Tranzitia a obligat românii la multe renunţări şi implicit la găsirea unor soluţii de moment. Una dintre ele de exemplu a fost second hand-ul: cumperi obiecte folosite întâi de altul, care le poartă forma trupului, sunt mai laxe la cusaturi, pe alocuri uşor decolorate, dar ce contează daca e o soluţie… tranzitorie şi dacă vizează doar planul material al obiectelor care e trecător şi el!
Numai că…
Numai că, second hand-ul s-a extins din planul material în cel spiritual. Şi iată cum: nu este un secret că, pentru grosul intelectualilor, cumpărarea unei cărţi a devenit un lux. Aşa că omul trebuie să se orienteze… Şi iată soluţia: există publicaţii la un preţ accesibil, unde poţi găsi prezentată esenţa acestor mult râvnite cărţi gata extrasă (dar şi mestecată în manieră proprie), de nume mai mult sau mai puţin sonore, ce semnează cu mândria intelectualului de succes. Adică a aceluia care a reuşit să-şi procure printre primii noutăţile editoriale şi ne poate oferi indicii privitor la ele.
Şi ce e rău în asta?, m-aţi putea întreba.
Totul. Pentru că vom ajunge să „purtam” cartea prezentată (interpretată!) de altul, la second- hand. Spiritul cărţii, viziunea autorului, vor fi purtate de gîndul nostru cu urmele mai mult sau mai puţin vizibile, cu decolorările, crăpăturile, într-un cuvânt cu deformările celui care a purtat-o primul.
Îmi veţi spune poate că analogia ’’haină-carte’’ nu rezistă?
Că dacă o haină sau o carte o poţi ’’purta – interpreta’’ după bunul plac în sfera privată, ideile unui autor, mesajul unei cărţi nu le poţi prezenta în mod arbitrar în spaţiul public? Şi asta mai ales cînd este vorba de o revistă cu o tradiţie de prestigiu?
Că nu te poţi da în spectacol fiind subiectiv tocmai la rubrica denumită ’’Cartea de ştiinţă’’?
Da, este drept: cuvântul ştiinţă obligă, cere obiectivitate! Iată de ce am ramas surprinsă de modul în care într-o astfel de rubrică, aceleaşi idei prezentate ca depaşite ipocrite şi ironizate crunt la un autor pot fi considerate de bun augur, novatoare şi profund umaniste, la un altul.
Iar aceste aprecieri derutante sunt făcute de acelaşi ’’prezentator’’ de carte (o fi de vină o …’’schimbare de inimă’’proprie tranziţiei?), la o distanţă de numai patru luni unele de altele. Iar dacă veţi citi cele ce urmează, veţi înţelege de ce – ca cititor al amintitei rubrici – sunt dezamăgită.
’’Intelectualul organic’’ versus G.Soros
In luna decembrie a anului 2002, Tiberiu Brăilean, in articolul intitulat „Despre globalizare’’, face o prezentare a carţii cu acelaşi titlu al lui G. Soros. Vă inchipuiţi cumva că o face în termeni obiectivi, lăsînd cititorul să hotărască singur dacă merită sau nu să o citească?
Deşartă iluzie!
Incă de la prima propoziţie – şi o citez: ’’Domnul Soros comite din nou’’-, T. Brăileanu işi agresează cititorul încercînd să-i inoculeze modul în care trebuie să perceapă mesajul cărţii pe care dansul se pregăteşte tacticos să o desfiinţeze. Spun tacticos, pentru că Brăilean incepe mai întâi prin a-l discredita pe G. Soros, făcînd referiri la o alta carte a acestuia – ’’Criza capitalismului global’’, asemănindu-i ironic viziunea asupra iminentei prăbuşiri a sistemului capitalist, cu cea a lui Lenin din 1916.
