Noul impozit pe tranzactiile imobiliare schimba structura riscului de preplata a imprumuturilor ipotecare, care se micsoreaza considerabil pentru primii 3 ani, intervenind factorul impozit. Astfel, cei care detin locuinte secundare cu scop investitional vor prefera sa detina aceste locuinte cel putin 3 ani, pentru a scapa de impozitul respectiv.
Bancile, pentru a face un pricing adecvat, vor trebui probabil sa schimbe structura imprumuturilor oferite detinatorilor de locuinte secundare, astfel: intr-un contract initial pe 3 ani la o rata mai mare, iar apoi pe restul termenului, dobanda va trebui sa coboare, incurajand astfel contractantii sa nu scape de locuinte imediat dupa trecerea celor 3 ani.
Totusi este curioasa lipsa de diferentiere fiscala intre detinatorii de locuinte primare comparativ cu cei care detin mai multe locuinte.
Pentru a incuraja tot omul sa aiba o casa, in America, in conditiile in care rezidenta principala a unei familii pe parcursul unui interval de 2 ani este verificata pe baza “buletinului”, in cazul in care locuinta se vinde cel mai tarziu la trei ani dupa incheierea celor 2 ani, trazactia se scuteste de taxe in limita a 2 tranzactii pe familie pe viata, in limita a 500,000 dolari pe viata pe familie profit din tranzactii imobiliare. De ce 2 tranzactii? Datorita faptului ca pana la pensie, cand deobicei se incearca o restrangere locativa, este rezonabil a se schimba localitatea/zona in functie de factori ca servici, scoli – o data, de doua ori. De ce se ofera o perioada de asteptare de 3 ani? Pt. ca in cazul unui trend negativ al pietei imobiliare, datorat spre exemplu unei recesiuni generalizate, care s-ar termina in 3 ani, detinatorul unei locuinte primare sa nu fie constrans sa vanda datorita consideratiilor fiscale pe un trend negativ, astfel validand trendul prin contributia la volum.
Acest lucru face ca proprietarii de mai multe case, care sunt taxati la o rata de 15%, sa fie cointeresati sa inchirieze mai mult decat sa vanda, iar pentru a pastra chiriasii pe termen lung, sa coboare chiriile la un nivel acceptabil in raport cu venitul acestora.
Aceste considerente de ordin social introduc anumite bariere de lichiditate pe piata locativa, dealtfel intentionate pentru a preveni supraincalzirea acesteia, cat si posibilitatea unor jucatori de talie foarte mare de a influenta preturile pe termen scurt si mediu.
In cazul SUA, factorii uriasi de ordin social si politic inerenti pe piata imobiliara fac ca aceasta sa fie un indicator principal al increderii cetatenilor in ziua de maine, lucru care sporeste si consumul altor produse, urnind cresteri economice. Interesul statului de a creste incasarile fiscale cand creste averea totala detinuta de populatie se exercita in baza unei echitati fiscale mentinuta printr-o progresivitate de rigoare in functie de venit.
La noi apare o regresivitate care trebuie corectata.