“Pamantul nostru-i scump si sfant
Ce el ni-e leagan si mormant
Cu sange cald l-am aparat
Si cate ape l-au udat
Sunt numai lacrimi ce-am varsat
Noi vrem pamant”
G.Cosbuc – Noi vrem pamant
Sa va fie clar: Noi…nu mai vrem pamant!
Revistele agricole, cele financiare si nu numai semnalizeaza aparitia unui nou fenomen pe piata financiara romaneasca. Acela de instrainare a pamantului. Aproape in toate tarile lumii este limitata vanzarea pamantului, doar in Romania, legislatia in vigoare este ambigua si usor de manipulat. Acest fenomen a inceput sa prinda viata din timpul guvernului Ciorbea si s-a dezvoltat de atunci. Daca in anul 2000, pretul unui hectar de pamant era de 1.000 de euro, in acest moment pretul urca pana la 11.000 de euro/ha.
Investitiile straine aduse pe teritoriul Romaniei depasesc cu mult previziunile economistilor. Pretul pamantului a cunoscut o crestere foarte mare. Dupa ce oamenii au fost improprietariti, acestia au ramas singuri. Statul a uitat sa le acorde ajutor financiar taranilor, astfel incat acestia au fost nevoiti sa isi vanda pamanturile proaspat obtinute. Acest fenomen e indelungat in istoria Romaniei. Dupa improprietaririle de pe vremea lui Cuza, dupa primul si cel de-al doilea razboi mondial, taranii s-au aflat in postura de a avea pamant si de a nu avea cu ce sa il lucreze. Noi riscam sa repetam acum acele momente in care vom readuce satul romanesc in saracie pentru ca nu putem oferi oamenilor activitati alternative, care sa le asigure traiul.
Aspectele negative ale instrainarii pamanturilor sunt cu un efect indelungat. In urmatorii 20 de ani, daca ritmul vanzare/cumparare nu se schimba, vom fi straini in propria tara. Un alt aspect negativ ar putea fi faptul ca prin vanzarea pamanturilor, promovam ideea ca statul roman nu e capabil sa isi gestioneze suprafata de pamant arabil.
Aspectele pozitive sunt mai numeroase, dar cu efect pe
termen scurt. Prin cumpararea terenurilor, investitorii straini creeaza noi locuri de munca in zona respectiva, impulsioneaza economia locala si, indirect cea nationala. Se dezvolta astfel un schimb de experienta intre investitorii straini si patronii locali, benefic pentru ambele parti. Utilajele pe care le introduc in tara investitorii sunt folosite si de catre localnici, tocmai pentru a-i pregati pentru atat de vestita integrare europeana. Din pacate, acest fenomen nu poate fi stopat decat printr-o lege care sa prevada clar statutul investitorului strain in Romania.
Este propusa o lege in Parlament care sa vina in ajutorul taranilor care detin pamant si probabil se vor mai propune si altele. Aceasta lege prevede oprirea procesului prin care suprafete mari de pamant sa fie detinute de un numar restrans de investitori. Se impiedica si monopolul asupra unor culturi, asupra preturilor si asupra pietei agricole. Solutia prezentata de Viorel Catarama consta in concesionarea pamanturilor pe un anumit termen, dar fara a facilita vanzarea respectivelor terenuri. O alta solutie ar fi acordarea de catre Guvern a unor fonduri sub forma de imprumut, iar cu aceste fonduri taranul roman sa poate achizitiona utilajele necesare lucrarii pamantului. Aceste imprumuturi pot fi acordate si asociatiilor agricole care pot dovedi utilitatea lor. Lucrarea pamantului in astfel de asociatii pleaca de la ideea ca suprafete mai mari de pamant cultivate cu acelasi gen de cultura pot imbunatati piata agricola.
Italienii fac jocurile in afacerile cu terenuri agricole in Romania. Aproape 20% din terenurile din Timis au fost cumparate sau luate in arenda de firme din Italia.
Dintr-un total de aproximativ 500.000 de hectare ale judetului, in 2003 italienii cumparasera sau arendasera circa 100.000 hectare de teren.
Conform Ministerului Agriculturii:
• in primele patru luni ale anului au fost vandute peste 24 mii hectare, totalul cumulat din 1998 si pana in prezent depasind 365 mii hectare. Zonele cu terenuri ieftine au fost: Constanta (2,5 milioane lei/ha), Teleorman (4,15 miloane lei/ha). Zonele unde s-au inregistrat tranzactii mai mari au fost in judetele Prahova (34,7 milioane lei) si Bacau (52,09 milioane lei);
• valoarea medie pe hectar la terenurile situate in extravilan a fost de 13,73 milioane lei.