Lăsînd la o parte faptul că doctrina marxist-leninistă n-ar fi avut o influenţă atît de puternică dacă n-ar fi ţinut cont de faptul că, pentru a fi eficace, manipularea nu se poate dispensa întru totul de adevăr, şochează din start lipsa de onestitate a modului în care se presează în direcţia subjugării judecăţii cititorului care este practic silit să dea un verdict negativ ideilor lui Soros.
Trecînd rapid peste tratarea interdisciplinară a momentului istoric actual întreprinsă de Soros (printre altele, prezentatorul de carte de ştiinţă pare a fi intimidat de operarea cu concepte specifice epistemologiei), Brăilean îsi concentrează atacul asupra a cîtorva idei centrale ale respectivei cărţi. Mai întâi – nu agreează caracterizarea momentului actual, ca unul de criză a sistemului de piaţă şi nici afirmaţia potrivit căreia acesta ar fi ineficient şi insuficient. Criza financiară din zona asiatică, rusă, latino-americană fiind ’’limitată şi pasageră’’ este interpretată ca o dovadă că sistemul rezistă. După care califică drept ’’curioase’’ concluziile lui Soros privitoare la lipsa de coeziune socială (caci e vorba de ’’societătile prospere cu o numeroasă clasă de mijloc’’) si la absenţa guvernării (căci statul îşi întăreşte prezenţa în momentele de criză).
Denunţarea de către Soros a fundamentalismului pieţelor, a expansiunii acestora spre domenii ale vieţii sociale unde pare oarecum ciudat sa primeze o abordare mercantilă este anulată scurt de T.Brăilean cu un argument de genul ,,Dar ce-ar pune dumnealui în locul pieţei care e acuzată că s-a extins în politică, în media sau în medicină?’’.
Si mai interesantă este reacţia lui Brăilean (căci asta a fost ,,scrierea’’ dinsului, nu o prezentare onestă a unor idei ce fac vîlvă în domeniu) la celelalte concluzii ale lui Soros. Pornind de la constatarea caracterului amoral al pieţelor ca si de la faptul că trăim într-o lume căreia îi lipseşte un cod moral puternic, Soros recomandă un control al procesului de globalizare al sistemului capitalist de piaţă. De fapt ce-ar însemna condamnarea pieţelor ca imorale şi implicit controlul lor decît încercarea de a actiona responsabil în direcţia revenirii la fundamentele morale ale acţiunii economice a oamenilor? Căci amoralitatea pieţelor provoacă, ne spune Soros, grave efecte negative printre care polarizarea societăţii şi de aici lipsa de coeziune, de solidaritate. Nu se pot nega nici alte concluzii – pe care dl ’’prezentator’’ le redă răbdător – şi anume că sistemul capitalist global a devenit un imperiu abstract al cărui principiu unificator este banul, un sistem incomplet care ar trebui îmbinat cu un sistem politic global…
Si aici Brăilean explodează: ’’Prin urmare, economia şi societatea globală ca produs al liberalizării crescînde ar trebui controlate prin asemenea metode si organisme mondiale!’’
Explozia este însă calculată. Pentru că rapid execută cu sînge rece o lovitură sub centură lui Soros, reducînd sistemul politic global – de fapt cuvântul potrivit cred că ar fi fost acela de guvernare, caci aceasta imi pare a fi ideea forţă la Soros -, la o strictă si limitată acţiune de control. Lovitura este puternică, acest cuvânt, control, avînd o conotaţie extrem de negativă mai ales pentru S-E-ul European; aici, ’’control’’ a insemnat societate închisă aproape o jumatate de veac… Să induci ideea că Soros, adept al lui Popper, urmăreşte instaurarea unei societăţi globale închise, ăsta da risc!
