Articolul urmator reprezinta un rezumat al discutiilor din cadrul unui grup de cercetatori romani activand in strainatate si se doreste a fi un mesaj ferm adresat Ministerul Educatiei si Cercetarii pentru reforma fara intarziere a sistemului doctoratelor din Romania.
Sistemul actual al doctoratelor reprezinta o problema care afecteaza grav invatamantul superior si cercetarea stiintifica din Romania. Nivelul calitativ scazut al doctoratelor nu este atat consecinta lipsurilor financiare, cat a lipsei rigorii si profesionalismului in definirea unui mediu propice asumarii rolurilor specifice, atat in ceea ce-i priveste pe doctoranzi cat si pe conducatorii de doctorat. In definirea acestui mediu, rolul de lider revine Ministerului Educatiei si Cercetarii.
In tari unde cercetarea si invatamantul superior sunt considerate prioritare si privilegiate (UE, SUA, Japonia, etc), o cerinta pentru acordarea titlului de doctor este ca materiale din teza de doctorat sa fie publicate (publicabile) in asa numitele “peer-review journals”, reviste cotate ISI in marea lor majoritate, in modul acesta existand recunosterea internationala a tezei de doctorat. Ineditul – caracteristica fara de care o teza de doctorat este de neconceput, nu mai poate fi astazi evaluat decat in mediul international, global.
Din nefericire, in Romania, vasta majoritate a tezelor de doctorat sunt reprezentate de materiale stufoase, dar nepublicate si nepublicabile in reviste de circulatie internationala, prin urmare recunoscute doar de comisia ce acorda titlul de doctor. In pofida existentei unor lucrari de calitate autentic doctorala, mediul academic romanesc abunda de “doctorate provinciale”, al caror “prestigiu” se opreste la granitele tarii si pe fond nu reprezinta mai mult decat o particula pe o carte de vizita.
De asemenea, contrar practicii internationale, in invatamantul superior autohton nu se respecta un standard minim in numirea conducatorilor de doctorat, persoane care de multe ori nu au recunoasterea si experienta stiintifica necesara pentru a indruma candidati la titlul de doctor in stiinte.
Neobligativitatea recunoasterii internationale a calitatii stiintifice a tezei de doctorat, chiar evitarea acesteia in multe situatii, deschide calea spre impostura academica. Proliferarea conducatorilor de doctorat necalificati duce la continuarea si dominatia tezelor doctorale de slaba calitate.
Consideram ca prima masura absolut obligatorie in stoparea acordarii doctoratelor “pe banda rulanta” si a inflatiei de doctori care nu isi justifica titlul obtinut, revizuirea conditiilor de acordare a calitatii de conducator de doctorat, precum si a titlului de doctor dupa criterii recunoscute international.
In continuarea acestui material prezentam asadar: i. recomandarile noastre privind redefinirea criteriilor de abilitare a conducator de doctorat, ii. recomandari privind redefinirea criteriilor de acordare a titlului de doctor in stiinte, iii. alte recomandari privind organizarea doctoratelor, precum si iv. recomandari privind obligatii directe si imediate ale Ministerului Educatiei si Cercetarii in vederea atingerii obiectivelor enuntate.
I. Recomandari privind redefinirea criteriilor de abilitare a conducatorilor de doctorat
a) Conducatorii de doctorat trebuie sa aiba titlul de doctor in stiinte si sa demonstreze ca au un numar de 10 publicari in reviste cotate ISI, cu factor de impact relevant in domeniul respectiv . Pentru domeniile in care acest criteriu nu poate fi indeplinit momentan din cauza lipsei conducatorilor de doctorat avand aceasta experienta, sa se acorde un “timp de gratie” de 3 ani pentru indeplinirea lui. In cazul in care conducatorul respectiv de doctorat nu indeplineste acest criteriu dupa 3 ani, i se va retrage atestarea de conducator de doctorat.
b) Conducatorul de doctorat poate avea maximum 5 (cinci) doctoranzi simultan. Numarul simultan de doctoranzi poate creste la 7 (sapte) in situatia in care conducatorul de doctorat face dovada ca are resursele financiare (granturi interne sau internationale) prin care sa asigure salarizarea acestora.
c) Conducatorul de doctorat poate conduce doctorate numai in specialitatea in care lucreaza (de regula domeniul in care este doctor).
d) Organizarea de doctorate si acordarea titlului de doctor se poate face de catre o universitate acreditata sau un institut de cercetare acreditat. Cei care doresc sa conduca doctorate, dar nu sunt cadre didactice universitare se vor afilia cu aceste universitati sau institutii pentru a putea conduce doctorate, fie ca si cadre didactice asociate, fie ca si cadre didactice permanente. In particular aceasta masura poate contribui la intorcerea unor cercetatori de valoare care activeaza in tarile dezvoltate, universitatile fiind co-interesate sa angajeze persoane cu calitate de conducatori de doctorate. Pentru implementarea acestei recomandari imediat, propunem ca in cazul conducatorilor de doctorat ne-afiliati inca, sa se acorde o perioada de gratie de maximum 5 ani pentru indeplinirea acestui criteriu.
e) Cererea de atestare a calitatii de conducator de doctorat se va depune individual la Ministerul Educatiei si Cercetarii,si nu in cadrul universitatilor sau institutelor de cercetare. Astfel, orice cercetator calificat poate obtine dreptul de conducere, insa inmatricularea doctoranzilor se poate face numai de catre universitatile si institutele de cercetare acreditate. Cereri de re-atestare vor trebui depuse din nou de conducatorii de doctorat care nu au avut doctoranzi in ultimii 5 ani.
f) Activitatea conducatorului de doctorat va fi evaluata periodic, la interval de 5 ani, de catre o comisie externa de specialisti, aprobata de Ministerul Educatiei si Cercetarii. Conducatorilor de doctorat care nu semnaleaza la timp abateri grave (suspiciuni asupra acestor abateri) ale doctoranzilor de la conduita academica, precum plagiatul, compilatia, executarea studiului de cercetare sau scrierea tezei de catre altcineva, li se va retrage dreptul de conducere de doctorate. De asemenea, in situatia in care se constata ca in aceasta perioada conducatorul de doctorat nu are publicatii cotate ISI, el va fi penalizat prin retragerea dreptului de a conduce doctorate pana la indeplinerea criteriilor. Dreptul de a conduce doctorate se va obtine in urma unei noi cereri de atestare.
g) Conducatorul de doctorat al candidatului caruia i se respinge teza de doctorat de catre comisia de doctorat, pierde dreptul de a conduce doctorate si nu poate cere re-atestarea timp de 2 ani; toti doctoranzii aflati in stagiu la acesta trebuie imediat preluati de alti conducatori atestati. Daca o teza de doctorat este aprobata de comisia de doctorat, dar respinsa de catre CNATDU, toti membrii comisiei care au votat pentru aprobarea tezei pierd dreptul de conducere a doctoratelor si nu au dreptul sa ceara reatestarea mai devreme de 2 ani. Prevederile de mai sus se aplica dupa analizarea eventualelor contestatii ale deciziei de respingere a tezei la nivelul unei comisii CNATDU, comisie care se va intruni de doua ori pe an.
h) Conducatorii de doctorat sunt incurajati sa conduca doctorate in co-tutela cu conducatori de doctorate activand in universitati si institutii de cercetare din tari foarte avansate din punct de vedere al cercetarii si invatamantului superior (ex. UE, SUA, Japonia)
II. Recomandari privind redefinirea criteriilor acordarii titlului de Doctor in Stiinte
a) Mentinerea colocviului formal la admiterea in cadrul doctoratului este discutabila si in general contrara practicilor internationale. In conditii ideale, admiterea ar trebui sa cada total in responsabilitatea conducatorului de doctorat (avand in vedere indeplinerea conditiilor de calificare a acestuia si evaluarea periodica a stadiului doctoratului, vezi si in recomandarile de mai jos). Un interviu initial cu o comisie formata din directorul programului de studii postuniversitare si din conducatorul de doctorat ar putea reprezenta o solutie temporara pentru Romania.
