tu precis dormi la ora asta
deşi de ore întregi eu vorbesc cu tine în gînd,
cuvintele mele înfloresc pentru tine,
iar eu plutesc undeva printre cuvintele tale nerostite
şi-mi închipui că sîntem doi poeţi
ce-aleargă dimineaţa în zori
prin somnul stelelor
şi foamea noii zile.
dar e patru dimineaţa,
copiii încă-mi dorm,
sînii la fel ,
iar computerul e pianul pe care nopţile mele albe
îţi cîntă, îţi cîntă sonate nude,
minutele următoare îşi aduc orgasmele,
eu te pierd undeva printre ceaceafuri şi
de pe burta mea simt cum
îşi ia zborul o pasăre,
ziua aceea frumoasă
şi poemul acela umed care eşti tu.
paradisul, desigur, trebuie să fie
ora următoare
în care eu refuz să mă trezesc
de teama
de-a nu găsi patul gol.
19 aprilie adela-adriana moscu