Adam Simantov
(din volumul „Un capat de lume”-2005)
CONCURSUL
Se cunosc felurite întreceri,
între diverse creaturi,
deci posibil este
şi între picături.
Juriul a admirat
şi a ascultat
prima concurentă,
(o picătură de ulei,
puţin cam corpolentă):
„Eu voi fi cea aleasă”
spuse cu siguranţă,
„pentru că-ntotdeauna,
ies la suprafaţă”.
„Socot că nu am rivală”,
afirmă picătura de cerneală,
„sunt prezentă,fără doar şi poate,
în scrieri ca şi în socoate”.
A apărut şi-o picătură
fină, delicată,
care-a lăsat o boare ce îmbată.
„Nu cred că am de-adus
vreo argumentaţie,
parfumul-absorbiţi
cu fiecare respiraţie”.
Urmă apoi o picătură
cu-o talie în vîrf de ac:
„Sunt mică,
port diferite nume,
dar otrava mea, la toţi vine de hac,
şi-i duce pe cealaltă lume”.
Cînd totul părea-încheiat,
şi juriul pregătit pentru deliberat,
se prezentă şi picătura
cea mai simplă şi banală !
„Dar tu ce faci aici ?”, judecătorii au interogat.
„Iertaţi, nici nu gîndesc să vă lezez cîntarul,
eu sunt picătura ce revarsă paharul…”.
MUSCA
Musca cea nesuferită,
este o fiinţă nefericită;
îşi duce viaţa prin locuri murdare,
pline de duhoare,
iar cînd intră într-o casă,
(unde se invită singură la masă),
de cum este zărită,
este izgonită
dacă are noroc
de nu-i lichidată pe loc.
De ce oare să plătească nişte oale,
(şi încă de alţii sparte,
fără ca ea să ia parte),
că bagă oamenii în boale,
găsită astfel vinovată
şi pe nedrept condamnată?
Viaţa ei durează doar o lună,
şi în aceste 30 de zile,
se străduieşte să facă lucruri utile
pentru propria-i persoană,
(că nu este-o gogomană):
să viziteze ţinuturi cît mai întinse,
însoţită de personalităţi distinse,
să participe la agape, conferinţe,
seri culturale şi alte şedinţe,
să consume preparate
din cele mai rafinate,
să frecventeze localuri,
să tragă o duşcă prin baruri,
să guste din toate plăcerile lumeşti,
şi să evite durerile sufleteşti,
să facă amor cît o ţine putinţa,
si după cum îi este voinţa,
să fie astfel cea mai admirată,
şi de toate alte muşte invidiată.
Iată de ce este atît de insistentă,
şi în nici un fel, obedientă.
Astfel se explică febrilitatea
cu care sărmana-înfruntă realitatea,
şi de ce
musca cea nesuferită,
este de fapt o fiinţă nefericită.