Unii cumpara teren pentru a-l lucra, altii doar pentru a specula o eventuala crestere a preturilor determinata de intrarea in Uniunea Europeana. Potrivit directorului Nicolae Oprea, cel mai mare cumparator de terenuri agricole este societatea Emiliana West, proprietate a lui Stefano Orlandi, care detine in jur de 10.000 de hectare, in totalitate lucrate. In afara firmelor mari care cumpara teren pentru a face agricultura, exista o multime de persoane fizice care fac tranzactii cu gandul la intrarea Romaniei in UE. „In acest moment, in Timis sunt circa 16.000 de italieni. Din acestia doar cateva zeci sunt oameni bogati. Multi dintre cei care cumpara pamant au sume mici de bani”, spune Radu Radoslav, directorul Directiei de Urbanism din Primaria Timisoara.
România în stadiul actual, datorita politicii agresive dupa anul 1945, colectivizarea pamânturilor agricole, nationalizarea si transformarea satelor în „orase”, exodul spre marile orase, plus alte aberatii ale legilor guvernamentale din „EPOCA DE AUR” a minunatei si bogatei Românii, a dus la distrugerea frumusetilor patriei, a faunei, a florei si LAST BUT NOT LEAST a fiintei umane, care din ce în ce mai mult îsi cauta salvarea în Occident, lucrând pe tarlalele strainilor, decât ale tarii de origine.
De ce? Foarte simplu, o tara distrusa în ultimii 60 de ani, lipsa de investitii interne (excluzând cei care si-au facut investitii în buzunarul propriu), exodul din ce în ce mai masiv al tineretului, toate acestea ducând la o stagnare totala a activitatilor de baza din România si în mod cu totul negativ al TURISMULUI, datorita distrugerii monumentelor culturale, istorice, patrimoniului cultural în genera, care putea constitui un aport material imens pentru tara noastra.
Politica interna si externa, a schimburilor economice, investitiile strainilor, schimbul de marfuri de calitate superioara, numai asa România îsi va putea reveni din marasmul actual. Orice tara civilizata si cu economie dezvoltata, ACCEPTA si sprijina investitiile straine. În Canada spre exemplu, tara libertatii si a adevaratei democratii, nu numai ca accepta, dar si favorizeaza investitiile straine, în toate domeniile. Comertul exterior este un factor important în dezvoltarea societatii în general, a schimburilor de experienta, a maririi cererii si ofertei. O tara care nu comunica pozitiv si intens cu alte tari, este ca si cum un individ sta închis între patru pereti nestiind decât ceea ce se petrece în curtea lui. Deschiderea catre LUME, investitiile, vânzarile, cumpararile sunt baza comertului international si prosper al unei tari, al unui popor, care însa trebuie sa munceasca – practic sa si ofere, nu numai sa ceara. Priviti exemplul CHINEI, care a „invadat” toate pietele Americii si Europei, au devenit un fel de spaima. De ce? Muncesc mult si bine, chiar daca sunt platiti sub minimum de existenta din tarile capitaliste. Orase imense ca Vancouver, Montréal, Toronto au populatie preponderent chinezeasca, cumpara, vând, investesc în tara lor si în lume, au „invadat” si Bucurestiul.
Exemplele pot fi multe, dar ma opresc aici spunând doar ca numai acceptând investitiile straine, neconsiderând ca „instrainam” pamântul românesc, dimpotriva va fi o sursa de lucru pentru români în tara lor de origine, stopându-se în acest fel exodul, de multe ori acestia descalificându-se sau acceptând functii mult înjositoare si neconforme diplomelor universitare obtinute în România. Înteleg ca UBI BENE, IBI PATRIAE, dar România nu trebuie sa dispara nici ca natie, nici ca teritoriu.
Vedeti bine agricultura romaneasca.Ea a decazut si dupa destramarea socialismului.Ar fi bine pentru ca tot sunteti intrat in tema sa ne prezentati comparativ situatia terenurilor lucrate in timpul socialismului cu situatia de acum.Niste concluzii ne-ar folosi mult.
