O versiune anterioara a acestui document reprezinta partea a II-a a materialului „Propuneri de reforma a sistemului de invatamant superior si a cercetarii din Romania”, program elaborat de Forumul Academic Roman (FAR), Ad Astra si Daniel David (actualmente consilier al Ministrului Educatiei si Cercetarii).
Propuneri de reforma a sistemului cercetarii stiintifice din România
Asociatia Ad Astra a cercetatorilor români
www.ad-astra.ro
12 februarie 2005
Rezumat
Cercetarea româneasca se afla într-o situatie dramatica. Productia stiintifica este cu mult sub potentialul uman al tarii. Conform datelor Institute of Science Information (ISI) din 2003, România figureaza pe pozitia 66 în clasamentul mondial al productiei stiintifice, cu doar 0,77 lucrari stiintifice pe mia de locuitori, fiind devansata, între altele, de tari cum ar fi Ungaria (3,91 lucrari pe mia de locuitori), Cehia, Slovacia, Croatia, Polonia, Bulgaria (2,19 lucrari pe mia de locuitori), Rusia, Belarus, Trinidad & Tobago, Ucraina (0,91 lucrari pe mia de locuitori), Africa de Sud, Uruguay si Iordania. O analiza din 2001 arata ca mentinând viteza de crestere a productivitatii stiintifice de la acea data si tinând cont de plafonarea productiei stiintifice în celelalte tari, România va avea nevoie de 15 ani pentru a prinde din urma Bulgaria, 30 de ani pentru Polonia si 60 de ani pentru Ungaria, raportând numarul de publicatii la numarul de locuitori. Aproximativ 64% din oamenii de stiinta români cu performante de nivel international lucreaza acum în strainatate.
Sunt deci necesare masuri radicale de reforma pentru a îmbunatati sistemul de cercetare românesc, chiar mai radicale decât cele luate în alte tari din Europa de Est, datorita situatiei mult diferite decât cea a tarilor vecine. Miza acestei reforme este transformarea cercetarii stiintifice românesti într-un pilon al dezvoltarii economice, asa cum este ea în multe alte tari în curs de dezvoltare.
Coruptia generalizata care stapâneste acum societatea româneasca face legea si în lumea stiintifica si universitara. În institute de cercetare stiintifica si universitati nu este vorba atât de o coruptie materiala, cât mai ales de o anihilare a însesi notiunii de valoare. Criteriile „originale” de promovare au dus la aparitia unor armate de „specialisti”, în marea lor majoritate fara opera stiintifica definita dupa criterii recunoscute international, dar care s-au organizat în grupuri de interese cu influenta asupra politicii din domeniu. Aceste grupuri de interese s-au perpetuat la conducerea multor institute si universitati, încurajând un sistem periculos de anti-selectie si împiedicând transferul de generatii.
Evaluarea subiectiva a activitatii de cercetare este factorul cel mai important care a dus la actuala stare dezastruoasa a cercetarii românesti. În functie de rezultatele evaluarii se face avansarea cercetatorilor în functii si se aloca fonduri cercetatorilor, proiectelor de cercetare sau institutiilor. Astfel, în sistemele oficiale de evaluare, publicatiile în reviste românesti sunt considerate pe acelasi plan cu publicatiile în prestigioase reviste internationale. Ori în majoritatea acestor reviste românesti se pot publica lucrari fara reala valoare stiintifica.
În orice situatie care implica evaluarea activitatii de cercetare pe baza publicatiilor stiintifice (evaluarea unui cercetator pentru avansarea în functie sau selectia ca evaluator, evaluarea unui grup de cercetatori sau a unei institutii pentru acordarea unei finantari), trebuie recunoscute doar publicatiile stiintifice în publicatii indexate de catre ISI (Institute of Scientific Information, SUA). Pot fi facute exceptii de la aceasta regula doar pentru anumite domenii din stiintele sociale sau umaniste (altele decât economie, management, psihologie si stiintele comportamentului), conform practicilor internationale.
