Constantin Tănase
Gala spectacolelor politice de la Chişinău s-a încheiat. Cortina a căzut. După ce s-a jucat ultimul spectacol cu instalarea guvernului Tarlev-2, luminile s-au stins şi ţărişoara asta din estul Europei a pogorât în bezna unei lungi perioade de „calm şi stabilitate”. Prietenii şi partenerii noştri occidentali pot fi liniştiţi – nimeni şi nimic nu le va tulbura tihna în această zonă geopolitică. Nu vor fi mitinguri cu urlete, nu se vor mai auzi pocnituri de reteveie în scuturi – singura gălăgie ce va mai continua să strice liniştea acestei zone vor face-o ţăranii moldoveni, bătând pe dealuri, cu sapele, în pământul uscat ca cremenea…
Moldova astăzi este dezarmată moral. Opoziţia parlamentară a fost decapitată. Printr-o lovitură de mare maestru, Voronin a împărţit-o în două tabere adverse: una, zisă „constructivă” – zgomotoasă, cinică, iezuită şi agresivă, care-i lustruieşte cizmele, şi cealaltă, zisă „intransigentă” – deocamdată, molcuţă, care toarce ca o pisică în fotoliile parlamentare, fără să zgârie pe cineva. După plecarea lui Urecheanu, comuniştii vor să ieie Chişinăul fără luptă. Peste două luni va fi căldură mare de vor sfârâi ouăle de potârniche prin cuibare, iar „aleşii” vor prefera nu să se întâlnească cu poporul, căci se odihnească pe coaste răcoroase de oceane atlantice. Oricum, o linişte uleioasă pogoară peste Moldova şi numai la ţară va continua trista baladă a acestui neam: ţăranii care au mai rămas, uscaţi de vânt, arşi de soare şi mâncaţi de boli vor bate cu sapele în pământul ista blestemat care le dă doar atâta cât îi trebuie unui neam ca să nu aibă demnitate…
După ruşinosul târg de pe 4 aprilie, când „opoziţia” a intrat în soldă la Voronin, între electorat şi clasa politică s-a căscat un hău imens. Astăzi, această „opoziţie” se reprezintă doar pe sine. A fost îngropată definitiv ideea că partidele reprezintă voinţa unor segmente de populaţie. Politicienii naţionali, cum le ziceam noi, supranumiţi şi „bărbaţii neamului”, s-au dovedit a fi nişte mişei. S-a ajuns astfel la acel mare şi trist adevăr formulat genial de către Eminescu: „Spuma asta-‘nveninată, astă plebe, ăst gunoi a ajuns a fi stăpână şi pe ţară, şi pe noi…”.
Ceea ce noi am crezut că este „crema societăţii” s-a dovedit a fi în realitate spumă-‘nveninată. Ceea ce noi am crezut că sunt „bărbaţii neamului” în realitate s-a dovedit a fi gunoiul neamului.
Ei s-au cocoţat în fotolii, şi-au aranjat treburile, îşi protejează afacerile, îşi sporesc averile şi rup cămăşile de pe ei, chipurile, ar fi exponenţii interesului naţional. Tabloul este deprimant, apocaliptic: sus – o minoritate politică infimă şi infamă, jos – un întreg neam necăjit şi prostit, care se topeşte văzând cu ochii.
În sfârşit, ţărănimea şi intelectualitatea s-au regăsit; amăgiţi golăneşte de politicieni, s-au pomenit în afara istoriei. Începând cu 4 aprilie, istoria o făuresc fuhreraşii. Nouă ni s-a rezervat rolul de „îngrăşământ natural” – un fel de băligar electoral pentru buna creştere a caracudei politice. Hăul ce ne desparte se vede mai clar ca oricând: pe de o parte, luxul jenant şi jignitor, iar pe de alta – boţul de mămăligă rece, singura măsură a bunăstării şi demnităţii unui neam jefuit de speranţe.
