Christ Preaching (La petite Tombe)Sau: „Sint icoanele vii?”
Nu, nu crede cititorule ca am dat mina cu un geniu, felicitindu-l pentru valorile lasate pentru noi muritorii acestui pamant! Nici ca am avut o viziune a Sfintei Maria spunindu-mi ce va aduce viitorul! Nu, nici pe departe!
Din contra, mai mult si mai fermecator! Am stat fata in fata cu intruchiparile in ulei pe pinza ale lui Rembrandt, care nu sint nici pe departe icoanele obisnuite vazute in bisericile din intreaga lume! Sint o viziune a marelui pictor, oameni simpli carora le-a dat aura de sfinti, amintind astfel de figurile- cheie ale bibliei, cei care ne pun pe ginduri ori de cite ori ne rugam la un Dumnezeu sau la vreun sfint!
Geniul artistic al lui Rembrandt aduce in fata vizionarului zilei de azi, un sentiment de admiratie si reflectare a insasi credintei pe care noi, ca si privitori, o simtim mai mult sau mai putin prezenta in fiinta noastra! Si pentru ca sunt romanca sadea, acest moment de intilnire cu „sfintii” pictorului olandez, m-au facut sa simt ortodoxismul fierbind in timple si in piept, mai sa dea pe-afara!
De ce acest sentiment? Pentru ca asa cum se spune ca ochii Monalisei te urmaresc de oriunde ai privi-o, astfel am simtit cum aceste portrete, care troneaza regal in salile de expozitie ale Galeriei Nationale de Arta din una din frumoasele capitale ale lumii, Washington DC, te patrund cu lumina si adincimea ochilor lor, parca gata sa deschida gura si sa-ti spuna ceva.
Privirea acestor personaje este atit de patrunzatoare, ca la un moment dat te intrebi: oare aceste picturi sint vii? oare faptul ca reprezinta fete luminate din biblia sfinta le da puterea de a vietui dincolo de pinza acoperita de uleiul artistului? Sau faptul ca linistea din galerie te pune pe ginduri, regasindu-te cu tine insuti si Dumnezeul tau?
Stiu doar ca am simtit un impuls in inima si o dorinta de a impartasi acel moment cu toti cei care, prin peregrinarile lor nationale si internationale, aduna bucati de amintiri si le aduc acasa in oraselul sau satucul lor, gata de a le oferi celor din jur la gura sobei sau linga focul de dupa culegerea porumbului! Mi-am dorit atunci sa nu existe granite si invidii, razboaie si tradari, ci numai Oameni cu Suflet si privitori ca mine, care sa se minuneze de ceea ce vad si sa se intrebe: sint in fata unui geniu, sau sint icoanele vii?
Raspunsul…va las pe dumneavoastra sa-l gasiti acum, sau miine, sau dupa citeva peregrinari prin colturi renumite sau uitate de trecatori. Iar tinerilor le dau sfatul de a face o scurta plimbare la muzeu, pentru a gasi intrebari si raspunsuri.
Nu conteaza unde te afli in aceasta lume larga, conteaza ce simti si ce porti mai departe cu tine in dorinta de a lasa in urma ta, intelesul enigmelor ce te-au urmarit o viata intreaga.
(Insemnare la vernisajul expozitiei: „Rembrandt, picturi religioase din ultima perioada a vietii sale”, Galeria Nationala de Arta, Washington, DC, SUA, ianuarie 2005)
Mi se pare a fi un articol foarte frumos conceput si scris, iar doamna care l-a gandit are de ce sa fie mandra. Felicitari pentru un articol foarte interesant!