Roua diminetii,
In zarea vietii
Plangand usor,
Aluneca gentil,
Pe o frunza suparata
La cat de cruda este lumea,
Nepasatoare si tacuta,
Necajita si razboinica.
Lacrimile continuau sa alunece,
Si asa si visele noastre cele mai tacute,
Care asteptand prea mult pentru un raspuns
Se plictisira, ne parasira;
Si asa se dusera si ultimile semne
Ale unei dimineti de primavara.
Lacrimile tot mai alunecau,
Ajungand in pamant;
Si acolo raman pentru o vesnicie
Dand viata unei noi sperante,
Unui nou inceput
Mai voios, mai luminos
Cu o sansa sa dovedim ca
Suntem mai buni si mai pasatori.
Curcubeul a aparut in zarea orizontului,
Ne lumineaza ochii
Cu minunatele sale culori
Cu forma lui
Care ne aminteste de departarea la care ne aflam unii de altii,
Sunt departe,
Dar niciodata cu adevarat plecata,
Pentru ca inca exist,
In inima voastra,
Eu, fiica voastra.