De asemenea, criteriul publicatiilor ISI, chiar daca el are deficiente cunoscute, sau evaluarile de catre specialisti care lucreaza în strainatate, trebuie sa fie principalii factori în toate activitatile de evaluare, cel putin pentru viitorii câtiva ani. Aceasta necesitate este data de totala subiectivitate a sistemului actual de evaluare a cercetarii din România, care a permis ascensiunea în functii de decizie a unor persoane fara valoare stiintifica, si cheltuirea banilor alocati cercetarii pe proiecte fara relevanta reala.
Este necesara instituirea unor evaluari periodice a personalului universitar si din cercetare, care sa permita transferul de generatii pe baza criteriului performantei stiintifice. Trebuie eliminate orice criterii legate de vechime, vârsta sau cetatenie pentru accederea la functii din sistemul stiintific românesc.
Evaluari periodice sunt necesare si la nivel institutional, care sa permita alocarea finantarii de baza pe criterii de performanta stiintifica.
Trebuie asigurata transparenta si obiectivitatea mecanismelor de finantare a cercetarii, care la ora actuala au, de multe ori, o lipsa voita de transparenta, ce încurajeaza coruptia.
Nivelul finantarii cercetarii de la bugetul de stat trebuie sa corespunda celui prevazut de Legea cercetarii (minimum 0,8% din PIB), si promisiunilor luate fata de Uniunea Europeana (minimum 1% pâna în 2007).
Dupa o reforma structurala care sa recompenseze adevarata performanta stiintifica si rezolvarea problemei subfinantarii, este necesara instituirea unor mecanisme stimulative care sa atraga în tara cercetatorii români de valoare care lucreaza acum în strainatate (care sunt aproape de 2 ori mai multi decât cei din tara).
Este necesara o investitie mai mare în proiecte de cercetare fundamentala din domenii de vârf cum sunt biotehnologiile, nanotehnologiile, tehnologiile informatiei si stiintele cognitive. În aceste domenii, rezultate provenite din cercetarea fundamentala pot duce usor la aplicatii inovative, cu rate de profit de sute sau mii de ori mai mari decât cele din industriile traditionale.
Evaluarea cercetarii aplicative trebuie sa se faca pe baza publicatiilor ISI rezultate si a brevetelor de inventie obtinute în zone cu potential de piata mare pentru produse inovative (Uniunea Europeana, SUA, Japonia).
Chiar daca conditiile actuale nu sunt propice pentru o integrare imediata a institutelor de cercetare cu universitatile, trebuie stimulate interactiunile dintre ele. Exceptând anumite centre de cercetare de excelenta, este necesar ca, pe termen lung, activitatea de cercetare sa fie integrata cu învatamântul. Acesta este modelul cel mai raspândit în tarile dezvoltate.
1
Introducere
Cercetarea româneasca se afla într-o situatie dramatica [1]. Productia stiintifica este cu mult sub potentialul uman al tarii. Conform datelor Institute of Science Information (ISI) [2] din 2003, România figureaza pe pozitia 66 în clasamentul mondial al productiei stiintifice, cu doar 0,77 lucrari stiintifice pe mia de locuitori, fiind devansata, între altele, de tari cum ar fi Ungaria (3,91 lucrari pe mia de locuitori), Cehia, Slovacia, Croatia, Polonia, Bulgaria (2,19 lucrari pe mia de locuitori), Rusia, Belarus, Trinidad & Tobago, Ucraina (0,91 lucrari pe mia de locuitori), Africa de Sud, Uruguay si Iordan [3]. O analiza din 2001 arata ca mentinând viteza de crestere a productivitatii stiintifice de la acea data si tinând cont de plafonarea productiei stiintifice în celelalte tari, România va avea nevoie de 15 ani pentru a prinde din urma Bulgaria, 30 de ani pentru Polonia si 60 de ani pentru Ungaria, raportând numarul de publicatii la numarul de locuitori [4]. Nici o universitate din România nu se afla printre primele 500 de universitati din lume [5].