Daca vom ajunge sa avem si noi orase de chinezi si de italieni atunci s-ar putea sa nu ne mai intereseze „cooperarea” internationala.Suntem destule slugi in tari straine nu ne mai trebuie sa fim si in Romania.
stimata D-na Venera
va multumesc pentru analiza obiectiva asupra acestei probleme ce va mai ocupa \”front-page-ul\” mult timp. am incercat sa prezint situatia din ambele puncte de vedere, si al castigurilor, si al pierderilor.si am ales aceasta tema, tocmai in speranta ca va trezi anumite ecouri care vor duce spre rezolvarea problemei. din postura mea de student, recunosc ca nu am experienta necesara pentru a oferi solutii.intentia mea era de a atrage atentia si a starni cat mai multe reactii din partea celor in masura sa ia aceste decizii.analiza lucida pe care am oferit-o m-a impiedicat sa imi \”dau cu parerea\”.nu e avizata,si nu imi pot permite sa emit acuzatii.
Stimate D. Zob Gheorghe
Va multumesc ptr sugestie. e binevenita si chiar voi incerca sa fac o comparatie intre cele doua perioade mai sus-amintite.Concluziile insa nu sunt eu cel mai in masura sa le ofer, voi incerca sa caut opinii apartinand celor abilitati sa trateze la modul cel mai serios aceasta problema. Eu am incercat sa atrag atentia asupra acestui aspect prea putin mediatizat.
cele bune, Ghita Petrus
Apreciez foarte mult subiectele lansate de tânarul student PETRUS. Primordial pentru ca este interesat de trecutul României, si nu în ultimul rând faptul ca numai cunoscând trecutul, putem întelege prezentul, si în consecinta sa reconstruim viitorul.
Obligatia celor mai în vârsta care au trait ambele epoci, altii în exclusivitate perioada dupa 1945, trebuie sa explice tineretului de astazi, fara patima, negativism sau epitete necuviincioase, ca România dintre cele doua razboaie mondiale, era numita /grânarul Europei/ si ca Bucurestiul era numit /Le petit Paris/, atribute disparute total dupa 1945.
Degeaba suntem inteligenti, cultivati, isteti, supracultivati, cu doctorate etc., daca suntam haini, mojici, vulgari, „calitatile” enumerate neavând nici o valoare. Nimic nu poate înlocui bunatatea sufleteasca, bunavointa, toleranta, întelegerea. Bunul simt nu este o virtute subtila si rafinata, este un atribut de baza al fiintei umane si totodata un atribut al culturii. Fara bun-simt, intelectualii sunt simplii „memorizatori de informatii”.
Individul, popoarele, guvernele, daca nu merg în pas cu lumea înconjuratoare, cu dezvoltarea societatii, în scopul primordial de îmbunatatire a conditiilor de existenta ale umanitatiil, înseamna ca „studiile” si „diplomele” nu au nici o valoare, decât bune de pus în rama.
Îmi amintesc de /Humulestii lui Creanga/ – „Decât codas la oras/ Mai bine-n satul tau fruntas/. În final adaug ca a fi /sluga/ nu trebuie sa-l folosim ca un cuvânt pejorativ, deoarece /sluga/ înseamna în lb.poloneza- serviciu, servitor în sensul de lucrator, muncitor, în lb.engl.servant. Noi românii îl folosim ca ceva defaimator, josnic. În fond toti suntem /slugi/, slujim familia, patria, aproapele, biserica si nimic nu e josnic în acestea. Daca nu slujim, nu mâncam.
Acesta era si scopul in sine al acestui articol, tocmai de a crea o punte intre generatia mea, cei care vor sa afle detalii despre trecut, si generatiile anterioare, cei care detin aceste informatii. S-a creeat o stare de tensiune intre generatii, iar informatiile necesare clarificarii trecutului inceteaza sa apara. Pentru a intelege mai bine starea Romaniei de acum, trebuie sa avem un trecut transparent, ptr a incepe sa remediem problemele ce domina Romania zilelor noastre.
Cum bine spuneati, degeaba avem un IQ ridicat, daca nu suntem capabili sa prelucram informatiile in binele tuturor. Intr-o societate dominata de egoism, de ura, incerc sa mobilizez persoanele de toate varstele pentru a demonstra ca noi, ca popor, inca mai avem un sistem de valori pe care il si respectam. Lacunele din trecut pot fi depasite doar daca cei mai „experimentati” ca noi ne prezinta istoria, asa cum a avut ea loc.