Ne captivezi in mreaja labirintului poetic-
fiecare-ti vers ne tachineaza cu mii de intelesuri
…………… lupta fara de sfirsit …
nimic nu mai poate ascunde existenta-ti perturbata-
fragmentata este in sute de locuri mult prea adanci…
………….. unele lipsite de speranta.
Din cand in cand plaiuri de lumina
ti-ar salva orbirea-ti – dar fugi de ele…
fugind de greu dai de un alt greu mult mai ingreunat
aproape ca te sugruma, iti pierzi oxigenul sub mocirlele
ce tu le vezi si adori ca libertate.
Ce ochelari porti ?
Doar tu esti acela ce are cheia portalului
dar tu ramii in cetatea nomadului si te minti ca esti fericit acolo!
Esti inspaimintat de o Muza, dar nici nu-ti dai seama de asta… poate inconstienta e preferata bautura acum sau poate singura modalitate de protejare a orgolului idiot ce il legeni pe degeaba.
Te protejezi si alergi de o dependenta sanatoasa.
Independenta-ti falsa te va coroda pina la maduvile
plingarete pentru iubirea fidela – dar tu nu gusti acest adevar.
Ce des te impusti de unul singur in picioare!
Nu ai compasiune pentru aripile tale obosite?
te tradezi pe tine insuti…….. si multe flori ai inflorit
pe drumul tau inspre casa.
Muza iti saruta ochii si-ti cinta in urechea treia:
“Tu, o Floare in Gradina Poetilor Mistici
deschide-ti ochii! Va veni apa si la patratul tau,
raza de soare si in peticul tau de cer intunecat acum!
Pregateste-ti ciuberele, cazanele si toate canile ce inca nu au fost zdrobite de cutremurele si incendiile conflictelor din padurea in muntii sufletului tau hoinar!”
(Copyright, Adela-Adriana Moscu, 15 Martie, 2005 USA)