am dumirit de ce pretinzi ca esti cinstit. Ai tradat nobilele idealuri ale socialismului, asa cum ai zis ca a facut Ceausescu? Fiindca se pune o intrebare, o dilema, as zice. Daca le-ai tradat, dandu-te cu democratia de tip capitalist, inseamna ca n-ai fost cinstit fata de idealurile tale mult clamate inainte; iar daca tu erai democrat convins, dar faceai pe comunistu’, ca sa subminezi sistemul din interior, iarasi nu erai cinstit fata de sefii tai de-atunci, ma rog, intelegi ce vreau sa zic, adica erai un profitor mincinos.
Tu, mai draga, nu ai apasat pe coarnele plugului, nu stii cum se traieste in afara vorbariei politice si a sforariilor. Cand Ceausescu te-a trecut nitel mai jos decat iti doreai, ai suferit enorm; ti s-a facut o mare nedreptate.
Dar noi, mai draga? Dar noi?
Noua nu ne-ati facut nedreptati? Tu cu Danalache, cu Teohari Georgescu, cu toti tovarasii tai? Iti aduci aminte de intelectualii fara nivel politic? De tribunalele poporului? De sedintele de infierare si purificare? Cum bateai cu pumnul in masa?
Ce timpuri, mai draga!
Tu ai fost invatat numai la prezidiu, numai intre marimile politicii. Cine e pentru? Cine e contra? Se abtine cineva? Si, fiindca te-ai obisnuit cu mirajul puterii, ai schimbat sapca cu palaria, pentru alte congrese, alte sedinte, alte infierari, “mi-am pus viata in slujba partidului…” Care partid? PCR, puiutul PCUS? FSN? PDSR? PSD? Ti-ai sacrificat viata pentru toate si deviationistii nu-ti recunosc meritele!?
Pentru cateva minute, mai draga, ai avut un lapsus explicabil prin teoria lui Freud. Se facea ca erai la tribuna PCR. Se facea ca toti luau notite, urmand sa plece in campul muncii si sa puna in practica maretele directive. Si cand cineva din sala a avut neobrazarea sa te intrebe: “Ce vrei, tovarase?”, ai ramas cu gura cascata… Un somnambul trezit brusc, alunecand de pe acoperis intr-o alta realitate, intr-o alta epoca.
Ai fost penibil, mai draga. Ai fost jalnic.
In setea ta obsesiva de putere, tare mi-e teama ca, dupa ce o sa-ti lingi ranile o vreme, iar te vei apuca de insinuari, de manipulari, de scindari, fiindca nu te vezi decat in linia-ntai, la prezidii, cine e pentru, e cineva impotriva?
Eu ma abtin.
Nu loviti in cadavre!
Atentie, ca fara sa va dati seama va aruncati inafara vietii. Si aruncandu-va inafara vietii veti fi implicit inafara adevarului. Cine si-a dat seama de acest fapt a trait putin si bine.
O analiza mai succinta era necesara si o critica a ceea ce putea fi o doctrina in activitatea lui Iliescu Ion trebuia sa faceti. Atit. Ca nu aveti ce sa alegeti din viata unei mediocritati ideologice.
O singura intrebare avem: ce a ramas pentru posteritate din fenomenul Iliescu?
Din contra, mie mi se pare o.k. Putin periat, in sensul de-a scurta pe alocuri, de-a pune mai mult ritm, ar iesi un pamflet pe cinste. Sunt parti in acest material care-mi dau fiori de gelozie.
I. Stimate domnule Zob,
Nu inteleg cum reusesc sa ma arunc in afara vietii fara sa-mi dau seama, dar asa o fi. Poate ca dorm.
Nu cred ca sunt in afara adevarului, dar, cum adevarul e o categorie filozofica foarte complicata, in subiectivitatea mea, crezand ca scriu numai ce am vazut eu si ce am trait eu, poate ca, fara sa vreau, oi fi scris neadevaruri – din punctul de vedere al altora.
Daca era necesara o analiza mai succinta… iarasi e posibil si trebuie sa repet, nu m-a dus mintea ca era necesara aceasta analiza. Va rog s-o faceti dumneavoastra, implicat in miezul vietii si fara subiectivism.
Nu stiu cum as critica ceea ce „putea fi” o doctrina. Este sau nu este o doctrina? Daca „putea fi”, de unde sa stiu eu ce putea fi? Nu mi-am propus sa analizez doctrina, am scris doar sub impresia neplacuta a ultimului discurs al politicianului respectiv.Sigur ca ar fi fost mai interesant sa conturez o doctrina, dar nu m-am gandit. Abia astept sa scrieti dumneavoastra si sa aratati care sunt punctele principale ale doctrinei politice care putea fi.
De asemenea, nu stiu ce a ramas pentru posteritate. Vom afla din cartile de istorie si, daca incercati dv. sa priviti in viitor, va rog sa scrieti un articol pe cinste, asa cum trebuie, cum il vedeti dumneavoastra, pentru ca nimeni sa nu ramana nedumirit cum ati ramas dv. dupa citirea celor scrise de mine.
Cu respect, C.
II. Stimate domnule si draga nene Marine,
E O.K!
Cand o sa-mi scriu memoriile o sa revad insemnarile mele de prin revista si o sa scriu, neica, pamflete a-ntaia la tot cartierul.
Servus! C.