b) Titlul de doctor in stiinte (PhD) se va acorda numai daca doctorandul face dovada insusirii teoretice, dar si practice a cunostiintelor pe care trebuie sa le acumuleze. Pentru a demonstra acest lucru, titlul de doctor in stiinte se acorda doar persoanelor care au publicat (sau au trimis spre publicare si au primit raspuns afirmativ in privinta publicarii, in urma peer-review-ului- articolul este “in press”- la ora sustinerii tezei) cel putin un articol in reviste de circulatie internationala, cotate ISI. Calitatea si originalitatea si nu cantitatea trebuie sa fie criterii la acordarea titlului de doctor in stiinte.
c) Durata doctoratului nu poate depasi 5 ani (doctorat cu frecventa), respectiv 6 ani (doctorat fara frecventa). In conditiile adoptarii declaratiei de la Bologna, doctoratele vor trebui fixate la perioada initiala de 3 ani (doctorat cu frecventa), urmand ca in caz de necesitate sa fie extinse la maximul precizat mai sus.
d) In conditiile adoptarii declaratiei de la Bologna, masteratul devine conditie necesara obligatorie pentru admiterea la doctorat.
e) Participarea la conferinte si seminarii stiintifice majore (ex. ale organizatiilor profesionale continentale sau mondiale), prin prezentarea unor lucrari din teza doctorala, face parte din conditiile necesare obtinerii titlului de doctor. Taxele de inregistrare precum si costurile de deplasare la locul conferintei si cheltuielile de trai pe perioada conferintei, in cazul acceptarii doctorandului la o asemenea conferinta, vor trebui suportate de institutia unde activeaza doctorandul respectiv.
f) In timpul doctoratului, doctoranzii vor fi stimulati sa colaboreze cu departamente universitare, institutii de cercetare, laboratoare din UE, SUA, Japonia sau tarile puternic industrializate, putand efectua stagii de pregatire, pe perioade nedeterminate, in aceste departamente, institutii, laboratoare. Aceasta “stimulare” se va face prin utilizarea legaturilor externe si recunoasterii internationale a conducatorului de doctorat, cat si prin stipularea unor asemenea stagii si schimb de experienta in protocoalele de colaborare cu partenerii din strainatate.
g) Toti doctoranzii vor fi evaluati periodic, in mod oficial la nivelul institutiei in cadrul careia activeaza, o data pe an, de catre o comisie alcatuita din conducatorul de doctorat, directorul programului de doctorat si un al treilea evaluator, de preferinta extern. In particular atat conducatorul de doctorat cat si doctorandul vor completa un raport asupra stadiului in care se afla proiectul si asupra problemelor posibile aparute (intarzieri, redefiniri ale proiectului initial, grave probleme de comunicare/colaborare etc).
h) In comisiile de doctorat vor participa doar conducatori atestati de doctorat: comisiile vor fi formate din conducator, decan si 3 (trei) alti membri din alte universitati; decanul nu are drept de vot pentru acordarea titlului. De dorit ar fi ca unul dintre membrii externi sa fie din strainatate.
i) Teza de doctorat se va sustine public si va fi anuntata cu cel putin o luna inainte prin diverse mijloace (email, afise, newsletter-ul institutiei, site-ul web al institutiei). Teza de doctorat va fi oricand accesibila publicului pentru consultare la secretariatul si/sau biblioteca institutiei respective.
j) In cazul descoperii ulterioare a fraudei (plagiat, compilatie, scrierea tezei de catre altcineva, etc), titlul de doctor va fi retras iar faptul comunicat public.
III. Alte dispozitii privind organizarea sistemului de doctorate
a) Titlul de doctor in stiinte obtinut in universitati sau institute de cercetare de prestigiu din UE, SUA, Japonia sau alte tari puternic industrializate va fi automat recunoscut in Romania.
b) Sistemul actual rigid de clasificare a domeniilor stiintifice astfel incat un doctorat obtinut intr-un institut prestigios din strainatate, intr-un domeniu mixt sau foarte nou, nu se poate incadra nicaieri in sistemul romanesc pentru recunoasterea sa, va fi flexibilizat de urgenta.
c) Universitatile si institutiile acreditate pentru organizarea de doctorate si acordarea titlului de doctor trebuie sa faca dovada existentei resurselor necesare acestei intreprinderi. In particular, existenta unei biblioteci rezonabil dotate este o conditie absolut necesara. In cadrul stiintelor experimentale o conditie sine qua non este existenta unui laborator dotat corespunzator. Accesul la bazele de date/ bibliotecile de jurnale digitale internationale, cum ar fi “ScienceDirect”, “Jstor”, “Proquest”, “Ingenta”, s.a.m.d., ar trebui sa fie in timp garantat in oricare din institutiile organizatoare de doctorate.
d) Extrem de important, in timp vor trebui organizate si la noi doctoratele in cadrul asa-numitelor “formatiuni doctorale”, echivalente conceptului de “graduate programs” practicat in UE, SUA, etc. Propunem ca acestea sa inceapa in centre de excelenta din Romania, un criteriu pentru ca un departament/institut (care ofera titlul de doctor) sa fie recunoscut drept centru de excelenta fiind tocmai instituirea unei asemenea formatiuni doctorale. O “formatiune doctorala” este definita ca avand o etapa constand in cursuri post-universitare, de regula constand in obtinerea unui master de cercetare sau a unei calificari echivalente permitand accesul la doctorat, si o a doua etapa consacrata doctoratului propriu-zis, de scriere a articolelor care vor compune dizertatia. Conducatorul de doctorat va fi de regula profesorul indrumator al tezei de master, iar formatiunea doctorala va avea si rolul de a facilita legatura dintre potentiali conducatori de doctorat si doctoranzi, inca din prima etapa a programului, cand viitorul doctorand urmeaza cursurile respective. Desigur, in paralel cu doctoranzii care ar urma in cadrul aceluiasi institut prima si a doua etapa a “formatiunii doctorale” (acestia fiind majoritatea), vor exista si doctoranzi care vor fi obtinut calificarea necesara (master de cercetare, etc) din alta parte, care vor veni in program direct in cadrul celei de a doua etape, asadar doctorantura propriu-zisa, in cadrul institutului respectiv.
IV. Recomandari privind obligatiile Ministerului Educatiei si Cercetarii
a) Sa monitorizeze atent implementarea recomandarilor din sectiunile I, II si III anterioare;
b) Sa reduca gradual (in functie de fondurile avute la dispozitie) formele de doctorat fara frecventa, cu pastrarea unui minimum in acest sens, concomitent cu promovarea doctoratelor cu frecventa prin marirea subsidiilor doctorale acordate prin competitie, pentru a permite un trai decent doctoranzilor;
c) Sa defineasca clar modul de incadrare al doctoranzilor in universitatile si institutiile de cercetare care organizeaza doctorate si confera titul de doctor: student (primind asa-numita bursa doctorala), angajat al institutiei respective (primind un salariu corespunzator), extern (finantarea prin fonduri externe institutiei). Cu toate ca nu e neaparat necesara o omogenizare al acestui mod de angajare, se impune definirea clara a drepturilor si obligatiilor doctorandului in toate aceste cazuri;
d) Sa gaseasca cat mai multe oportunitati pentru specializarea doctoranzilor in UE, USA si celelalte tari puternic industrializate. In acest sens se va lua legatura cu ministerele de specialitate din tarile respective pentru a identifica oportunitatile si fondurile necesare;
e) Sa mentina o baza de date cu cercetatorii romani din strainatate pe care sa ii tina informati despre orice activitati/schimbari in mediul invatamantului superior si al cercetarii care privesc sistemul doctoral. In acelasi timp sa foloseasca potentialul alcatuit din acesti oameni de stiinta romani activand in strainatate atat in scopuri de expertiza si evaluare in ceea ce priveste sistemul doctoral din Romania, cat si in scopuri de consultanta asupra politicii cercetarii si educatiei in aceasta directie;
f) Sa inceapa evaluarea departamentelor universitare si a institutiilor de cercetare in vederea acordarii statutului de “centru de excelenta”.
