.jpg)
Îmi înalţ visele flămânde către tine
Te vreau acum, eşti tot la mine-n gând,
Prezent îmi eşti, iar clipa care vine,
Se spulberă, dar tu-mi rămâi în trup, eşti ca un vânt.
Îmi înalţ ochii către tine,
Vreau melodia noastră s-o putem cânta,
Eşti mut, privirea-ţi este doar la mine,
Iubitul meu, tu eşti comoara mea.
Îmi înalţ trupul,
Vreau să ajung la tine
Doar mica umbră e departe acum;
Rămâi de poţi şi vrei şi ziua care vine
Şi ne-om iubi-n tăcere…
Rămânem doi nebuni.
daca iubirea e pentru nebuni…eu vreau sa fiu nebun tot restul vietii. cand cineva iti profaneaza gandurile…simti gustul amar al dezamagirii scurgandu-ti-se pe buze…dar cand cineva iti profaneaza semtimentele…
“inaltarea” catre ideal…catre “iubit”(cuvant care, soptit, capata o conotatie sentimentala puternica, cred ca e un cuvant magic, care, rostit la momentul potrivit… e un mic miracol…)
puritate in idei…atitudine de invingator…nu renunta la iubire…e cel mai extraordinar lucru care ni se poate intampla
parerea mea e parerea unui om simplu ce iubeste si va continua sa iubeasca si trebuie considerata ca atare…e doar o parere