Nu încetez a mă minuna de originalitatea noastră, a românilor. Imediat după 1989 am asistat la greve pentru a ieşi la pensie înainte de termen, pentru mărirea salariilor, pentru a nu ne privatiza întreprinderile. Apoi la greve pentru a nu ieşi, pentru a avea un loc de muncă, pentru a nu se privatiza, pentru a primi bani pe nemuncă. Am asistat, fără a-mi veni a crede, la dezastrul făcut cu bună ştiinţă în tot ceea ce venea dinainte de 1989. În uzine, învăţământ, sănătate, agricultură, etc.
Suntem ţara, unică în felul ei, în care se spunea şi se mai spune încă: „Cine-i harnic şi munceşte, are tot ce vrea; cine bea şi chefuieşte, are tot aşa” sau „sus munca, să n-ajungem noi la ea”!
Şi culmea este că la noi chiar funcţionează. Că trăim din ce în ce mai greu cu aceste „principii” este adevărat, dar nu prea văd a se sinchisi cineva de asta. Oricât ai fi de tăbăcit de timpurile în care trăim, tot te uluieşte să auzi şi să vezi că nu are importanţă ce faci, nici măcar dacă faci ceva.
Ne extaziem în faţa găinarilor, a şmecherilor, a celor ce se descurcă, am dori să fim ca ei. Nici prin cap nu ne trece că din nimic, nimic nu iese, pentru că la români „dacă nu curge, pică”! Întâi croim, apoi măsurăm.
La câţiva ani după 1989, începusem să cred că am ajuns pe fundul prăpastiei, şi că obligatoriu vom începe a urca, dar şi aici ne omoară originalitatea; mai săpăm o groapă, mai coborâm o treaptă, dar în sus nicicum. Şi, deşi iluzia este că mergem înainte, luminiţa de la capătul tunelului e din ce în ce mai departe. Gândeşti că ne vom deştepta, că vom înţelege că fără muncă bine făcută nu se poate? Aşi!, da de unde!
Originali până-n pânzele albe, doar suntem români!
Auzi la televizor că inflaţia a scăzut, în timp ce tu vezi că preţurile au luat-o razna. Auzi că se spune despre sistemul sanitar că funcţionează mai bine ca înainte, în timp ce tu vezi că propria mamă de mult n-ar mai fi pe lumea asta, dacă nu i-am achita noi copiii, medicamentele şi o parte din întreţinere, şi te freci la ochi, te întrebi dacă nu cumva visezi. Nu visezi!
Îmi amintesc că şi înainte de 1989 trăiam bine prin reprezentanţii noştri, aşa cum trăim şi acum. Atunci nu puteam să deschidem gura, azi o deschidem degeaba, nimeni nu ne ascultă. Norocul nostru că nu ne-am pierdut simţul umorului. De fapt nici nu-l putem pierde, suntem urmaşii lui Păcală şi Tândală. Veri cu Gâgă, Bulă, Garcea. Nu înţeleg de ce Garcea a fost acaparat de poliţişti; Garcea nu e poliţist, Garcea suntem noi! E un simbol al timpurilor „originale” în care trăim.
Ne place să găsim vinovaţi: guvernul, partidele, oameni răi, toţi sunt răi…
Dar noi? Noi? Doamne fereşte! Nouă să ni se spună ce să facem, şi vedem noi cum ne descurcăm! Cum adică să ne gândim noi la viaţa noastră, să ne clădim noi viaţa noastră? Atunci pentru ce mai avem partide, guvern, prefecturi, primării?
Chiar, pentru ce? Primul pas, cel mai important, este să începem să gândim, pentru că reprezentanţii noştri, prin intermediul cărora o ducem noi bine, nu fac decât să răspundă la comanda socială: asta vrem, asta ne dau. Adică ne merităm unii pe alţii. Dar poate imnul ne spune ceva? Deşteaptă-te române…Oare ce ne spune?
Nu am multe de argumentat. Aveti atata dreptate incat…mi-a cam taiat avantul. Dar singurul lucru reprezentativ ptr mine consta in spusele uneia din persoanele care au luptat la Revolutie. In toiul evenimentelor…spunea ca va lucra si 24 din 24 pentru a scapa de comunism, ca va face cutare lucru, iar la cateva zile dupa terminarea „loviturii”, aceeasi persoana facea greva ptr a avea 5 zile de lucru. Ce sa mai inteleg eu de aici? Poate ma ajutati dumneavoastra. Unde sunt aceia care au luptat pentru…a fi mai bine? Ma intreb si eu. Dar sunt tanar si recunosc ca nu detin inca toate raspunsurile. De acea sper ca ma poate ajuta cineva.
Nu va mai bateti capul si pierde timpul cu „Revolutia”. Nu a fost nici o revolutie. A fost una din loviturile de stat organizate de forte externe. Nu s-a facut nimic si nimic nu are valoare in 15 ani. Noi de noi trebuie sa uitam. Deschideti ochii strict asupra a ceea ce este aici si acum zilnic caci „Tot ce a fost ori o sa fie in prezent le avem pe toate”.
Asa cum ati facut in acest text continuati sa extrageti intrega conceptie despre ce este si despre ceea ce trebuie sa fie, din imediat. Totul este sub simturile noastre. Trebuie numai sa avem atitudine ferma fata de real. Daca fugiti de pe teren nu meritati sa mai veniti. NU exista cale de intoarcere. Eu acum am inteles acest lucru si sunt pe cale sa ma conformez acestui adevar nou. Este o iluzie sa mai fugim de colo colo. Nu mai avem nici o sansa. Gata, momeala s-a terminat. Acum jocurile se fac peste capetele noastre si sunt mondialiste. Avem libertatea gandacilor care oricum nu deranjeaza marile manevre.