… Cred mai înainte de toate în rau.
… Sunt când vulpe, când leu. Tot secretul guvernarii consta în a sti când trebuie sa fi unul sau altul.
… Exista în mine doi oameni deosebiti: omul rational si cel sensibil. În eul intim, sunt omul inimii; ma joc cu copiii, stau de vorba cu sotia, îi citesc chiar romane.
… Sa nu credeti ca nu am inima sensibila ca ceilalti oameni … dar înca din frageda tinerete m-am straduit sa fac sa amuteasca aceasta coarda care la mine nu mai scoate nici un sunet.
… Am un caracter ciudat, fara îndoiala, dar n-ai fi deloc extraordinar daca nu ai avea o factura deosebita. Sunt ca un colt de stânca aruncat în spatiu.
… Cred ca natura m-a croit pentru mari esecuri. Am pastrat însa o inima de marmora. Traznetul nu m-a putut misca, a trebuit sa alunece pe deasupra mea.
… Când meditez, sunt într-o agitatie de-a dreptul penibila. Sunt ca o femeie la nastere…
… Lucrez si meditez mult. Daca par întotdeauta gata sa raspund la toate, este pentru ca înainte de a fi întreprins ceva, meditasem mult, prevazând ceea ce s-ar putea întâmpla. Nu exista un geniu care sa-mi reveleze deodata, în secret, ceea ce trebuie sa spun sau sa fac într-o împrejurare neasteptata pentru altii – o datorez reflexiunii si meditatiei mele. Lucrez mereu – la cina, la teatru, noaptea ma trezesc pentru a lucra. Noaptea trecuta m-am trezit la ora doua, m-am asezat într-un fotoliu în fata caminului cald, pentru a examina situatiile pe care mi le prezentase aseara ministrul de razboi. Am gasit în ele douazeci de greseli, pe care le-am semnalat azi dimineata ministrului, si acum împreuna cu subalternii lui este ocupat sa le îndrepte.
… Marele meu talent este de a fi clarvazator. Perpendiculara este mai scurta decât linia oblica.
… Nu mai pot sa ma supun – deoarece am gustat placerea de a fi comandant si nu mai pot renunta la ea.
… Sunt soldat, copil al Revolutiei, iesit din mijlocul poporului, n-as suporta sa fiu insultat ca un rege.
… Îndraznesc sa afirm ca fac parte dintre cei care întemeiaza state si nu dintre cei care le lasa sa dispara.
… Amanta mea este Puterea. Am facut prea multe pentru a o cuceri, spre a o lasa sa-mi fie rapita sau chiar sa-mi fie râvnita. Desi spuneti ca puterea mi-a venit singura, stiu câta truda, asteptari si combinatii m-au costat.
… Nu am deloc ambitie; sau daca am, este atât de naturala, atât de înnascuta în mine, atât de legata de existenta mea, încât seamana cu sângele care-mi curge prin vine, cu aerul pe care-l respir. Nu ma împinge sa merg mai repede, nici altfel decât ma îndeamna pornirile mele firesti. Nu trebuie sa lupt niciodata nici pentru, nici împotriva ei. Nu este niciodata mai grabita decât mine, ea însoteste împrejurarile prin care trec si toate ideile mele.
… Nu mai am decât o singura pasiune, o amanta: Franta. Jur ca nu fac nimic decât pentru Franta, nu am în vedere decât folosul ei. Jur ca daca nu îi acord mai multa libertate, este pentru ca nu o cred mai folositoare pentru ea.
… Îmi place puterea, dar îmi place ca artist… O iubesc asa cum un muzician îsi îndrageste vioara … O iubesc pentru a scoate din ea sunete, acorduri, armonie.
… Tot ceea ce sunt, tot ceea ce am fost, o datorez deprinderilor de munca pe care mi le-am format înca din copilarie si excelentelor principii pe care mi le-a transmis extraordinara mea mama.
… Istoria, viitorul, vor constata daca pentru linistea Pamântului, nu ar fi fost mai bine ca nici Rousseau, nici eu, sa nu fi trait.
… Mi se spune fericit, fiindca sunt iscusit. Oamenii slabi sunt cei care îi acuza pe cei puternici ca sunt fericiti.
… Daca n-as fi existat, este tot asa de probabil ca un altul ar fi facut la fel. Franta ar fi sfârsit prin a cuceri lumea! Repet, un om nu este decât un Om. Mijloacele sale nu valoreaza nimic daca împrejurarile si opinia nu-l favorizeaza.
… Toata lumea m-a iubit si m-a urât. Fiecare m-a luat, m-a parasit si m-a reluat. Nu exista un francez pe care sa nu-l fi miscat prezenta mea. Toti m-au iubit, dar aceasta nu s-a întâmplat în acelasi timp, ci în perioade diferite. Eram soarele care strabate eliptica traversând Ecuatorul. Pe masura ce întâlneam clima fiecaruia, toate sperantele se trezeau, eram binecuvântat si adorat, dar deîndata ce plecam, când nu mai eram înteles, sentimente contrarii apareau.
… La Paris nu se pastreaza amintiri despre nimic. Daca ramân multa vreme fara a face nimic, sunt pierdut. În acest mare Babilon un renume ia locul altuia. Daca n-as fi vazut de trei ori la teatru, nu mi s-ar mai arunca o privire. Eh! poporul s-ar înghesui cu aceeasi graba înaintea mea daca m-as îndrepta spre Esafod.
… Mai bine sa nu fi trait, decât sa nu lasi nimic în urma ta.
(Fragmente din scrisorile adresate de Napoleon colaboratorilor, între anii 1797-1809).
VDS