Numarul de cercetatori din România este în continua scadere (de la 150.000 în 1989 la 38.433 de salariati în cercetare în 2002, conform datelor oficiale [6]). Dintre acestia, 24.636 sunt cercetatori, si doar 8.513 sunt cercetatori atestati. Conform Eurostat, procentul din forta de munca reprezentat de cercetatori era în 2001 de 0,39% în România, penultimul pe plan european, comparativ cu o medie de 1,39% în Uniunea Europeana si 0,84% în tarile candidate la aderare [7]. Pe de alta parte, se estimeaza ca doar 5.700 de cercetatori din România au performante de valoare internationala [8].
Aproximativ 64% din oamenii de stiinta români cu performante de nivel international lucreaza acum în strainatate [9]. Studentii si elevii cu performante excelente continua sa paraseasca tara. Exista resurse umane care ar permite existenta unui sistem de cercetare performant în România, dar din pacate ele sunt alungate în strainatate de modul actual de functionare a acestui sistem.
Aceasta situatie evidentiaza necesitatea unor masuri de reforma radicala în politicile stiintifice românesti, pentru a da cercetarii un statut real de prioritate nationala (statut prevazut de Legea cercetarii nr. 324 / 2003, dar care exista acum doar pe hârtie), si pentru a transforma cercetarea stiintifica româneasca într-un pilon al dezvoltarii economice, asa cum este ea în multe alte tari dezvoltate sau în curs de dezvoltare, unde cresterea economica se bazeaza într-o mare masura pe contributia cercetarii stiintifice de excelenta.
2 Evaluarea cercetarii
2.1 Situatia actuala
Coruptia generalizata care stapâneste acum societatea româneasca face legea si în lumea stiintifica si universitara. În institute de cercetare stiintifica si universitati nu este vorba atât de o coruptie materiala, cât mai ales de o anihilare a însesi notiunii de valoare. Criteriile „originale” de promovare (nepotism, clientelism, apartenenta politica, recunoasterea unor publicatii fara valoare) au dus la aparitia unor armate de „specialisti”, în marea lor majoritate fara opera stiintifica definita dupa criterii recunoscute international, dar care s-au organizat în grupuri de interese cu influenta asupra politicii din domeniu. Aceste grupuri de interese s-au perpetuat la conducerea multor institute si universitati, încurajând un sistem periculos de anti-selectie si împiedicând transferul de generatii.
Evaluarea subiectiva a activitatii de cercetare este factorul cel mai important care a dus la actuala stare dezastruoasa a cercetarii românesti. În functie de rezultatele evaluarii se face avansarea cercetatorilor în functii si se aloca fonduri cercetatorilor, proiectelor de cercetare sau institutiilor.
În general, activitatea de cercetare are scopul de a genera cunostinte noi, care sunt publicate în reviste de specialitate, în beneficiul publicului larg, sau valorificate prin înregistrarea de brevete de inventie sau realizarea de produse si tehnologii noi. În cazul publicarii, valoarea stiintifica a lucrarii trebuie verificata de comitetul de referenti al revistei stiintifice, care valideaza astfel cercetarea respectiva. Pentru fiecare domeniu stiintific, exista reviste internationale care servesc cercetatorii din domeniul respectiv din întreaga lume, si care au în comitetul de referenti specialisti de marca din domeniu. Publicarea în aceste reviste ofera deci o garantie a valorii si originalitatii rezultatelor stiintifice. Exista, de asemenea, o serie de institutii internationale care recenzeaza si ierarhizeaza revistele stiintifice, dupa criterii general acceptate de comunitatea stiintifica internationala. Cea mai importanta astfel de institutie este Institute of Scientific Information (ISI) [10], care recenzeaza aproximativ 11.100 de publicatii stiintifice care sunt considerate curentul stiintific principal (reviste ISI).
De aceea, pe plan international, publicatiile în principalele reviste stiintifice internationale (în general, revistele recunoscute de catre ISI) sunt recunoscute drept cel mai important indicator direct masurabil al performantei stiintifice a unei persoane sau institutii. Un indicator mai bun este expertiza colegiala („peer review”) facuta de un corp de specialisti recunoscuti din domeniu, dar, evident, aceasta analiza este obiectiva doar în masura în care evaluatorii sunt într-adevar specialisti si nu sunt într-o situatie de conflict de interese [11].
