Am descoperit ca ruleta ruseasca – cea in care magazia ori butoiasul pistolului au doar un glonte, existind sase sanse din sapte sau opt din nou ca, daca indrepti teava armei catre tine si tragi, sa scapi cu viaţa – nu reprezinta altceva decit un joc pentru copii. Ba chiar pentru copiii placizi.
Jocul cel mai dur pentru oamenii puternici, fie ei barbaţi, femei sau copii, e reprezentat de ruleta europeana. Foarte pe scurt, acesta e un joc in care, oricum ai da-o, orice ai face, nu ai nici o sansă. Ori te prind ai nostri, cind vrei sa ieşi din tara si te mulg bine de bani daca vrei sa pleci, chit ca n-ai toate actele în regulă, ori ai lor, cind vrei sa intri la ei, si te fugaresc, fie pe motive reale, fie din cauza ca nu ai…sapca, ori, din nou, ai nostri, cind, fugarit, flamind şi amarit, ai vrea sa te-ntorci acasa, dar mai e de apăsat pe tragaci: mai intii, spre a proba ca ai plecat cu forme in regula, chiar daca nu e asa, apoi, in fine, pentru a se dovedi ca n-ai avut chiar toate cele necesare, ba chiar aproape nimic din ele!
Dincolo de aceasta cam lunga si foarte complicata schemă a jocului, trebuie sa retinem vestea cea mare, ce ne-ar putea face sa ne umplem de mindrie patriotica, daca nu ar fi ca sa ne fi umplut deja de rusine: noi, romanii, sintem campioni incontestabili la acest sport. Cel putin la varianta sa pe uscat, pentru ca pe apa, prin intermediul a tot soiul de ambarcatiuni – sint altii (albanezi, arabi, africani) care se situeaza mai bine la capitolul incercari de debarcare la sinul batrinei doamne Europa.
Numai ca acest sin, vai, a ajuns sa aiba prea putin lapte pentru citi amatori de supt sint, asa ca organele vigilente stau de paza zi si noapte, nu cumva sa vina sa suga si venetici, mai cu seama dintr-aia, din tara lui Dracula, ca mai provoaca si-o epidemie de vampirism.
Normal, descoperirea am facut-o in ultimele citeva zile, urmarind, mult mai cu sufletul la gura decit un film de actiune sau o telenovela, peripetiile citorva autocare cu peste 200 de conationali de-ai nostri, intoarse din drum prin Spania, unele ascunse prin Europa si acum, altele, cu cei mai slabi de inger si poate si de punga, intoarse la sinul tarii, nu asa laptos, dar mai ingaduitor.
Revoltatoare, in toata aceasta infamanta poveste a fost mai ales atitudinea autoritatilor romanesti. Care fac de toate, numai sa rezolve adevaratele probleme ale romanilor – nu.
Basescu tocmai ce s-a intors din SUA, in care, sustine el (dar nu si americanii!) sint perspective sa putem merge cu mai putine formalitati (poate, cine stie, sa fie suficienta recomandarea ca sintem prietenii celui mai nou prieten al lui Bush); noi nu ne-am rezolvat problemele in Europa si acum ne gindim sa trecem Atlanticul, bizara strategie…
Tariceanu şi cu ministrul Internelor tocmai ce s-au intors din Spania, fara probleme la nici o granita, dar si fara sa fi incercat, in cele aproape doua luni si jumătate de guvernare, sa faca mai intii lumina, apoi si ordine in ceea ce priveste obtinerea pasapoartelor, verificarea indeplinirii conditiilor la iesirea din tara etc.
Nota proasta si pentru Ministerul & ministrul de Externe, care s-au dovedit, in aceste imprejurari, deloc avocati ai romanilor (chiar daca ar fi fost sa fie infractori) peste hotare, asa cum le impune functia, platita de romani.
Din fericire, ruleta europeana la care sintem campioni nu ucide. Dar, din nefericire, la fiecare apasare de tragaci ne umple iar de rusine!
