Am sarit in dus in repezeala azi. Mai aveam doua ore pana cand sa ajung la doctor. Nu ma mai epilasem de la inceputul lunii decembrie. Intentionam sa folosesc ceara doar cu o zi inainte de a merge in vacanta. Nu stiam cand si unde, poate Montreal, New York City, Boca Raton, Seattle, San Diego, Vancover, Toronto, Bucuresti, Cluj, Sibiu, Constanta, Braila, Las Vegas, Medias, Istanbul, Paris, Sighetul Marmatiei, Spania, Australia …cate posibilitati..cate vise…
Voiam sa pictez tot pamantul in rosu!
Anticiparea era zglobie…Ma gandeam la iubire…Unde esti, iubire? ce imi vei oferi si cand? Imi doream si eu o primavara placuta….O simteam furisandu-se in viata mea… sau poate era doar imaginatia mea? Imi iubeam pasaportul american mai mult ca oricand acum, mai mult ca oricare parfum frantuzesc preferat, orice sutien dantelat, orice ciocolata elvetiana, masline grecesti, dobos unguresc, vin italian, muzica tiganeasca…El era unul din bijuteriile mele preferate pe linga inele si bratari.
As fi vrut sa imi pictez unghile in culoarea sangelui dar era contra-indicat in caz de emergenta. Fredonam un cantec nou, doar pentru tine, iubire…
Lama imi netezea picioarele…deveneau o matase naturala…o vanilie doar pentru tine, iubire, pentru buzele-ti insetate sa imi sarute fiecare centimentru…ganduri bune…inima imi batea repede….mai repede…ganduri despre posibilitati si…esecuri…despre daruire, despre gelozie…of, am tresarit.. si genunchiul stang a lovit robinetul…incepea sa imi sangereze…lacrimi si sange…
Nu stiam ca un robinet poate sa raneasca atat de adanc, sau poate erau gandurile mele proprii..of, of…Telefonul suna…oare cine era? nu am sarit la el. Cine ma iubea stia cum sa ajunga la mine…Nu mai alergam la telefon, sau dupa trenuri ce nu opreau in gara mea….Compuneam o poezie: ”In cautarea sutienului galben…ca florile pomului inflorit doar pentru iubirea noastra”… fredonam din nou…ganduri bune, ganduri ciudate, ganduri rele din nou…of, lama razatorului mi-a intrat in carnea degetului mainii stangi…sangeram…din nou…GATA cu negativitatea! De acum in colo pregateam doar zambete pentru viitor! Untul de cacao imi parfuma toata baia, toata pielea.
Tremuram un pic,…de frig, de emotie, de agitatie, de ingrijorare. Ma rugam soptind, soapte de iubire, soapte de rugaciuni , dulce alternare…Nu imi placeau testele medicale, nu imi placea nici un test ce viata mi-l prezenta. Voiam sa am confidenta in toate aspectele vietii mele. As fi dansat, dar nu mai era timp. Ameteam de placere cu gandul la iubire…si poate si pentru ca nu mancasem de doua zile…De luni de zile hotarasem sa am grija de mine mult mai mult. Am sarit in masina…ploua…cu tunete…rau de tot…primavara venise…Era frig, dar blana artificiala lunga cu gluga ce o cumparasem dintr-un elegant boutique din New York City acum trei ani in urma imi rasplatea cheltuiala. Si gandurile bune ma incalzeau. Aproape tot corpul imi sangera. Nu ma gandisem sa cumpar tampoane pentru acest eveniment medical. Poate voi gasi unul la unele dintre surorile medicale.
In prima secunda dupa intrarea in camera de proceduri medicale(colonoscopie) ochii mi-au cazut pe floriile rosii ale plantei Amarillo. Am exclamat: “Doamne, cu ce frumusete ma intampini azi!” Trei flori mari, superbe imi zambeau in culoarea sangelui, culoarea iubirii…culoarea Pastelui…a doua zi de Paste pentru multi crestini…dar ortodoxii trebuia sa mai astepte mai mult de o luna…eu le celebram pe toate…alegerea mea, norocul meu.
Purtam doar o bratara cu margele de culoarea coralului rosu cu un cristal austriac la mijloc. Le-am insirat acum catva timp in urma cu gandul la iubirea valsului austriac. Azi am adus-o cu mine ca un simbol drag si sa imi poarte noroc.
O asistenta medicala cu parul rosu imi admira raspunsurile rapide, corecte si pragmatice. Imi admira vocea si accentul. Le spunea tuturor: “Iubesc aceasta pacienta!” Ma intreba de unde veneam. I-am raspuns: “Din lumea poeziei, din tara romantei: Romania!” Zambea, zambeam putin…eram inca ingrijorata. S-a uitat adanc in ochii mei si mi-a-spus ca totul va fi bine. Apoi mi-a dorit noroc. Mi-a adus si un tampon. Ma rugam in gand…Anestezia fusese minunata. Femeia roscata avusese dreptate. Dupa trei ore mi-am luat ramas bun cerandu-i adresa si numele pentu a-i trimite un CD cu versurile mele. Cum vroia Universul. EL tinea cheia destinului meu. Intre timp i-am lasat cartea mea de vizita si bratara rosie. I-am dorit sa ii poarte si ei noroc. Era surprinsa iar pe fata ii radia unul dintre cele mai frumoase zambete ce le-am intanlit vreodata…un medicament naturist deosebit.
Am avut o zi rosie minunata!…Adormisem in masina…visam la iubire…
(Luni, 28 Martie, 2005, USA)