ISTORIOARĂ
A recunoscut
că s-a predat în totalitate,
avut-a a face cu o personalitate
ieşită din tiparul comun,
care justifica
omagiile nenumărate
stîrnite de dorinţe omeneşti.
Ochii voluptoşi precum sînii,
coapsele de balerină,
piele fină, talie de albină,
pe de-întregul
o ideală grafică,
de amploare galactică.
A fost o tresărire
de bărbătească mulţumire
pentru receptivitate,
pentru cuvintele schimbate,
idei, păreri,tendinţe,diverse cunoştinţe,
care-au întregit o realitate:
forme pline de calităţi în mari cantităţi,
spre deosebire de logica simplă
sau mai complicată,
unde se cere puţină judecată,
la chipul cum lumea priveşte,
şi ce anume doreşte.
Grămezi de idei neroade,
mascate cu diverse pomade,
apreciere egocentrică,
o catastrofă autentică!
Astfel se întîmplă cu multe persoane,
faţă de care eşti înclinat să pici,
puţin descusute, dezvaluie toane şi fasoane,
şi se constată că-s doar un kitsch.
Se dovedeşte şi nu-i prima oară,
departe de a fi o întîmplare,
că nici cea mai frumoasă fată sau fecioară
nu poate oferi mai mult decît ce are.
MICROSCOPUL
Dragul, iubitul meu microscop,
prelungirea ochilor,
tu mi-ai deschis pe tăcute,
porţile luminii
spre lumi necunoscute,
mai bune sau mai rele,
ca în viaţa noastră
pe planeta albastră.
De cîte ori ne-am veselit,
cînd umăr la umăr am descoperit,
în populaţiile-în care am pătruns,
un inamic ascuns.
Spionam împreună o anume zonă
(eram ca James Bond şi a sa clonă)
vînînd minusculii duşmani şi hoţomani,
nişte tirani,
asupritori ai celor sărmani.
Şi-acum, cu ce te-am supărat
sau deranjat,
te-am dus chiar şi la reparat,
oare de ce nu mai doreşti
să mă serveşti?
Iartă-mă că te-am certat,
ştiu că eşti nevinovat,
am bănuit, probabil din prostie,
tocmai un amic plin de omenie.
Ieri am fost la vizita medicală:
cataractă bilaterală.