Cum bine se spune, atunci cînd doi se bat, al treilea cîştigă. Mi-aduc aminte, ca acum, de ultima mare bătălie, în Cluj, ce s-a purtat între Poliţia Rutieră şi primărie. Ăia, pe atunci, nu prea aveau de lucru, de parcă întreg oraşul n-ar fi fost altceva decît tot un Rai şi-un Paradis, deşi, de fapt, „muncipiul” era tot o groapă şi-un gropoi. Da’ nu mai contează, că, după cum ne amintim, s-a rezolvat: primăria a venit în sprijinul şoferilor, întocmind harta rutieră a gropilor. De cealaltă parte, Poliţia Rutieră s-a ostenit și ea să doarmă pe-o caschetă. Probleme deosebite, n-au prea fost. Mai un nebun care să se sinucidă aruncîndu-se în faţa maşinii pe trecerea de pietoni, mai un raliu de noapte înfăptuit de către „delfinii” locali la umbra echipajelor de poliţie care, cu totul şi cu totul întîmplător, erau în misiune tocmai în celălalt capăt de oraş… deh, banalităţi. Orașul se dezvolta, căpăta faimă. Când, pe neaşteptate, „aflarea în treabă” a lovit din nou: a izbucnit „Războiul stîlpişorilor”.
Poliţia Rutieră a cerut primăriei să desţelenească trotuarele de total stîlpişori tricolori plantaţi în 2000 – 2002 = 2.417 bucăţi. Funar, părintele stîlpişorilor tricolori, s-a opus. Şi bine a făcut, că cine-a mai văzut, în lumea asta, oraş cu atîtea WC-uri publice pentru maidanezi? Şi nu orice WC-uri: cei mici ridicau lăbuţa pe albastru, mijlocii pe galben, iar cei mari pe roşu. Cum ar veni, cîinii se uşurau, în mod organizat, fiecare unde-i e locul, în ritm de semafor. Ca să nu se spună cumva că Poliţia Rutieră îndeamna la distrugere fără a oferi soluţii alternative, primăriei i s-a recomandat montarea de „balustrade cu mîna curentă”. Auziţi dumneavoastră, „cu mîna curentă”! Ce-o fi aia „mînă curentă”, Dumnezeu, Poliţia Rutieră, primăria şi deşteptul care a inventat termenul să mai priceapă.
Din toată afacerea, pînă la urmă tot cîinii ar fi avut de cîştigat. Că dacă Funar înlocuia stîlpişorii tricolori cu „balustrade cu mîna curentă”, apoi cam tot p-acolo eram. Că dragele de balustrade tot pe stîlpişori s-ar fi proptit, iar stîlpişorii tot roş-galben-albaştrii ar fi fost. Iar pe balustrade, corespunzător spoite, s-ar fi putut aşeza ciorile. Mânce-le ciorile de grijile pe care le rezolva, cu frenezie, Ghiță Funar – că bun gospodar a mai fost!
Articol preluat cu acordul autorului de pe http://sareinochi.wordpress.com/2011/03/10/file-din-istoria-clujului-%E2%80%9Cnapoc%E2%80%9D-stilpisori-tricolori-si-balustrade-pentru-ciori/