Eşti tu, un pământean, care mai ieri
nu-ţi mai doreai nimic din viaţă,
ai fost şi vei rămâne cel mai pur,
rămâi, eşti visul meu ce l-am dorit,
şi te-oi slăvi cum nici nu ai crezut.
Eşti îngerul ce zi de zi,
îmi mângâi pleoapele, ce sunt cu rouă,
doar astăzi mi-am lăsat să curgă,
iubirea-n picături, când plouă.
Eşti tu, plecat câteodată,
acolo, unde tu nu ştii,
te cred, te văd, ai viaţa toată,
rămâi la fel, eu te-oi iubi!