In general suna bine.
Un mic amanunt, legat de recunoasterea titlurilor de doctor acordate de „Universitati… de prestigiu”. Am exemple destule de doctorate acordate in Vest fara a fi proptite-n lucrari publicate, asa cum se aminteste-n articol. Te si miri cum se pot acorda doctoratele in unele institutii din astea…prestigioase. Eu as merge pana acolo pana la a cere ca si UE sa-si faca ordine-n ograda proprie. Lumea geme de doctori din tarile lumii a treia care nu fac nici doi bani.
Nu-i vorba, exista multi oameni exceptionali, care-si merita pe deplin titlul. Pe langa ei, se strecoara ins o multime de insi carora titlul pare sa li se fi conferit cu mentiunea „bun pentru Orient”. Un aspect ciudat si pentru mine respingator, care merita investigat.
In ce ma priveste, n-as recunoaste doctoratele automat, fara a controla cv-ul candidatului.
Mai e un aspect, destul de serios, care pare sa fi fost trecut cu vederea. In universitatile noastre, odata angajat un asistent, acolo ramane, indiferent ce face ulterior. Ar trebui neaparat ca seminariile sa fie tinute de catre doctoranzi (in acest fel asigurandu-se si fondurile pentru ca ei sa se poatea intretine pe perioada doctoratului).
Altfel se perpetueaza situatia de fata, in care asistentii stau cu zecile de ani fara a-si da doctoratul si bloheaza posturile. Fluiditatea la acest nivel e importanta, pentru a mentine tot timpul idei noi si pofta de lucru necesara.
Toate cele bune,
Nea Marin
Nea Marin, au si cei din UE (si americanii idem) problemele lor, dar tare am vrea sa avem noi doar problemele acelea.
Solutia consta in renasterea prestigiului doctoral, exact cum spune titlul, ceva recunoscut peste tot (cu mici probleme mentionate, sunt si in „vest” doctoranzi slabi, etc) si nu in controlarea celui cu titlul de doctor daca intr-adevar stie ceva sau nu, daca acest titlu are vreo valoare, cu alte cuvinte nu in prezumtia de incapacitate, de indoiala, de „vinovatie, de la bun inceput. Trebuie sa plecam de la premiza ca cei care termina un doctorat il merita si mai mult, merita respectul cuvenit din partea societatii in general si a colegilor din cercetare, academia, etc, in particular. Cel care primeste titlul de doctor trebuie sa fie prin definitie deja „cineva” si nu sa avem indoieli asupra calitatii sale, indoieli generate, desigur, tocmai de starea jalnica, absurda a sistemului doctoral in Romania. Trebuie sa ne intoarcem la normalitate si sa ajungem si la performanta. Pentru ca materie bruta (in cazul acesta a se citi materie cenusie bruta) este in Romania poate mai multa decat in alte parti. Doar sa nu ne batem joc de ea.
Perfect de acord cu articolul. Doresc numai sa insist pe aspectul de calitate al publicatiilor, care este foarte prost inteles in Romania.
Un exemplu: exista profesori, lectori dar pana si doctoranzi cu un numar mare de CARTI publicate, numar care ar fi invidiat si de un cercetator din Europa sau SUA! Daca ne uitam mai atent, aceste carti sunt publicate contra-cost, in cateva exemplare la diverse edituri de cartier (in cazurile cand sunt publicate in mai multe exemplare este fiindca studentii de la curs sunt obligati sa le cumpere. In unele cazuri sunt vandute chiar de profesor „pe lista”, inainte de examen 🙂
De puzderia de reviste obscure nici nu mai vorbesc. In plus, si conceptul de „conferinta internationala” e f. slab inteles. In multe domenii, la conferinte se accepta 98% din paperele trimise (de multe ori e suficient sa trimiti doar un abstract). In computer science sau matematica, de exemplu, sunt conferinte care accepta 20% si unele doar 10% din papere – desigur astfel de „nuante” scapa complet. Plus ca la noi orice manifestare intre 2 universitati (OK, pot participa si cativa profesori din Moldova si Ungaria) e automat stampilata: „conferinta internationala”. Asta explica de ce multi absolventi de doctorat au un numar mare de publicatii „internationale”, desi teza e o compilatie de idei traduse de pe undeva (era vorba ca daca „prinzi” cateva carti bune, e gata doctoratul, fiindca dureaza 5-10 ani pana ajung si la noi in biblioteci oricum 🙂
Stimate Domnule Robu,
Perfect de acord cu ceea ce ziceti. Problemele pe care le amintiti au fost si ele obiect al discutiilor care au condus la acest material.
Referitor la publicatii: Tocmai prin faptul ca ne referim doar la articole publicate in reviste cotate ISI, eliminam orice carti sau publicatii in reviste obscure (in stiintele sociale problema este mult mai grava decat in stiintele reale, aici este raiul celor care sunt, pentru ca sistemul le permite, la adapostul cartilor de doi bani publicate la edituri obscure; va rog sa cititi in acest sens si articolul Exegetul dogmatic al lui Vintila Mihailescu, preluat la Bine Scris! saptamana trecuta). In primul si in primul rand conteaza recunoasterea internationala pe plan stiintific de catre ceilalti specialisti din domeniul tau, pentru care cel mai clar proxy este numarul de articole in jurnale cu factor de impact relevant pentru domeniul respectiv (deci recunoscute ISI).
In ceea ce priveste conferintele. Prin „conferinta internationala” recunoscuta ne referim la marile conferinte, de regula anuale, ale asociatiilor profesionale din fiecare domeniu, de exemplu in Labour Economics and Microeconometrics (ca sa dau doar domeniile mele principale de interes ca exemplu) ar fi Annual Meeting-urile urmatoare: Econometric Society, American Economic Association, European Economic Association, Society of Labor Economists, European Association of Labor Economists, pe langa acestea mai fiind cateva la fel de prestigioase (in particular, fiti sigur ca experti din field-ul respectiv vor sti care este o conferinta internationala de prestigiu si care este complet altceva; tocmai de asta evaluarea se face de experti in field-ul respectiv si nu de fizicieni in economie sau de psihologi in chimie). In asemenea conferinte internationale de prestigiu se face un peer review profesional si oricui i se poate respinge submission-ul.
Si, in finalul acestui ecou-raspuns, va multumesc in numele echipei redactionale pentru interventiile dumneavoastra de pana acum, care, desi putine, au fost intotdeauna foarte articulate (ca ecouri sau pe forum) si am dori sa va invitam si sa ne fiti colaborator: in masura timpului dumneavoastra sa ne trimiti articole pentru publicare, de exemplu. Sunt multe de facut si am vrea sa vedem ce propuneri, ce idei, ce sugestii, are fiecare.