Anul acesta, duşmanii lui Iisus au răstignit Moldova cu o lună înainte de Paşte. Ca nu cumva, Doamne fereşte, să nimerească în vâlvătaia unei revoluţii, ei au urcat-o pe cruce şi au răstignit-o, asigurându-i astfel Cezarului o domnie liniştită.
Şi într-adevăr, e linişte. O linişte adâncă şi o stabilitate ca în morgă. Căci acolo nimeni nu se revoltă. Acolo e consens deplin.
P.S. Când, luni, s-a dat citire listei „noului guvern” – o garnitură categoric antinaţională, cu figuri dubioase gen Molojen – „opoziţia constructivă” în frunte cu Iura Roşca (în prezidiu)… s-a abţinut de la vot. Pilat din Pont s-a spălat pe mâini? Probabil, aşa i-a dictat interesul naţional. Al cui interes naţional? – asta-i întrebarea. Al R. Moldova? Nu cred…
Încă patru ani morţi, încă patru ani de stabilă involuţie spre marasmul epocii lui Brejnev. Îţi vine „să dai cu cuţitu-n chiatră”! Atâta lume bună în jur, atâţia oameni oneşti – ţărani, profesori, medici ş.a.m.d., bătrâni înţelepţi şi tineri cu carte multă, dar toţi rămaşi în afara istoriei, iar în capul bucatelor – din nou spuma asta-‘nveninată!
Treziţi-vă, morţilor, treziţi-vă, viilor, căci pierdem ţara! Toţi cei care aţi fost şi sunteţi, de la Munte până la Mare şi la Dunărea albastră. Treziţi-vă, care cu sâneaţa, care cu cobza, care cu furca…
…Hai, nea Tudore, hai, oltene, hai, dom’ Gheorghe – steaua mă-si de destin românesc! – ia cobza şi mai cântă-ne cum „se urcă Basarabia pe cruce şi nu ştim învierea când va fi…”
…Hai, Ioane şi Doina, mai cântaţi-ne ceva despre apele Prutului…
…Hai, dom’ Ciobanu, mai zi-ne ceva despre casa părintească care nu se vinde…
…Hai, dragă Zinaidă, mai aminteşte-ne de toamna ceea când va da bruma…
…Hai, bade Esinencu, ia mortul cela în spate şi ieşi cu el de pichetează parlamentul…
…Hai, dom’ Vasilache, scoate-l în stradă pe bouleanul cela de Serafim – cât o să stea închis în povestea ceea cu cocoşul roşu?
…Hai, Vladimirescule, ridică-ţi pandurii, căci politologii pragmatici rod ca guzganii coloana vertebrală a neamului… …Hai, Ioane, hai, Marie, hai, Gheorghe…
…Hai, căci spuma asta-‘nveninată îneacă ţara…
Bună dimineaţa, oameni!
Vedeti si dumneavoastra ca astazi libertatea este iluzorie, mai precis desteptii timpului nostru au gasit sfere mai inalte de actiune si isi permit sa ne dea noua vechea libertate revendicata de oameni asemenea cetateanului occidental care iti da televizorul vechi color tie pe gratis pentru ca nu mai are valoare si el si-a achizitionat altul cu plasma, meniuri complexe telecomandat s.a.m.d.
Acum „parlamentarii” tarilor estice se joaca de-a democratia ca pomanagiul cu televizorul, inainte mentionat. Novicii ca sa nu spun altfel se bucura inchipuindu-si ca sunt cineva in lume si viata cand de fapt sunt niste simple maimute inchise in cusca proprietarului care se amuza vazand animalul imitandu-l in jocul lui interesant. Zidurile inchisorii noastre sunt stravezii dar incetul si calculat savant se vor opaciza. Nu au reusit sa scoata toata inteligenta umana din popoarele estice.
Ceea ce v-am scris aici este valabil pentru toti naivii din tarile socialiste caci nu pierd timpul cu concluzii partiale.
Pentru cazul asa-zisei tari moldovenesti nu cred ca nu exista acolo barbati care au inteles miscarea acestei lumi dar daca Romania care este mai mare nu a ajuns sa calce pe piciorul ei in Lume cum va putea Moldova singura sa faca un pas?