Ma lasi doar cu valsul vienez
si amintiri fierbinti din iarna…
Primavara inmugurste far-de tine,
te caut in fiecare floare,
unde ti-o fi gandul? sau mai bine-as tace,
am spus prea mult,
am intrebat prea mult…
ar fi trebuit sa-mi ascund lacrimile?
sa te mint ca ceapa era de vina…?
iar suspinele erau doar un excercitiu de yoga?
Naivitatea mea te-a speriat…unde-ai plecat?
De-as fi eu urmatorul val surprinzator al oceanului
dansand la tropice, sau Constanta,
Marele Mar…inca ne-asteapta…
Visul meu, raman o pasiune negustata?
Un an de speranta se-implineste
de ziua ta…vin in cetatea ta!
Surprize neuitate se-astern in vise…
Carpe Diem – noua mea bautura pura
cine mai are nevoie de chei ?
lanturile s-au topit de-atata iubire,
de-atata dorinta…
dansez inspre tine
infasurata doar in ceata
patosului…
viteza luminii nimeni n-o mai intrece
Vin in pasi de vals
prin Cluj, prin Sibiu…
prin Manhattan…
Vei dansa cu mine?
Strauss zimbind din Rai
de dragul iubirii noastre…
de dragul poeziei venite din
pantecele ce te doresc in fiecare noapte,
in fiecare zi…
dansez aici cu tine-n-gand,
O, Doamne, ce imi aduci in asta primavara?
Floarea mea, aroma mea noua,
ma lasi prea mult in a mea roua!
dansez doar printre lacrimi de speranta…
(copyright adela-adriana moscu, 17 Martie, 2005, USA)
Sunt surprins placut sa citesc un altfel de poezie, o poezie ce aduce in fata cititorului valente incredibile, ce par venite direct din Paradis. Asocierile atat de maiestrit interpuse in versuri, incanta printr-o neinventata rima ce te faci sa-ti creezi fara sa vrei un nou Univers. Universul acesta este poezia foarte interesanta si atractiva a poetei Adela Adriana MOSCU. Pentru a intelege versurile distinsei poete, este absolut necesar sa fi trait anumite stari, iar daca nu le-ai trait inca, le vei gasi in versurile acestei mari artiste. Daca aveti argumente contraziceti-ma. Mihai LEONTE