Sebi Buhai
nu sunt de acord. mi se pare foarte elitist
totul si ingurgitat din dreapta si stanga
fara asimilare.
nu am timp sa detailez totul, voi aborda
2-3 din ele:
– sistemul actual de echivalare. este greoi
dar riguros. recent un fost student s-a
intors din SUA cu un doctorat veritabil.
a TRAS ca sa fie echivalat, si a fost cam
puricat ce lucrari, etc. dar este indefinitiv
NORMAL ASA ! ce este anormal este ca altii …
NU sunt verificati la fel, iar pe la noi se
dau doctorate la fara … NICI O FRECVENTA !
(platite !)
– sistemele din SUA si UE –> NU POT FI COPIATE !
ele insele sufera transformari majore. in SUA
inca se dadea admitere la PhD in urma cu 5 ani.
azi multe (daca nu toate) domeniile au „abolit”
„qualifier”-ul. standardele au scazut, pt. ca
nr.-ul studentilor au scazut si se inchid (unele)
departamente. similar in UE.
– in acest sens: 3 ani pt. doctorat mi se pare o
trecere a gastii prin apa. in SUA regula era
1-2 ani pana la qualifier si 3-4 dupa. cam
1 pana si 4 dupa, deci 5 – oricum cu variatii
mari functie de domeniu. In UE regula era de 4
ani, in prezent redusa la 3 pt. a competitiona
SUA – ceea ce e o prostie, insa existand (real,
nu virtual) o piata de cerere a doctoraturii,
nu vad ce s-ar putea face. Diferenta UE – SUA
consta in faptul ca in medie un absolvent in
UE cu diploma se afla cam la 1-1.5 ani avans
fata de un BS american.
– rigiditate: mi se par elitiste cererile si cam
SCORTOASO-POMPOASE; apartin unor datatori cu
parerea de prin afara care in loc sa se afirme
acolo incearca sa se afirme in fata celor ramasi
in Romania = meteahna veche (din vremea lui Ceusescu
chiar) cand veneau unii si altii cu limuzine
inchiriate de pe la Avis si Hertz sa se dea
mari in fata celor din tara.
– CERT este pe de alta parte ca o curatenie
trebuie facuta, insa ma tem ca ceva draconic nu
va face decat sa nasca un FRONT COMUN in tara !
– INTERESUL = un SISTEM FUNCTIONAL in Romania, si NU
un razboi al orgoliilor, intre cei din afara si
cei din tara.
– in acelasi sens, mi se pare necesara o abordare
mai prieteneasca si mai putin pretentioasa, mai
degraba „carrot” decat „stick” !
http://www.geocities.com/lina_gainusa/era.pdf
http://www.geocities.com/lina_gainusa/growth-on-education.ppt
http://www.geocities.com/lina_gainusa/growth-on-techn-1.pdf
http://www.geocities.com/lina_gainusa/growth-on-techn-2.pdf
http://www.geocities.com/lina_gainusa/growth-sources.pdf
http://www.geocities.com/lina_gainusa/high-tech-sustain.ppt
http://www.geocities.com/lina_gainusa/high-tech.pdf
http://www.geocities.com/lina_gainusa/new-econ-EU.pdf
Cresterea economica si tehnologia nu sunt neaparat
corelate. In speta in Romania cresterea economica
are nevoie de o infrastructura mai performanta
tehnologic. Aceasta se va importa, este inutil sa
dezabatem. ABIA APOI putem vorbi de productie de
tehnologie romaneasca.
Cercetarea romaneasca trebuie implicata in proiecte
europene. Pe plan intern va avea prea putin de
facut.
Este bine sa stie si autorii articolului.
Si terminati cu Mihai-Platon-Plancton sau cum il
cheama cu intrebarile acelea stupide daca trebuie
legalizata prostitutia ! Altceva mai bun nu aveti ?!
Doamnelor Aglaia Rosu si Lina Gainusa,
Am sa raspund mai in detaliu mai tarziu la problemele ridicate unde e nevoie de un raspuns. Asta chiar daca dumneavoastra puneti la bataie franturi ambigue de idei neargumentate si neinformate si spuneti ca „nu aveti timp sa argumentati” – ce simplu!
Va raspund in acelasi timp pentru ca vad ca sunteti oarecum sustinatoare si promovatoare ale aceluiasi pesimism nefondat. Ca prim punct: am uitat care este specializarea dumneavoastra si in ce masura puteti sa ne spuneti clar ca nu exista corelare intre tehnologie si crestere economica in momentul in care toata cercetarea economica de valoare sustine acest lucru. Suntem martorii inceputului unei noi, teorii, originale, in Romania?
In particular pentru doamna Aglaia Rosu, care a mai avut interventii sub forma de ecouri demne de…, nu de o doamna: Desi partea aceea a ecoului (ultima din ecoul dumneaei) n-are de a face in mod direct cu subiectul nostru, ma simt obligat sa raspund. Domnul Mihai Platon, colegul nostru, stie foarte bine ce face iar intrebarea aceea este foarte pertinenta si actuala. Puritanismul dumneavoastra excesiv, sa ii dau o interpretare ingaduitoare, ca si orice alta forma de ipocrizie, au sanse sa afecteze negativ relatiile interumane, v-ati gandit vreodata la asta? Cat despre „altceva mai bun nu gasiti?”, ma indoiesc ca dumneavoastra ati rezista in orice competitie cu domnul Platon, pe orice domeniu, dar in particular cand vine vorba de tact si diplomatie (care sunt virtuti, nu doar competente). Va invit sa imi (ne) dovediti contrarul si voi fi primul care va recunoaste ca s-a inselat!
Va promit, ba nu – va asigur – ca nici un ecou al dumneavoastra nu va mai fi postat atata timp cat nu respectati cele 4 criterii ale publicatiei noastre: Adevar, Competententa, Urbanitate, Munca. Food for thought: ganditi-va unde ati deviat, toti vrem sa invatam aici. V-am mai invitat si repet invitatia de a ne scrie sub forma de articole, coerent, decent si urban despre sugestiile, ideile, propunerile dumneavoastra. Poate ca aveti multe de spus. Aratati-ne ca stiti sa le spuneti, nu sa le „aruncati” si sa „trantiti usa” teatral.
Sebi Buhai
Domnule Sebi,
Nu va faceti griji cu comuniste dintr-acestea ca Lina & Aglaia. Ele au ramas in urma mult ! M-am uitat cat a permis yahoo la ce documente au pus ele acolo, si nu e adevarat ce scrie in ele! Tehnologia se va cumpara si de aici inainte tot la fel de bine. Daca nu va fi piata, America va crea una!
Geo
Vreau sa fac doar o micuta completare/corectura: saptamana aceasta intrebarea nu e pusa de colegul nostru Mihai Platon.
