SFEŞNICELE
Sfeşnicele, vrednicele
păstrătoare de tradiţii milenare,
modeste suporturi patinate,
uzate, dar neîntinate,
simbol al luminii născută din voinţa
de a ne păstra credinţa
în Judele Unic-Atotputernic şi drept,
ce-i sădită-în fiecare om, de rînd sau înţelept.
Sfeşnicele,
prezenţă constantă,
perenă, semn de respect şi slavă,
rememorare de istorie cioplită
în suferinţă şi căinţă,
umilă ofrandă trecută
cu pietate în eternitate,
existenţe de frunte şi comune,
ce au lăsat indelebile urme.
Sfeşnice păstrate peste generaţii,
purtătoare de lumină blajină
pîlpăitoare
semn al bucuriei sau al durerii,
în penumbrele tăcerii.
Scris vă este,
vouă, unelte oneste,
să rămîneţi ştafetă,
dovadă concretă
peste timpurile toate,
povestite sau notate,
transmiţătoare de simbol şi credinţă,
de înţelegere şi îngăduinţă
pentru toată omenirea.
Vouă vi se cuvine nemurirea!
TRENUL
În vis pierd toate trenurile
în direcţia spre nu ştiu unde,
vis ce se repetă cu insistenţă şi obstinaţie,
spre aceiaşi destinaţie.
Trenul are o galbenă tentă,
locomotiva veche, lentă,
(scoate un fum înecăcios,
combustie specială, o soluţie finală)
este condusă de-un mecanic
serios, morăcănos şi negricios,
cu o galbenă caschetă .
Ca bagaj am doar o valiză mică,
cu închizătoare unică,
gălbuie, grea, discretă.
Uneori trenul cu vagoane fără clase,
pare mai mult gol,
nu se văd bagaje în plase;
alteori este supra-încărcat,
cu oamenii înghesuiţi
pe culuoare şi scări,
figuri triste, sumbre,
arătînd ca nişte umbre.
Nu mai reţin dacă erau scăpaţi,
sau unor cuptoare destinaţi.
Un ultim tren n-am mai ratat,
valiza mică,
cu închizătoare unică,
grea, discretă, gălbejită, a crăpat:
în loc de-averi şi felurite nestemate,
era supra-încărcată cu păcate.
LA GHIŞEU
Este un zeu,
o fiinţă asexuată,
încruntată, solemnă
(doar în aparenţă demnă),
veşnic supărată,
pe ocolite,
cu alte cuvinte,
binevoitoare şi blîndă,
ca un tigru la pîndă.
Ştie că are puteri discreţionare,
aplicate fără cruţare la toţi, ce cu răbdare
stau rînduiţi de nevoi fierbinţi,
aşteptînd cuminţi
hotărîrea zeului,
adică persoana din spatele ghişeului,
ce nu vrea să se domolească
şi funcţia să-şi îndeplinească.
Un răspuns, se poate primi pe loc
(o favoare nu pentru orişicare),
peste o zi, o săptămînă,
sau la infinit te-amînă.
Cei ce aşteaptă la rînd,
află curînd,
că sunt nişte indivizi mici,
nişte pitici, sărmani şi nevolnici,
a căror soartă ţine în totalitate,
de o fiinţă cu mare autoritate,
căreia să-i rămînă în veci obligaţi,
pentru milostenia cu care-au fost trataţi.
Să priceapă
că persoana din spatele ghişeului
nu-i o oarecare:
are puteri discreţionare.