E drept că după ce s-a folosit atît de…’’ingenios’’de cuvîntul control, Brăilean ne informează că Soros pledează pentru globalizare, prin ea fiind posibilă creşterea avuţiei dar şi o mai dreaptă repartitie, ceea ce ar face posibilă societatea deschisă la nivel global…
Dar răul a fost deja făcut. Şi de fapt ce l-a speriat asa de tare pe Brăilean în cuvîntul control? Să nu stie dînsul că de fapt G. Soros pune accentul pe control doar ca parte a gestionării resurselor şi evoluţiilor contemporane care ar face posibilă o guvernare (sistem politic), democrata la nivel global? Iar dacă peste tot se recunoaşte că ’’global village’’este un fenomen de nestăvilit, dacă renunţăm la graniţe, ne facem constituţii şi organisme de conducere transnaţionale, sintagma sistem politic global sau guvernare globală trebuie să ne sperie?
Desi nu foarte lung, articolul d-lui Brăilean e plin de surprize. Iată, spre sfirşit, recunoaşte că d-l Soroş este ’’un finanţist genial’’ şi că ’’Dorinţa sa manifestă este reformarea sistemului cât mai e timp, atenuarea asperităţilor, pentru ca globalizarea să reuşească şi să nu explodeze intr-un colaps monetar-financiar de proporţii’’. Dar in acest caz, care ar mai fi problema? Ne-o spune iar domnul în cauză: Soros a tratat reducţionist globalizarea, vizîndu-i doar dimensiunea economică! Celelalte aspecte ale globalizării…’’ nu par să-i fi răpit d-lui Soros vreo oră de somn’’… Si ce senin aruncă această acuză după ce, cu un paragraf mai sus ne inşirase reformele instituţionale şi măsurile concrete recomandate de autorul cartii, spre corectarea unor aspecte ale globalizării ce ţin de reducerea sărăciei, mediu, sănătate, securitate, calitatea vieţii în tările cu guvernări represive şi încă multe alte aspecte pe care cei ce au citit cartea le cunosc deja. La drept vorbind nici nu cred că d-l Soros si-a propus o cercetare exhaustivă a procesului globalizării şi nici o surprindere a adevărului absolut în această privinţă. Discipolul lui Popper stie că aceasta este o iluzie. Ce te faci dacă nu stie si d-ul T. Brailean?
’’Intelectualul organic’’ pro Soros (’’via’’ Hodgson!)
Incă ceva: la patru luni dupa ce a încercat să-l pună la colţ pe Soros pentru ideile sale intr-un alt articol ’’Economia, o stiinţă morală’’, T. Brăilean îndeamnă editurile să publice şi la noi cartea cu acelasi nume („ Economics as Moral Science’’) a d-lui Bernard Hodgson de la universitatea Trent, Canada. Şi să vedeţi distracţie: acest Hodgson marşează exact pe ideile lui Soros (cartea i-ar fi apărut în 2001, la editura Springer- Verlag, New York, Berlin, 2001).
Iar T. Brăilean le aplaudă! E drept însă că B. Hodgson se rezumă la reaşezarea economiei si a pieţei pe baze morale pentru a revigora solidaritatea si a evita explozia in spaţiul public, deplinge expansiunea economicului in toate domeniile – dar nu pomeneşte nimic de un sistem politic global, înţeles ca guvernare care să mai tempereze fundamentalismul pieţelor, să prevină şi să reechilibreze decalajele produse de o explozie a muncii şi avuţiei la nivel global, printr-o distribuire a avuţiei care să nu asculte numai de principiile unui darwinism social ci şi de fundamentele morale pe care ar trebui să le aibă orice actiune umană, aşa cum face G. Soros…
După ce deplînge faptul că a fost abandonat cadrul moral al acţiunii economice, aşa cum fost el prefigurat incă de Adam Smith, ca şi faptul că economia contemporană a devenit o ştiinţă naturală pozitivă având în centru un individ abstract (’’homo economicus’’), B.Hodgson -prezentat de către T. Brăilean – ne avertizează că astfel sunt anulate , citez din articolul lui T.Brăilean ’’chestiunile de fond ale acţiunii umane, deja fragilizate prin criza valorilor politice şi a celor religioase. Refulate continuu, aceste chestiuni vor irumpe cîndva în spaţiul public, cu o forţă şi sub o formă cu atât mai iraţionale cu cât sunt mai intens marginalizate’’.