Asta denota cu atat mai mult superficialitatea celor doua cititoare…
Cum ziceam, revin cu niste raspunsuri la partile care par sa merite raspunsuri din ecourile anterioare ale doamnelor Aglaia Rosu si Lina Gainusa. Pentru doamna Rosu (dar implicit si pentru doamna Gainusa, doamna Rosu luand “sursele” de pe site-ul cu numele doamnei Gainusa, deci avem “obviously” un duo aici, cu cele doua membre sustinandu-se reciproc in ridicol si aberatie): eu nu inteleg de ce dvs. si colega/prietena dvs. luati o gramada de prezentari pe care le gasiti arbitrar pe internet (in relatie cu ecoul doamnei Gainusa, de data aceasta, asta ar fi ceea ce dvs. ne reprosati noua: „ingurgitat din dreapta si stanga fara asimilare”, dar mult mai grav in acest context, pentru ca dvs. nu digerati nici bucatile, darmite sa ne gandim la procesul nutritiv complet) si le puneti pe niste site-uri web de doi lei in geocities, citandu-le ca surse credibile (am facut greseala de a parcurge toate aceste materiale, crezand ca totusi nu imi voi pierde vremea complet (duh…, ce credeti ca s-a intamplat), deci e prima si ultima oara cand raspund unor “laymen into economic research” care imi spun ca cresterea economica nu e neaparat corelata- atentie, nici macar corelata (!) nu ca am ajuns la causal inference- cu technological development). Care este formatia dvs. profesionala, cine sunteti, in ce domeniu activati, doamnelor Gainusa si Rosu, nu cumva sunteti multi-talente, genii „multilateral dezvoltate”, cu vederi multi-poli-disciplinare (nimic impotriva daca asta ar fi realitatea, dar atunci comportati-va ca atare, deci verdictul pana acum e „mira-m-as!”)? Sursele dvs. sunt niste „analize”-rezumat, facute dupa ureche, din doi timpi si trei miscari (probabil unele dintre prezentari sunt facute de undergrads sau masteranzi, tot ce e acolo e descriptive analysis si preluari, mixaj dintr-o parte si din alta) nepublicate si nepublicabile in reviste profesionale. Dvs. stiti cu ce se mananca growth and development, growth and technology, etc, ca vad ca pe asta va “bagati” ? Ati citit vreodata (intreb deocamdata “citit”, nu neaparat “inteles”) vreun articol semnat de Aghion, Tirole, Barro, Acemoglu, Blanchard, etc., artizanii teoriilor de growth and development (pentru informatia dvs. eu am fost in conferinte cu toti cei de mai sus, mai putin Barro si Blanchard, si am avut graduate courses cu Aghion)? Asta in afara de rezumatul rezumatului rezumatului, o prezentare in .ppt pe care o gasiti printr-un google browse? Cu toata parerea de rau pentru a da acest verdict, imi pare ca va bagati nasul pe unde nu va fierbe oala, sa folosesc zicala noastra de-acasa, si nu aveti o formatie stiintifica (a se citi competenta) pentru a fi in stare sa analizati asa ceva. In momentul cand imi citati articole din Econometrica, American Economic Review, Review of Economic Studies, Journal of Political Economy, Quaterly Journal of Economics, s.a.m.d. intre sursele dumneavoastra, atunci veti atinge un minim de credibilitate. Altfel, doamnelor, va faceti de ras.
***
In sfarsit, sa ajung la ecoul doamnei Lina Gainusa, unde voi analiza fiecare obiectie (generate toate de un pesimism nefondat si un teribilism nesanatos) in parte. Doamna Gainusa zice intai:
“- sistemul actual de echivalare. este greoi
dar riguros. recent un fost student s-a
intors din SUA cu un doctorat veritabil.
a TRAS ca sa fie echivalat, si a fost cam
puricat ce lucrari, etc. dar este indefinitiv
NORMAL ASA ! ce este anormal este ca altii …
NU sunt verificati la fel, iar pe la noi se
dau doctorate la fara … NICI O FRECVENTA !
(platite !)”
Doamna, dvs. ori habar nu aveti cata rigiditate si prostie (unde “prostie” e putin spus) este in sistemul actual de echivalare al diplomelor (ceea ce e cam dubios, daca sunteti parte a sistemului), cu oameni veniti de la universitati de renume mondial din SUA sau UE (va pot da personal o duzina de exemple), cu specializari in ingineria mediului, geometrie diferentiala (acestea au fost deja mediatizate indelung, dar probabil dvs. ati fost ocupata cu speculatiile, in loc sa cititi si sa verificati faptele), orice, care timp de aproape un an si jumatate au umblat dintr-o parte in alta pentru recunoasterea unor diplome si titluri RECUNOSCUTE DEJA PESTE TOT IN RESTUL LUMII. Si dvs. spuneti ca sistemul este “riguros”?!! Doamna, este sistemul acesta “riguros” atunci cand cei incapabili care au setat aceste reguli evalueaza niste profesionisti in domeniu si ii informeaza ca nu exista specializarea respectiva? Cand acesti profesionisti pot deveni PROFESORI la institutii de prestigiu de oriunde din lume, mai putin in Romania? Pe ce lume traiti? No more comments.
***
Mai departe, doamna Gainusa spune:
“- sistemele din SUA si UE –> NU POT FI COPIATE !
ele insele sufera transformari majore. in SUA
inca se dadea admitere la PhD in urma cu 5 ani.
azi multe (daca nu toate) domeniile au „abolit”
„qualifier”-ul. standardele au scazut, pt. ca
nr.-ul studentilor au scazut si se inchid (unele)
departamente. similar in UE.”
Deci dumneavostra propuneti atunci: nu e nevoie sa ne inspiram de nicaieri, stiu eu, Lina Gainusa, cel mai bun sistem pentru noi. Eu, eu, ascultati-ma pe mine! Doamna, din nou, in ce domeniu si cat de calificata sunteti, ce educatie aveti, ce merite aveti? Dvs. nu realizati ridicolul celor afirmate de dvs. (in particular fie spus, orice merite ati avea, ar pali cand veniti cu asemenea enormitati)? Fara a va comenta ecoul va dati cu firma in cap prin faptul ca ati trimis asa ceva ca un ecou. “Standardele au scazut”? In ce masura, in ce domenii, relativ la ce, la ce va referiti de fapt? Te pomenesti ca nu e nevoie de nici o reforma la noi pentru ca „standardele” au scazut deja indeajuns in alte parti astfel incat sa ne scoata pe noi in fata- echivalent, nu ne ramane decat sa asteptam sa scada si mai mult toate standardele si atunci vom fi ajuns Number 1! Cititi doamna si articole precedente din rubrica CST a RLIV-ACUM unde descriem, si eu si altii, sistemele doctorale din UE si SUA, poate va reveniti. Dvs. va intoarceti in vremea recitarii de poezii ale unor distinsi “patrioti romani” impotriva americanilor si a altora, cuprinsi fiind de frenezia si exaltarea “rosie”: “La New York totul e frumos/Eroi apar, eroi se sting/ Copii nascuti pentru Sing-Sing/Pe strazile ca o pelagra./Un sange galben de carate/Pulseaza in fiece building./In port, Statuia Libertatii!/Si dupa-inalta ei minciuna/Strigoi yankei urla la luna/Ii chinuie ca o pelagra/Culoarea rosie si neagra”. (a se citi pentru mai multe detalii articolul lui Norman Manea din „Revista 22”- http://www.revista22.ro, nr. 784: Capitala Dada: Un Roman la New York). Mai stim pe cineva care a sustinut sus si tare ca Romania se poate izola de restul lumii si trai doar din productie interna, ca nu avem nevoie de exemple din afara, etc.
***
Doamna Gainusa nu se opreste la cele de mai sus si continua:
“- in acest sens: 3 ani pt. doctorat mi se pare o
trecere a gastii prin apa. in SUA regula era
1-2 ani pana la qualifier si 3-4 dupa. cam
1 pana si 4 dupa, deci 5 – oricum cu variatii
mari functie de domeniu. In UE regula era de 4
ani, in prezent redusa la 3 pt. a competitiona
SUA – ceea ce e o prostie, insa existand (real,
nu virtual) o piata de cerere a doctoraturii,
nu vad ce s-ar putea face. Diferenta UE – SUA
consta in faptul ca in medie un absolvent in
UE cu diploma se afla cam la 1-1.5 ani avans
fata de un BS american.”
