Voi incepe prin a enunta o teorie, care nu-mi apartine, dar pe care mi-am permis sa o completez.
Din punctul de vedera al unui punct, linia este un punct.
Din punctul de vedere al unei linii, patratul este o linie.
Din punctul de vedere al unui patrat, cubul este un patrat.
Din punctul de vedere al unui cub, sfera este un cub.
Toate aceste afirmatii vor sa demonstreze cat de greu este sa poti privi la un nivel superior si cat de greu este sa ne imaginam ce se afla la acel nivel, dar invers este facil. Aceasta teorie se poate aplica si la nivelul de gandire umanm, iar aceasta aplicatie ar putea duce la urmatoarea concluzie:
Din punctul de vedere al omului, Dumnezeu are forma umana.
La prima vedere pare o erezie acest enunt, dar daca stam sa analizam mai bine, atunci vom vedea ca nimeni nu-si poate imagina pe Dumnezeu, decat ca pe un intelept batran, cu parul si barba albite de vreme, stand pe un tron, acolo sus in ceruri, inconjurat de sfinti si de ingeri si care ne priveste pe noi muritorii, urmarind orice greseala am savarsi, pentru a o contoriza si pentru a ne aplica acea corectie pe care o meritam.
Voi mai expune un adevar stiintific, de aceasta data. Toata lumea stie ca universul se compune din micro univers si din macro univers. Stim cu totii ca la baza acestei constructii, adica acea caramida cu care se construieste, se afla atomul cu invelisurile sale de electroni. Se poate constata o repetitie a acestei configuratii, la toate nivelele de organizare a materiei. Ce vreau sa spun de fapt, este faptul ca avem de-a face cu un univers care contine mai multe alte universuri, iar aceasta repetare se poate desfasura la infinit. Cine stie? Aici voi apela putin la imaginatie si voi incerca sa exemplific. Deci, hai sa ne imaginam ca am putea sa studiem la un microscop mai special, un om, in intregul sau. In prima faza am vedea un om, apoi marind rezolutia si patrunzand in interiorul sau, am incepe sa distingem organele interne. Fixandu-ne pe un organ, de exemplu ficatul, si marind si mai mult, vom vedea o celula, apoi un atom. Daca am privi in acest moment intreg organismul omului studiat, ce am vedea? Ei bine privelistea care s-ar desfasura in fata ochilor nostri, nu ar fi prea diferita de aceea oferita de un cer senin de vara, pe a carui bolta stralucesc o puzderie de stele. Eee, acum hai sa ne ocupam de acel atom. Marind rezolutia si mai mult, vom cerceta unul dintre electroni. Ce vom vedea pe suprafata acestui electron? Ei bine, cu putina imaginatie, am putea vedea muntii si oceanele, apoi marind si mai mult, am putea distinge populatia. Studiind acea populatie, am putea constata ca este formata din mai multe popoare, care se afla in conflict de interese si care se razboiesc permanent, incercand sa obtina bunurile vecinilor, iar toate actiunile lor, nu par sa conduca decat la distrugerea acelui electron, transformand, astfel, atomul, intr-un ion pozitiv. Nu-i asa ca seamana foarte mult cu ce se intampla cu planeta noastra?
Acum hai sa ne gandim si invers. Daca noi nu suntem decat in postura acelui electron? Daca nu cumva facem parte doar dintr-un organism mult mai mare si atata tot? Daca Dumnezeu nu este de fapt, decat acel ceva mai mare, care are la un moment dat o intepatura in zona ficatului si ca sa amelioreze situatia, isi i-a pastila care ii calmeaza durerea? Daca acea pastila nu este decat un antibiotic, care nu face altceva decat sa distruga virusul din organismul divin? Poate ca asta este bunatatea divina pe care noi o asteptam. Cine stie? Se poate si asa!
La inceputul acestei expuneri, am vrut sa demonstrez ca omul are gandirea limitata la forme concrete. El nu-si poate imagina notiuni cu caracter infinit. Pentru noi oamenii, toate lucrurile trebuie neaparat sa aibe un inceput si un sfarsit.
In partea a doua, am vrut sa spun ca Dumnezeu nu are, poate, forma aceea pe care ne-o imaginam noi. S-ar putea sa nu aibe nici o forma. S-ar putea sa existe sau nu. Daca exista si credem in el este bine. Daca nu exista si credem in el, nu strica nimanui!
Deduc de aici ca fiinta umana este relativa si ca ar putea deveni si altceva decit este. Perspectiva este unilaterala fiind pur materialista.