Parlamentul R.Moldova l-a ales luni în funcţia de Preşedinte al R.Moldova pe liderul Partidului Comuniştilor, Vladimir Voronin. În 2001 Voronin a fost ales cu 71 de voturi, iar după 4 ani de guvernare dictatorială a fost reales cu 75 de voturi…
Până în ultimul moment au existat speranţe că cei 8 pedişti ai lui Diacov şi 3 peselişti ai lui Serebrian, detaşaţi de Blocul Moldova Democrată, care le-a servit drept locomotivă pentru a-şi croi drum în Parlament, se vor abţine sau nu vor vota un preşedinte comunist, după cum au declarat în repetate rânduri. N-a fost să fie. Lumea adunată la ecranele televizoarelor
a avut revelaţia să urmărească în detalii procedura votării preşedintelui. Îmbulzeala de la cabinele de vot şi plăcerea ce radia cu raze roşii de pe faţa deputaţilor pretinşi până mai ieri democraţi când s-au pricopsit cu buletinul de vot, a spulberat multe iluzii chiar până la anunţarea rezultatelor scrutinului.
Într-un moment pe ecranul televizorului s-a proiectat figura lui Iurie Roşca, pretins mare naţionalist şi luptător pentru idealurile basarabenilor. A luat buletinul de vot, a intrat în cabină, după el cătinel, ceilalţi 10 creştin-democraţi, apoi a ieşit cu faţă de duce, cum o avea timp de câteva luni când striga în Piaţa Marii Adunări Naţionale „Jos comuniştii!”, a făcut gesturi cu tâlc alegătorilor săi, aflaţi de partea cealaltă a ecranelor, apoi s-a cuprins demonstrativ cu Diacov, s-a salutat cald cu mai mulţi deputaţi comunişti şi a intrat în sală pentru a fi alături de proaspătul preşedinte în momentul festiv de anunţare a rezultatelor.
Sala, în afară de cei 23 de deputaţi ai BMD, a aplaudat frenetic când deputatul comunist Sidorov a anunţat într-o română pocită rezultatul alegerilor – pentru Vladimir Voronin 75 de voturi, pentru Preşedintele Academiei de Ştiinţe, reprezentantul intelectualităţii R.Moldova – un vot, cât, de fapt, costă această intelectualitate.
Înflăcăratul anticomunist Iurie Roşca nici n-a rezistat până vor înceta aplauzele pentru a ieşi la tribuna centrală şi a aduce un omagiu Preşedintelui „proeuropean” Vladimir Voronin, declarând, după multe laude şi osanale, că „ostilitatea între PPCD şi PCRM a rămas în trecut”.
După Roşca osanale de rigoare a cântat Dumitru Diacov, după care, evident, tânărul politician „cu perspectivă”, Oleg Serebrian.
Imediat după alegerile parlamentare din 06 martie curent, l-am contactat pe Iurie Roşca pentru a afla dacă admite alianţa cu Partidul Comuniştilor. A respins vehement orişice posibilitate ca PPCD să se unească cu comuniştii, dar a admis că unii deputaţi ai BMD vor trece de partea comuniştilor, neuitând, tangenţial, să-l pomenească de rău pe veşnicul lui duşman, Serafim Urecheanu. N-a trecut nici o lună de la acea declaraţie, pe care a sonorizat-o şi la toate posturile de televiziune şi radio, a publicat-o în ziarul său „Flux”. Dar, ce contează cuvântul unui lider de partid după ce a realizat ceea ce şi-a pus în gând şi are un loc cald pentru încă 4 ani? Până la alegerile viitoare va găsi motive plauzibile pentru a mai intra, pentru a câta oară, în Parlament şi a fi copilul năstruşnic al acestuia.
Moldoveanul nu este nationalitate, dar diagnoza…
Galina Lungu