Doamna Gainusa este, in mod clar, fara urma de indoiala, cea mai competenta persoana sa ne anunte ca UE face o “prostie” enorma reducand doctoratul la 3 ani, pt. a “competitiona” SUA. Doamna, iarasi sunteti cu organul de gandit prin nori. In UE majoritatea sistemelor sunt 2 ani research master+ 3 ani doctorat, ceea ce e acelasi lucru cu SUA din punct de vedere al duratei, diferenta fiind ca la ei programul doctoral e un „package” de 4 sau 5 ani (cu acel examen de „calificare” dupa 2-3 ani, cand teza per se este inceputa, existand diferente multe intre domenii si institutii insa, uneori examenul fiind inlocuit de un criteriu de genul: doua articole publicabile in jurnale cu impact international). Initial in UE, cam peste tot, era vorba de 1 an de master si 4 de doctorat, deci in durata totala nu se schimba multe acum cand se trece la 2+3 (in unele domenii 1+3 sau 1.5+3). Esential este ca se separa course work-ul de scrierea propriu zisa a tezei, in UE avand chiar mai mult timp acum decat in US pentru aceasta (unde, informal, teza se scrie in ultimii 2 ani, 1.5 ani). Difera desigur de la domeniu la domeniu, dar schimbarea de la 4 la 3 in doctorantura propriu-zisa nu e esentiala aici, esential este faptul ca se shifteaza greutatea course work-ului si a pregatirii pentru scrierea tezei inainte, ceea ce e un plus din toate punctele de vedere. Ca nici 1+4 ani pentru graduate work, nici 2+3 nu sunt, neoficial, suficienti, e cu totul si cu totul alta poveste, dar nu Romania va veni cu solutia aici (in particular tocmai din aceasta cauza stabilim in acest document niste durate maxime, dincolo de „official limit”, pentru terminarea doctoratului). Evident ar mai fi multe de spus, si in acelasi timp s-au spus deja multe (si nu speculatii de doi bani), ignorate de dumneavoastra, care veniti cu teorii „originale”, dar fara indoiala ca, experta in internet browsing cum sunteti, veti putea da un google search si veti afla toate detaliile. In particular, cititi intai toate documentele referitoare la implementarea procesului Bologna si ratiunea pentru acesta, pentru ca vad ca va scapa chiar notiunile de baza.
***
Ce ne mai spune doamna Gainusa? Dumneaei continua cu
– “rigiditate: mi se par elitiste cererile si cam
SCORTOASO-POMPOASE; apartin unor datatori cu
parerea de prin afara care in loc sa se afirme
acolo incearca sa se afirme in fata celor ramasi
in Romania = meteahna veche (din vremea lui Ceusescu
chiar) cand veneau unii si altii cu limuzine
inchiriate de pe la Avis si Hertz sa se dea
mari in fata celor din tara.”
Draga doamna, lasand cititorii nostri sa decida cine e “scortos-pompos”, “datator cu parerea”, etc., un doctorat se adreseaza, prin definitie, elitelor, celor care “promit” in cercetare, celor care cred ca pot (si intr-adevar pot) sa faca cercetare de calitate. Doctoratul nu este pentru consumatie in masa. Nu e intentia noastra, si speram ca nici a dumneavoastra, sa luam tot cetateanul si sa-i cerem sa scrie o teza de doctorat (ca veni vorba cetateanul- average citizen- v-ar arde doua peste cap daca veniti cu o asemenea propunere). Dimpotriva, vrem sa facem o triere, doctoratul sa fie DOCTORAT si sa atraga doar pe cei care vor sa faca DOCTORAT. Nu mai vrem doctorate pe banda rulanta, nu mai vrem fabrici de doctorate. Vrem ca cei care poseda titlul de doctor in stiinte sa fie intr-adevar doctori in stiinte. Si vrem ca oameni neinformati sa nu mai pretinda ca stiu despre ce e vorba din teribilism, invidie sau lipsa de alte preocupari, cum e cazul cu dumneavoastra & co.
***
Ei bine, si in sfarsit, incheie doamna Gainusa:
“CERT este pe de alta parte ca o curatenie
trebuie facuta, insa ma tem ca ceva draconic nu
va face decat sa nasca un FRONT COMUN in tara !
– INTERESUL = un SISTEM FUNCTIONAL in Romania, si NU
un razboi al orgoliilor, intre cei din afara si
cei din tara.
– in acelasi sens, mi se pare necesara o abordare
mai prieteneasca si mai putin pretentioasa, mai
degraba „carrot” decat „stick” !”
Probabil nu va asteptati la asta, dar sunt perfect de acord cu aproape tot ce ziceti aici. Poate ca v-ati revenit mai catre sfarsitul mesajului. Poate (sper) ca asta si doar asta ati vrut sa spuneti si nu toate lucrurile ridicole de mai sus. Noi am mai afirmat ca vrem sa colaboram cu cei din tara care inteleg, stiu ce este, cum se face, etc, cercetarea si invatamantul din Romania. Si colaboram deja, de mult timp, cu multi dintre ei. Suntem deschisi, primim pe oricine intre noi care intelege ca e nevoie de reforma. Avem deja acest „front comun” cu multi dintre specialistii romani din Romania, oameni remarcabili care au rezultate exceptionale in domeniile dumnealor, cu toate ca activeaza in acest sistem MIZERABIL, avand aceste conditii EXECRABILE, care li se pun la dispozitie in materie de cercetare. Insa caveat lector, doamna Gainusa, si nu numai dumneavoastra, nu vom opta doar pentru “carrot”, nu vom opta doar pentru “carrot” simplu pentru ca nu se poate. Pentru ca e nevoie de reforma totala, de un nou inceput. Compromisurile nu isi mai au locul aici. Ce intelegeti prin relatie “prieteneasca”, ce fel de “prietenie” doriti? Legaturi de cumetrie, nepotism, favoritism, relatii & pile & cunostinte, etc? Sper ca nu. De asta venim cu “stick-ul” cand ne vorbiti de asemenea prietenii. Pentru ca doar asta a fost “prietenesc” pana acum in mediul academic in Romania. Nu avem “prieteni” cand vine vorba de reforma, avem colaboratori, avem oameni de aceeasi parte a baricadei. “Prieteniile” in sensul sugerat de dvs (sunteti prea elitisti, fiti mai prietenosi…) nu isi au locul- deci aleg sa va fiu inamic in acest caz.
****
Si in final, trebuie sa-i informez pe cititorii nostri ca doamna Gainusa m-a contactat recent si prin intermediul adresei mele private de email, adresandu-mi un mesaj pe un ton superior, in care ma tutuieste de la bun inceput– de parca ne-am tras izmenele impreuna–, si ma intreaba “cum de indraznesc” sa raspund atat ecoului dumneaei cat si ecoului prietenei dumisale, doamna Aglaia Rosu, intr-un acelasi ecou? Ca doar doamna Gainusa e cu ale dumneaei, doamna Rosu cu ale dumneaei si evident dumnealor cer raspunsuri si atentie separata. Doamnelor, tot ce am sa va spun e sa nu va mai pierdeti timpul si sa nu ne mai pierdeti timpul. In momentul cand reveniti cu articole argumentate, cand va prezentati si ne spuneti si noua in ce aveti competenta (competente), atunci si doar atunci sunteti binevenite sa experimentam impreuna spiritul RLIV-ACUM. Am impresia insa ca am scris degeaba acest ecou. On verra.
Sebi Buhai, pierzandu-si o jumatate de ora dintr-o sambata splendida la Londra pentru a va raspunde
Stimate domnule Buhai,
nu pot decât saluta textul dumneavoastra, pe care-l consider o excelenta baza de reflexie pentru reforma sistemului doctoratelor din România.
