Ni s-a tot spus că actualul Guvern îşi propune modernizarea statului. Asta înseamnă, cel puţin prin prisma acţiunilor de până acum, scăderea în volum a aparatului administrativ şi stabilirea unui sistem coerent de retribuire a bugetarilor. Cât de coerent şi, mai ales, cât de stimulant pentru performanţă este sistemul introdus prin noua Lege a salarizării rămâne de discutat.
Evoluţiile din „scandalul vameşilor” indică însă un domeniu în care nu numai că nu s-a modernizat nimic, dar chiar s-a regresat. Este vorba despre depolitizarea administraţiei. În cazul Vămii Halmeu, nu e dovedit că sumele despre care se discută au ajuns într-adevăr la cine se pretinde, dar mi se pare de domeniul evidenţei că „normalitatea” numirii şefului vămii ţine de bunul plac al cuiva – şi că acel cineva face parte din zona funcţiilor acordate pe criterii politice. La Ploieşti am găsit tot un şef de vamă pus în funcţie de către şeful ANAF, fără concurs şi fără respectarea condiţiilor de vechime legale (ce-i drept, aparenţa legalităţii s-a păstrat prin vechiul subterfugiu al numirii „cu delegaţie”). La fel s-a întâmplat la Bucureşti, unde, ce-i drept, după mediatizarea cazului, situaţia s-a „normalizat” printr-o demisie motivată de „dorinţa de a nu ştirbi imaginea instituţiei publice” (motivaţie pe care o auzim de câte ori un matrapazlâc e demascat în faşă).
Pentru un şef e întotdeauna mai comod să numească în funcţiile-cheie, nu neapărat cu intenţie vinovată, o persoană „de încredere”, pe cineva „de-al nostru”. Numai că, în felul acesta, între şef şi cel numit se creează, în locul unei relaţii de subordonare funcţională, una care seamănă mai degrabă cu cea de vasalitate. Cel numit în funcţie va reacţiona prompt la „rugăminţile”, legitime sau nu, ale şefului, va face orice pentru a-şi menţine funcţia. În felul acesta, magistrala corupţiei este larg deschisă. Şi ar mai fi ceva. Dacă ai numit pe cineva pe criterii discreţionare, atunci ar trebui să‑ţi asumi responsabilitatea; cu alte cuvinte, să demisionezi dacă persoana respectivă e prinsă luând mită.
Se poate obiecta că, la urma urmei, concursurile sunt şi ele uşor de trucat, ţinute pe şest („concursurile de împrejurări”), criteriile de performanţă pot fi subiectiv evaluate, aşa că până la urmă numirea sau promovarea rămân tot la pixul şefului. Este adevărat, numai că un concurs trucat sau o promovare nejustificată lasă urme, criteriile şi procedurile, ca şi metodele de control, pot fi perfecţionate. Actualul sistem îi dă şefului de la ANAF posibilitatea de a clama la nesfârşit că „l-am numit pentru că intră în atribuţiile mele”.
În plus, îmi place să cred că un funcţionar care şi-a câştigat postul în urma unui concurs cinstit are mai multe şanse să-şi îndeplinească funcţia cu demnitate decât unul care a obţinut-o prin jocul influenţelor.
Problema e simplă: dacă vrem să avem funcţionari publici integri, o condiţie necesară este ca aceştia să fie numiţi şi promovaţi exclusiv pe criterii profesionale. Toate partidele aderă la acest principiu, dar toate s-au ferit, în diverse feluri, să-l aplice. Fiecare pare a dori stabilitatea funcţionarilor publici, cu condiţia să se înceapă cu cei numiţi de el. Actualul guvern nu a făcut excepţie de la această regulă, ba chiar a legalizat-o prin îndelung contestata Ordonanţă de Urgenţă nr. 15/2009.
Sistemul actual seamănă, din acest punct de vedere, mai degrabă decât cu unul modern cu unul fanariot. În acel regim, dregătoriile erau cumpărate şi, evident, cei ce le dobândeau le utilizau în aşa fel încât să-şi întoarcă investiţia şi să obţină un anumit profit. Dacă ne uităm la ce se întâmplă acum în vămile româneşti, constatăm că modelul este întocmai reprodus, doar arhitectura palatelor noilor dregători fiind întrucâtva schimbată, şi nici asta în bine.
Ştim cu toţii că unde pui degetul dai de corupţie (mai ales dacă apeşi puţin). Vor fi verificate toate vămile, toate secţiile de poliţie, toate administraţiile financiare.
Vor fi (poate) înlăturaţi toţi funcţionarii corupţi. Cei veniţi în loc vor intra în acelaşi sistem şi, mai mult ca sigur, se vor comporta la fel.
Articolul a fost preluat cu acordul autorului de pe http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/cand-modernizam-administratia-statului-218418.html