Ei bine, n-am înţeles dacă acest ultim citat pe care l-am reprodus reprezintă chiar spusele lui B.Hodgson sau ale ’’prezentatorului’’ său (T. Brăilean ), dar nici nu are importanţă. Are importanţă doar faptul că acest citat pare a fi descrierea colapsului sistemului capitalist global de care vorbea G. Soros, pus la colţ de T.Brăilean care-l ironiza asemănându-i viziunea cu cea a lui Lenin!
Unele fraze redând conţinutul cărţii lui B. Hodgson au toată adeziunea celui ce ne-o prezintă la ’’Cartea de ştiinţă’’, deşi reiterează cu fidelitate ideile pe care d-l T. Brăilean le-a respins în iarnă la G. Soros. Şi pentru că o asemenea afirmaţie trebuie dovedită, citez iarăşi din articolul d-lui T.Brăilean:
’’Privilegierea aspectelor cuantificabile şi cultul banului, mercantilizarea excesivă a vieţii sociale au dat un prestigiu particular economiei, care a devenit hegemonică in raport cu cultura, cu politica, cu morala şi aceasta face tot mai dificilă asigurarea unui echilibru în sînul societăţii. Această econocraţie, adusă pe val de vîntul dominant al istoriei, ne-a făcut să uităm că sistemul economic nu trebuie să se bazeze doar pe piaţă ci şi pe o concepţie ce solicită responsabilitatea individuală şi solidaritatea socială, virtuţi tot mai puţin vizibile în zilele noastre.’’
Deşi comentariile sunt de prisos, vă reamintesc totuşi acea replică: ’’Dar ce-ar pune dumnealui în locul pieţei…’’, adresată lui G. Soros ce atenţiona asupra caracterului amoral şi expansionismului pieţei în toate domeniile vieţii sociale; sau cît i se părea de ’’curioasă’’ lui T.Brăilean concluzia lui G. Soros privitoare la lipsa de coeziune socială şi asta tocmai pentru că este vorba de ’’societăţi prospere cu o numeroasă clasă de mijloc’’…. Păi să ne spună T. Brăilean: nu la aceleaşi societăţi prospere se referă şi d-l B.Hodgson cînd remarcă lipsa de solidaritate socială?
Şi asta nu este totul: T. Brăilean ne informează că obiectivul declarat al lui B.Hodgson este abordarea transdisciplinară a economicului ’’integrând elemente de filozofie, sociologie, etică, psihologie’’ (majoritatea acestor abordări fiind prezente şi în ’’Despre globalizare’’, deşi aici este vorba de o abordare transdisciplinara a globalizării în care accentul cade în mod deliberat pe dimensiunea economică) şi admiră iniţiativa lui B. Hodgson de orientare a ştiinţei economice spre sursele sale etice originare. Păi parcă tot asta – dar transpus în planul acţiunii practice (economice şi politice) propunea şi G. Soros …
Opinia mea
In opinia mea, Soros gîndeşte sistemul politic global, în cel mai autentic spirit…al ’’Spiritului legilor’’, cartea lui Montesquieu. În ’’Despre spiritul legilor’’, părintele democraţiei moderne îşi expune concepţia sa despre ’’guvernământul moderat’’. Un studiu extrem de concis (trei pagini), despre conceptul de guvernare moderată are Aurelian Crăiuţu. Cum acesta redă excelent ’’le gouvernement modere’’ îl voi cita:
’’In formele moderate de guvernare, puterea este limitată nu numai de instituţii politice, legi (constituţii) şi corpuri intermediare care acţionează ca adevărate ecrane protectoare, ci şi de ceea ce Montesquieu numeşte cu un termen înselător de simplu (desi aproape intraductibil), moeurs, moravuri, maniere, educaţie şi cutume. ’’Am corelat aceste aspecte cu punctul de vedere al lui Soros si iată concluziile…
Propuneri de instituţii la nivel global şi reforme instituţionale care pot acţiona exact în sensul limitării unei puteri suprastatale, am înţeles că are si Soros. Apoi corpurile şi puterile intermediare care acţionează influenţînd şi limitînd acţiunile puterii pot fi si organizatiile societăţii civile, fundaţiile şi ONG-urile, agenţiile de monitorizare a guvernelor, fundaţii în care am înţeles („Un altruism irepetabil’’, Valerian Stan, Cotidianul ), G.Soros a investit enorm.