Un asemenea text poseda virtutea de a stimula dezbaterea. Mi-as îngadui în acest spirit câteva observatii si sugestii pe marginea textului dumenavoastra.
Criteriile pe care le propune textul pentru abilitarea conducatorilor de doctorat, desi cu totul legitime daca le raportam la un mediu stiintific si universitar normal si sanatos, mi-e teama ca sunt prea exigente pentru România de azi.
Concret, cerinta formulata la punctul Ia : „Conducatorii de doctorat trebuie sa aiba titlul de doctor in stiinte si sa demonstreze ca au un numar de 10 publicari in reviste cotate ISI, cu factor de impact relevant in domeniul respectiv .”, nu cred sa fie îndeplinita azi în România de nici 10% din corpul profesoral universitar. Consecinta practica a impunerii unui asemena barem – de altfel întru totul legitim si normal într-un peisaj stiintific si educational normal – ar fi limitarea pâna la sugrumare a acordarii de doctorate în România. Cred de aceea ca pentru început un compromis realist ar putea fi introducerea unei perioade de gratie, de sa zicem de 10 ani în care baremul lucrarilor peer-reviewed cu IF relevant sa fie mai întâi de 3 pentru primii 5 ani si de 5 pentru urmatorii 5 ani, urmând ca abia dupa aceasta perioada de gratie baremul sa fie ridicat la 10 articole. Aceasta introducere graduala a unor criterii stricte, obiective si transparente ar diminua socul pe care o comunitate stiintifica nationala anchilozata, provincializata si roasa de impostura îl va resimti prin confruntarea si racordarea la ciruitul valoric international.
Un alt punct care merita a fi dezbatut este în ce masura ISI si criteriile sale pot si trebuie sa constituie unicul criteriu al valorii stiintifice. Tema este vasta. Probabil ca dezbaterile în jurul ei nu va sunt necunoscute. Nu pot acì sa dezvolt acest subiect. Atunci când este vorba de asezarea învatamântului superior si cercetarii românesti pe baze noi, fertile si purtatoare de viitor, o discutie a criteriilor valorice este indispensabila. ISI este fara îndoiala unul din ele. Trebuie sa ramâna singurul ?
Prevederea de la pct. I g mi se pare putin prea severa si radicala. Printre altele ea confera puteri discretionare si fara apel comisiilor si mai ales CNATDU.
În general, atunci când se elaboreaza reguli de interactiuni umane, trebuie întotdeauna prevazute cai de apel si aparare. Proiectul dumneavoastra este, din acest punct de vedere, cam…iacobin.
Ar mai fi si altele de comentata, dar timpul îmi interzice sa continui digresiunile în marginea acestei interesante initiative a unor tineri colegi.
Va felicit si va urez succes,
M. Moraru
Stimate doamna/domnule Moraru,
Va multumesc pentru acest ecou, pentru faptul ca sunteti interesat(a) de asemenea probleme cruciale din cercetarea si invatamantul superior din Romania.
Voi incerca in continuare sa raspund pe scurt comentariilor dumneavoastra. Fac de la bun inceput precizarea ca aceste raspunsuri sunt personale si nu reflecta neaparat pozitia fiecaruia dintre colegii care au contribuit la acest articol despre renasterea prestigiului doctoral in Romania, dar am intuitia ca majoritatea acestor persoane ar avea reactii similare (altfel sunt sigur ca vor interveni cu raspunsurile dumnealor…).
a. Referitor la comentariul dumneavoatra privind exigenta prea mare a criteriului care stabileste numarul minim de publicatii. Fac observatia ca in acea prevedere am introdus deja o perioada de gratie de 3 ani pentru atingerea numarului de publicatii cerut (daca cititi textul veti vedea clar aceasta prevedere in incheierea acestui prim paragraf). Numarul acesta de 10 publicatii ISI este un MINIM (a se citi ad literam “minim”) pentru un CONDUCATOR DE DOCTORAT, adica pentru un conducator de doctorat care intr-adevar va putea sa “conduca” un doctorat. Nu sunt de acord cu flexibilizarea acestei reguli in acordarea de mai multe privilegii si unei mai indelungate perioade de gratie si asa mai departe- trebuie sa ne oprim la un standard, oricat de mult ne doare. Sunt de acord in schimb cu flexibilizarea regulii (si acest punct a fost subiect de discutie in grupul nostru cand s-a scris textul) atunci cand calitatea persoanei, masurata in publicatii cu MARE factor de impact, este de netagaduit, chiar daca numarul publicatiilor este mai mic. Exemplu: daca ai doar 5 publicatii, dar toate sunt in jurnale TOP din domeniul tau, e un semnal clar asupra calitatii. Daca ai 3 publicatii si toate sunt in Science si/sau Nature (!), iarasi nu mai incape vorba. De remarcat ca noi am zis publicatii ISI cu factor de impact “relevant”, deci nu am precizat sa fie neaparat jurnalele top of the top (de exemplu rata de respingere a articolelor trimise spre publicare in cele 5 top journals din economie/econometrie, vedeti si ecoul meu anterior unde le enumar, este de peste 90%, cu 96% pentru American Economic Review in cea mai recenta statistica de acest gen, ca sa dau un exemplu). Pentru ca aceasta comunitate academica de la noi sa isi „revina”, e nevoie intr-adevar sa fie socata. Prea multe masuri s-au implementat pe jumatate si cele putine care s-au implementat au fost prea putin relevante pentru a schimba ceva. Daca intr-adevar se doreste reforma, daca intr-adevar se doreste progres, daca intr-adevar cei din tara care se descriu ca reformatori nu doresc sa ramana doar la nivel de declaratii, atunci aceste masuri vor fi implementate cu exigenta ceruta.
