Mă întrebam cum e să fii…
Al nimănui
Să ştii că eşti dator
Dar nu ştii cui…
Lui Dumnezeu?
E prea nervos…
Sfântului Petre?
Prea sfios…
Să fii străin
De fiecare semn
Pus în faţă de-un destin
Plin de amărăciune şi venin.
Să fii nedemn
Să rătăceşti
Pe-aceleaşi străzi…
Să ai idei străine
Ce s-au legat prea strâns de tine
Să nu ai dreptul să creezi
O altă lume…
în care să visezi.
Să nu ai chiar nimic.
Oricum, tu eşti…
Al nimănui.
Ma intrebam cum e sa fiu a ta,
A unui nimanui….
Cum sa ma leg in ochii tai
La rana mea,
Cand nimeni nu ma poate vindeca
De gandul ce ma vinde-acestei lumi,
Prin pielea si tristetea
Scurtate din cuvant, acelasi,
Dulcele cuvant, cu care-am inselat o stea
La piata dintre ceruri si pamant
Spunandu-i: tu vei fii a mea,
Cand ea era de fapt, a NIMANUI.
Nou(ă)
cand faramele de iubire se pierd…toate
De când
am o prietenă,
mai nou(ă),
Ce bea doar picături de rouă
Am ajuns să mă hrănesc
Chiar dacă…
tot mai rar,
Cu câte un nou
Ecou
Văzut prin indigo.
Aud un glas domol,
Pietrificat şi
Gol
Ce-mi spune
Să păstrez
Noţiuni de amorez
pentru o viaţă
viitoare.
Mai nou(ă)
Mă-ntreb
O fi mai bună, oare?