… Veneam ne-ntreband ce a fost, ce va fi
impins de o boala ciudata
iar zorile tot aduceau,
aduceau cate-o zi
pe genele ei o zapada curata
si umeda ei fosnitoare traire
ma lua cu perdele de maini
in tara in care asfaltul e iarba
si pietrele, paini.

Zapada-n balans, lunecand pe pamant
la genele ei se-adunase…
Ah, cum sa nu simt ca sunt om
si ca sunt
o mare pierduta in vase?