In sfîrşit, într-o astfel de guvernare, ne spune Montesquieu, citat de Aurelian Crăiuţu, trebuie păstrat un ’’echilibru al puterilor şi intereselor diferitelor clase’’, căci ’’Orice formă de inegalitate excesivă periclitează esenţa însăşi a republicii, ameninţînd să distrugă liantul social care face posibilă cooperarea indivizilor în vederea binelui comun’’. Iată dorul de solidaritate socială ca şi dorinţa de a o face posibilă – şi la Montesquieu… Şi tocmai spre a atenua inegalitatea excesivă propune G. Soros reformele sale instituţionale şi bineînţeles, măsurile privind protecţia socială.
Un lucru este cert: globalizarea se produce deja. Şi eu cred că sigur se va ajunge la o guvernare mondială. Ceea ce nu se ştie sigur este dacă aceasta va fi una moderată, compatibilă cu societatea deschisă (în sens Popper-Soros) sau una despotică, bazată pe forţă. Iată de ce salut demersul lui Soros şi putin imi pasă că e mare magnat (aşa cum ne atenţionează T. Brăilean). Şi nefiind ’’intelectual organic ’’ nu mă pasionează suspiciunile pe tema averii sale. Punct.
Una peste alta, din ceea ce spune G. Soros reiese clar că dimensiunea politică a societăţii omeneşti a rămas în urma globalizării pieţelor de mărfuri, a pieţelor financiare – deci în urma dimensiunii economice.….Or, avînd în vedere caracterul amoral şi fundamentalismul pieţelor, acestea – necontrolate (sau negestionate corect, ca să evităm conotaţia negativă a cuvântului control) -ar putea duce la un sistem politic global complet amoral , bazat pe forţă?
Şi acum -lămurirea: în urma unor articole contradictorii (scrise de una şi aceeaşi persoana,
care dezaprobă la un autor aceleaşi idei pe care le aprobă la altul), ca cititor refuz să fiu
împinsă in confuzie. Iată de ce în încercarea de decriptare a manipulării şi de
redobîndire a vederii libere am considerat corect ca, facînd referire la articolele respective, să reiau aceleaşi citate prin care s-a încercat legarea mea la ochi.
Aurora Mihacea.
Acest material a fost întocmit pe baza următoarei bibliografii :
1.’’Despre globalizare’’, Tiberiu Brăilean, revista ‚’’Convorbiri literare’’NR. 12, decembrie 2002, pag 112-113;
2 ’’ Globalizare şi neo-tribalism’’, Adrian Dinu Rachieru, revista ‚’’Convorbiri literare’’, nr.1, ianuarie 2003, pag 109;
3. ‚’’Montesquieu şi elogiul guvernării moderne’’, Aurelian Crăiuţu, revista ‚’’Convorbiri literare’’, nr 4 aprilie 2003, pag 105-117
4. “ Economia, o ştiinţă morală’’, Tiberiu Brăilean, revista ‚’’Convorbiri Literare’’, nr 4, aprilie 2003, pag 105 + 107;
5. ‚’’ Pietele financiare –imagini viitoare ale naţiunilor’’, Petru Ursache, revista ‚’’Convorbiri literare’’, nr. 6, iunie, 2004, pag 114.
6. ’’Supremaţia americană: un balon de săpun’’, George Soros, Editura Antet, 2004, pag 3 – 165.
7. “Un altruism irepetabil”, Valerian Stan, Cotidianul, 26 iunie 2004.