Masurile sontac-sontac de a scadea taxele salariale dar a nu reduce CASul, iar pe urma, de frica cresterii deficitelor bugetare si sub nuiaua FMIului, de a creste taxele pe detinerile de actiuni si pe vanzari imobiliare, arata ca o planificare riguroasa nu a fost facuta, ca atare mergem cu masuri “stop and go” si nimic nu e cert.
Deci se face ceva de genul – am promis asta, dar parca dam prea mult – mai ia de ‘ici si mai pune ‘colo, ceea ce nu e chiar strain de spiritul nostru balcanic, ca atare stilul de lucru nefiind surprinzator.
In orice caz, introducerea unui “bias” fiscal in deciziile investitionale este totalmente fara precedent si de neinteles. Deci cresterile de valoare ale actiunilor se taxeaza, fara insa a se acorda posibilitatea deducerilor pierderilor la actiunile perdante, pentru a se facilita posibilitatea la nivelul contului de profit si pierdere individual sau de familie de a avea o strategie de minimizare a taxelor pe termen lung.
Astfel s-ar impune la detinerea actiunilor, 2 taxe, una mai severa, pe termen scurt (sub 2 ani), pentru a se descuraja investitiile speculative, iar una mai mica, pe termen lung.
Fireste pierderile ar trebui sa genereze un activ (“deferred tax asset”) la vanzarea actiunilor care s-ar putea deduce pe o perioada de 5 ani, astfel, neadaugand un efect emotional fiscal care ar contribui la pierderea fluiditatii pietei ca urmare a urmaririi unor strategii fiscale (deci cum scade piata, pot ramane pe piata asteptand ca tendinta clara, fie de scadere, fie de stagnare, sa se contureze stiind ca actiunile pierdante mi le pot deduce contra celor castigatoare, pe o perioada de 5 ani). Altfel, prin faptul ca nu exista beneficii fiscale, cand actiunile scad, investitorii se vor buluci sa iasa de pe piata inainte ca aceasta sa se calmeze, fapt ce ar putea duce la accentuarea artificiala a trendului descrescator, ceea ce in cazuri severe poate chiar conduce la caderi drastice, prin concentrarea efectului de turma, a asa numitului „run”. Se stie ca si in cazul burselor de actiuni, ca si in cazul pietelor monetare, deobicei au loc fenomene de „overshooting”, urmand ca piata sa se calmeze si sa revina la trendul normal pe parcursul asimilarii informatiilor macroeconomice, a datelor statistice fundamentale si a raportarilor financiare ale companiilor, iar in unele cazuri de „exuberanta irationala”, chiar pe termen de cativa ani (vezi „bubble-ul” urmat de crash-ul „high tech”-ului in SUA in anii ’90).
Masura de a nu acorda deduceri la pierderi poate duce la pierderea elanului investitorilor straini de a investi in Romania, si mai mult a intreprinderilor prezente in Romania de a isi investi parte din profituri pe piata bursiera, stiind ca in cazul unor eventuale pierderi acestea nu ar avea un beneficiu fiscal, iar in cazul castigurilor ar fi taxate separat, fara o posibila reducere a venitului impozabil operational cu pierderile financiare sau vice-versa.
Cum generatia de varsta a doua si a treia au fost si continua sa fie principalele victime ale tranzitiei, dupa o anumita varsta (de ex. 55 ani), persoanele care tranzactioneaza un volum justificat (sa spunem maxim 75,000 de dolari) ar trebui scutite de taxe.
Mai mult deca atat, daca persoanele angajate in munca urmaresc o strategie de economisire in vederea pensionarii, retragerile dupa varsta de 55 ani intr-un cont individual sau al sotiei/ sotului, ar trebui scutite de taxe.
La fel se intampla si cu impozitul pe tranzactii imobiliare, la care potentialele pierderi ar trebui sa fie luate in consideratie, lucru care ar aduce realism in coordonarea veniturilor statului cu ale cetatenilor (statul pierde cand cetatenii pierd si castiga cand cetatenii castiga, ceea ce la nivel motivational reprezinta un factor important).
Fireste ca tendinta de fraudare la nivelul tranzactiilor imobiliare este mare, de aceea trebuiesc creati asesori imobiliari care sa asigure evaluarea imobiliara, („surveys/ appraisals”) pe baza compararii preturilor de vanzare pe o perioada de 5 ani in zona urbana/ rurala respectiva ca si a diferentelor de calitate intre locuinte. Acest lucru ar preveni supraevaluarea locuintelor pentru fraudarea bancilor prin acordarea unui imprumut ipotecar exagerat, sau a fraudarii fiscului prin vanzarea sub valoarea reala, si ar putea permite absorbirea/refinantarea „downpayment-ului” pentru categoriile defavorizate, astfel incat acestia sa poata cumpara o locuinta platind rate apropriate de o chirie normala.
Astfel, in cazuri de urgente familiale (ex. deces sau boala al sustinatorilor familiei -„breadwinner” -), statul ar urma sa acorde un imprumut familiei sau urmasilor urmand ca acesta sa fie acoperit cand se gaseste un cumparator aproape de valoarea reala a imobilului respectiv, astfel mai reducandu-se din mafia intermediarilor si a oamenilor care exploateaza informatii preferentiale, lucru care in mod natural este inechitabil. In acelasi timp proprietarii nu sunt fortati de imprejurari sa coboare pretul drastic pentru o vanzare rapida, iar statul nu este privat de impozitul cuvenit pe valoarea reala.
multumiri pt ecou, sunteti o fina psiho-analista si un filozof rafinat.
Cu privire la, si va citez:
„…mai ales ca raspund frecvent americanilor care ne scriu..dar pe care nu-i mai pot servi.,.(dar despre drama asta nu pot vorbi sau nu acum..”
nu pot sa va raspund acum, si eu sunt bulversat.
se pare ca criza „ingerilor-demoni” si iar va citez, ajutati de partea umana intunecata care se leaga asa bine va mai continua atat in SUA cat si in tara cativa ani.
Nu cred insa ca iertarea celor cu „parte intunecata” este insa o solutie. De fapt momentan plimbandu-ma pe la catolici si ortodocsi ca sa analizez situatia, se pare ca si rusii bat in retragere, devalorizind rubla anul trecut si stand foarte retrasi de un timp.
Este foarte clar ca Europa era in criza de mult, America a intrat in criza de un an, iar Romania se afla in mijlocul crizei acum.
Solutia probabil ca e retragerea in munte ca Ilie Tesviteanul. Momentan tentatia este asa de mare incat partea intunecata absoarbe si parte din cler. Veti continua sa fiti mertora unor rabufniri malefice in oameni dincolo de orice inchipuire.
Solutia de a duce o viata crestina si a asculta porunca de a nu ravni talantul aproapelui este obstacolul salvarii noastre de navoadele malefice care sunt acum cam peste tot.
Dumnezeu nu face concesiile cu intunericul pe care si le inchipuie multi. Cu respect.