· In SUA, o realizare notabila a guvernului republican condus de Presedintele Bush: trecerea in Congres a amendamentelor legii falimentului: chiar daca SUA avea anterior o lege a falimentelor, toate creditele se puteau sterge o data cu declararea falimentului, ceea ce conducea la un comportament iresponsabil si un supraconsum din partea unor categorii indisciplinate ale populatiei sau corporatiilor, cu cresterea aferenta a deficitului de cont curent. Acum, odata cu inasprirea conditiilor – cu ocazia falimentelor obtinandu-se numai o restructurare a termenelor de plata – se spera ca populatia se va disciplina, permitand companiilor de credit card sa reduca dobanzile. Nu se stie in ce masura acest lucru va reduce consumul per total, pentru ca odata cu scaderea dobanzilor, partea mai disciplinata a populatiei si corporatiilor probabil ca va creste consumul datorita scaderii generalizate a dobanzilor, deci influenta asupre cresterii economice se pare ca va fi nula. Exista insa semne de intrebare cu privire la sistemul de asigurari medicale: o parte importanta in totalul falimentelor a fost in mare parte generata de costurile crescande cu asigurarile medicale, sistemul de asigurari medicale in SUA trecand printr-o criza. In masura in care cei bolnavi adusi la faliment din cauza aceasta nu isi vor putea sterge cheltuielile medicale, situatia de criza a sistemului asigurarilor medicale din SUA va ramane in continuare de actualitate.
· Datorita deficitului comercial record al SUA pe relatia China, SUA cere imediat Chinei sa-si revalueze moneda, senatorul democrat Bill Schumer trecand cu success in Congres o lege care stipuleaza ca un tarif de 27,5% se va aplica automat dupa 6 luni in cazul in care China va mentine cursul valutar la acelasi nivel paritar scazut. In masura in care o pereche de pantaloni din China se vinde la un Walmart in SUA cu 5-6 dolari, iar concurenta nu reuseste sa coboare sub 15 – deci de cateva ori mai mult, tariful respectiv se pare ca nu va avea un efect deterent major asupra chinezilor, acestia putandu-se reorienta spre alte piete care ar accepta bucuroase ca cetatenii lor sa cumpere ieftin. Se pare ca toata lumea incearca sa convinga China ca in conditiile supraincalzirii din economia lor este bine sa treaca la un curs de schimb flexibil, dar acestia nu sunt convinsi, preferand sa continue urmarirea unui model de afirmare economica axat pe exporturi ieftine ale unor bunuri de consum obisnuite. O reevaluare in China este posibila peste 5-10 ani, cand economia lor va evolua calitativ, permitand exportul unor bunuri de lux, in care specializarea este mai mare si competitorii mai putini, obtinandu-se astfel marje de profit mai mari. Pana atunci este insa nevoie de investitii de capitalizare majore, iar prin faptul ca tin cursul jos, acestia invita strainii in acest moment sa faca aceste investitii, sperand aducerea unui know-how superior care ar permite cresterea calitativa a economiei chineze, cu pretul cedarii unei parti a profiturilor viitoare.
Comparativ cu alte piete care cauta sa atraga capital si know-how, de ex. Rusia, acestia au castigat la capitolul risc politic, fiindca momentan nici un joint-venture nu a fost supusa unor presiuni comparabile cu cele suferite recent de unele companii aflate pe piata rusa.
· Wall St. cade la cel mai scazut nivel din Noiembrie 2004 din cauza datelor reduse de incredere economica – record din Noiembrie 2003 incoace. Chiar stiri bune – o reducere a pretului petrolului si rezultate trimestriale remarcabile de la blue chip-uri ca GE si Citigroup, nu sunt luate in considerare.
· USA are un deficit comercial record, ultimele rezultate ale vanzarilor bunurilor de consum sunt slabe, randamentele bonurilor de trezorerie guvernamentale sunt in scadere si cu toate astea, dolarul se apreciaza. FMIul avertizeaza: “dezechilibre de nesustinut ale USA”, iar pietele financiare nici nu ii baga in seama: se pare ca opinia FMIului nu mai intra in calculele analistilor.