b. Dezbaterile din jurul importantei publicatiilor ISI se fac doar la nivel inferior, acolo unde lumea are motive (intemeiate din punctul lor de vedere) sa obiecteze. Din punctul meu (si al multora) de vedere, cel mai bun proxy pentru calitatea unui cercetator stiintific sunt publicatiile sale recunoscute international (cel mai bun sistem de recunoastere este acela de a publica in jurnalele indexate ISI), iar ca si criteriu secundar (aici este de fapt adevaratul debate, unii iau numarul de citatii ca prim criteriu, exista multe pros si cons, dar nu este timp si spatiu sa intru acum in amanunte) numarul de citatii pentru publicatiile respective (avand o corelatie apreciabila, de obicei, cu factorul de impact al jurnalului unde publicatia a fost publicata, ceea ce e normal din moment ce IF-ul unei publicatii se calculeaza punand o mare greutate pe citarile articolelor din acel jurnal in alte jurnale). Degeaba se invart unii in jurul cozii si incearca cu orice pret sa ne convinga ca statisticile astea nu sunt relevante, ca o persoana e mai mult decat o statistica, etc. Aici judecam capacitatea stiintifica a persoanei, capacitatea de creatie in domeniul respectiv, capacitatea de a influenta cercetarea in domeniul respectiv, si nu judecam persoana din alte puncte de vedere. Evident orice persoana e mai mult decat o statistica, decat publicatiile sale, etc. Dar degeaba se considera cineva geniu daca nimeni altcineva nu recunoaste asta, daca persoana nu si-a dovedit calitatile prin publicatii stiintifice de mare impact (daca vorbim de genii in materie de stiinta). Aici ne intoarcem la definitia elitelor, in orice domeniu ar fi acestea, vedeti si introducerea la un articol despre colaborarea elitelor pe care l-am publicat in rubrica Romania a RLIV-ACUM in septembrie anul trecut). Prin urmare pentru mine tot acest “debate” despre relevanta publicatiilor ISI nu e un debate, acestea sunt frustrarile celor care nu reusesc sa publice si care stiu ca nu vor reusi sa publice. Exista evident marje de eroare, exista un anumit procent de subiectivitate, nici o ierarhie sau statistica nu trebuie luata “ad literam”, dar fiti sigur(a) ca atunci cand ai 10 publicatii in jurnale top cu o medie de 10-20 de citari la fiecare (din nou, depinde mult si de domenii, etc, nu vreau sa generalizez, a se citi printre randuri), esti cineva in domeniul tau, chiar daca intr-o ierarhie esti pe pozitia 15 si in alta pe pozitia 25 (la fel de clara e situatia atat de caracteristica multor specimene de la noi, unele cocotate in functii de mare responsabilitate si decizie, situatie in care aceste specimene, la 20-30 ani de experienta stiintifica, au 2-3 articole ISI- dar un numar apreciabil de carti la edituri obscure si tone de maculatura in reviste care nu sunt si nu vor fi niciodata recunoscute ISI- si tot 2-3 citatii pentru aceste articole, asta in cazul fericit). Iar pe langa publicatiile recunoscute, desigur, mai sunt si alti factori care se vor lua in considerare, cum ar fi experienta didactica, experienta administrativa, etc, dar spre deosebire de ce se intampla inca si ce s-a intamplat in Romania de cand lumea, acestea vin totusi pe plan secundar, chiar marginal relativ la primul criteriu, intr-o institutie care se respecta, intr-un „centru de excelenta”, unde conducatorul de doctorat este judecat prin prisma abilitatii sale de a conduce un doctorat (iarasi, it goes without saying ca “faima” academica internationala a respectivei persoane, pentru networking, etc, depinde in cea mai mare masura de vizibilitatea acestei persoane din punct de vedere al publicatiilor sale si mult mai putin prin prisma oricaror altor criterii) si nu primordial pe baza altor criterii. All in all, nu sunt deloc de acord cu cei care isi fac un scop din a “defaima” importanta publicatiilor cu factor de impact ca si criteriu decisiv. Acestia, dupa mine, nu sunt adevarati cercetatori stiintifici, orice ar crede dumnealor despre propriile persoane.
c. In legatura cu comentariul dvs. referitor la punctul Ig. Nu stiu daca ati sesizat, dar avem la sfarsitul punctului Ig urmatoarea fraza: “Prevederile de mai sus se aplica dupa analizarea eventualelor contestatii ale deciziei de respingere a tezei la nivelul unei comisii CNATDU, comisie care se va intruni de doua ori pe an.”. Deci evident ca se pot face contestatii (apeluri) la aceasta comisie si acestea se vor analiza cu cea mai mare atentie, decizia nu va fi definitiva fara aceasta re-analizare, comisia nu va putea „taia si spanzura” fara sa raspunda pentru actele sale. Pe de alta parte, clauza noastra de a da o asemenea autoritate comisiei CNATDU se justifica desigur doar (a se citi „if and only if”) daca aceasta comisie CNATDU va fi constituita din adevarati experti in domeniile respective, asa cum este logic si normal. Deci in nici un caz nu am introdus aceasta prevedere acolo unde ar fi si cea mai mica urma de suspiciune asupra capacitatii stiintifice a membrilor acestei comisii. Daca CNATDU are motive intemeiate (este clar de la bun inceput ca aceasta comisie va trebui sa argumenteze in detaliu o decizie de respingere a tezei, public, cu alte cuvinte pe ei cade “the burden of proof”) sa respinga o teza de doctorat dupa ce aceasta a fost validata de comisia doctorala si daca la o contestatie a acestei decizii se va ajunge la aceeasi concluzie, cererea noastra de a sanctiona toti membrii acelei comisii doctorale mi se pare absolut corecta si deloc extrema, iacobina , cum ati mai vrea sa o numiti. Nu vad cum nu ati fi de acord cu aceasta. Repet, pentru scopul nostru declarat aici, CNATDU ar avea in componenta doar cercetatori de mare valoare, ei insisi exemple in domeniile lor- si nu oportunisti, veleitari, persoane care nu ar trebui sa fie in Academia.
Va multumesc inca o data pentru comentariile dumneavoastra si sper sa fiti in continuare alaturi de noi si sa urmariti critic tot ceea ce intreprindem.
Am urmărit comentariile despre doctorantura mioritică la români cu detasarea „seniorului” care a cunoscut toate avatarurile vieţii noastre academice din ultimii patruzeci de ani. In urmatoarele rinduri ma voi referi strict la disciplinele stiintelor exacte si medicale. In Romania de azi, cele doua conditii fundamentale – calitatea profesorului si mijloacele de cercetare – ale organizarii si functionarii activitatilor de perfectinare prin doctorantura exista doar in subconstientul celor care, la diferite nivele politico-administrative gestioneaza educatia universitara. Tot ce am citit pina acum reflecta doar a anumita frustare profesionala cu privire la calitaea conducatorilor de doctorat. In realitate, chiar daca reductio ad absurdum acestia ar fi laureati Nobel, vidul laboratorelor noastre i-ar transforma in aceeasi impostori care infesteaza universitatile din Romania. Fara a ne resemna cu lasitate trebuie sa fim, totusi, licizi : in prezent nici o institutie academica din tara noastra nu poate fi acreditata pentru acordarea unei diplome PhD. O teza de doctorat in stiinte exacte nu se realizeaza numai in biblioteca sau pe internet. Ierte-mi-se scepticismul exagerat, dar am inceput sa cred ca este imoral sa sfatuiesti pe cineva sa se inscrie la docorat in Romania.
Stimate domnule Ungurenasu,
Am asteptat sa apara eventual alte ecouri la interventia dvs. dar vad ca nimeni nu indrazneste… Fara indoiala ca ceea ce spuneti e adevarat. Dar dincolo de conditiile pecuniare, de finantare, exista si alti factori, rigoare si profesionalism in particular, pe care trebuie insistat (despre asta e vorba in acest articol). Ramane sa dezbatem in ce masura sunt unele mai importante decat altele, si care e contributia fiecaruia din acesti factori. Sunt si relatii de interdependenta acolo, e normal. Dar degeaba vorbesti de cresterea finantarii fara sa vorbesti in acelasi timp de rezolvarea celorlalte probleme. Cat despre scepticism, nu e chiar Infernul lui Dante in a-ti face doctorantura in Romania. Dvs. ii sfatuiti pe cei care se gandesc sa inceapa un doctorat in Romania: „lasciate ogni speranza o voi che entrate”. Eu in schimb spun ca mai este speranta si nu am fost niciodata un optimist incurabil, dupa cum ati putut constata si din articolele si ecourile mele. Nu toti conducatorii de doctorat din Romania, ca sa ne referim strict la topicul nostru, sunt pleava; nu toti doctoranzii activand in Romania sunt pierduti. Exista un mic nucleu de oameni din variate domenii (incluzand aici domeniile atinse de dvs. unde situatia e chiar mai „buna” decat in alte domenii) care au avut si au in continuare rezultate remarcabile, in pofida faptului ca nu li s-au oferit nici pe departe conditii minime in care sa activeze, in pofida faptului ca au fost impiedicati si li s-au pus bete in roate de catre toti ceilalti. Acesti oameni sunt tocmai acei care am ramas profesionisti, necompromisi, ambitiosi, dedicati activitatii de cercetare. Si ei vor fi in primul si in primul rand motorul reformei cercetarii si invatamantului superior din Romania. Lor trebuie sa le dam o mana de ajutor si tocmai asta cred eu ca facem si vrem sa facem.
Toate cele bune,
Sebi Buhai