Din pacate, la ora actuala activitatea de cercetare se evalueaza în România dupa criterii „originale”, pur românesti, care descurajeaza adevarata performanta stiintifica. Astfel, publicatiile în reviste românesti obscure sunt considerate pe acelasi plan cu publicatiile în prestigioase reviste internationale.
În România exista o sumedenie de „reviste stiintifice” locale, care în majoritate nu servesc scopurilor unei reviste stiintifice – diseminarea rezultatelor stiintifice originale – ci au drept scop justificarea pretentiilor stiintifice a unor persoane din sistemul academic care nu sunt de fapt capabile sa aiba o activitate de cercetare competitiva pe plan international. În majoritate, aceste reviste publica materiale fara adevarata relevanta stiintifica. Referatele de acceptare a lucrarilor se fac adesea superficial, între cunoscuti, sau chiar lipsesc. Din acest motiv, ele nu sunt recunoscute pe plan international, de exemplu prin includerea în baza de date ISI. Doar 17 din cele 668 reviste românesti recunoscute de catre Consiliul National al Cercetarii Stiintifice din Învatamântul Superior (CNCSIS) sunt indexate de catre ISI, si deci au o relevanta stiintifica internationala [12].
Problema fundamentala a evaluarii cercetarii românesti este ca publicatiile în aceste reviste fara valoare sunt puse pe acelasi plan cu adevaratele publicatii stiintifice. De exemplu, conform criteriilor CNCSIS de evaluare a centrelor de cercetare stiintifica se acorda unei publicatii în reviste românesti 10 puncte, iar unei publicatii într-o revista indexata ISI 30 de puncte [13]. Prin asemenea criterii de evaluare, munca de ani de zile a unui cercetator pentru ajungerea la un rezultat stiintific de exceptie, publicabil într-o revista de prestigiu ca Nature sau Science, este pusa pe acelasi plan cu munca cuiva care publica în 3 reviste românesti articole fara nici o relevanta stiintifica. Acest sistem nu face deci decât sa promoveze non-valoarea: la o competitie pentru o functie, sau pentru o finantare, un cercetator valoros poate fi usor devansat de o persoana fara performanta stiintifica, ce este apreciata de sistemul actual la un nivel superior în schimbul unui efort mult mai mic.
Cariera stiintifica a multor persoane aflate astazi în functii de conducere în sistemul academic si de cercetare românesc se bazeaza pe publicatii în reviste românesti, lucrari prezentate la conferinte locale sau carti publicate la edituri care nu au competenta de a verifica continutul, publicatii fara valoare stiintifica reala. Aceste persoane folosesc puterea de decizie pe care o au pentru atragerea de fonduri în interes personal si încurajeaza traficul de influenta, favoritismul si nepotismul, în detrimentul performantei stiintifice. Rezultatul este risipirea banilor publici pe proiecte de cercetare fara adevarata relevanta stiintifica, descurajarea cercetatorilor valorosi, care drept urmare aleg sa lucreze în strainatate, si slaba productivitate stiintifica a tarii.
2.2 Masuri care pot fi aplicate imediat
În orice situatie care implica evaluarea activitatii de cercetare pe baza publicatiilor stiintifice (evaluarea unui cercetator pentru avansarea în functie sau selectia ca evaluator, evaluarea unui grup de cercetatori sau a unei institutii pentru acordarea unei finantari), trebuie recunoscute doar publicatiile stiintifice în publicatii indexate de catre ISI. Pot fi facute exceptii de la aceasta regula doar pentru anumite domenii din stiintele sociale sau umaniste (altele decât economie, management, psihologie si stiintele comportamentului), conform practicilor internationale [14].
Aceasta masura nu necesita nici o investitie financiara, dimpotriva, va duce la o cheltuire mai eficienta a banilor publici. Este necesara doar decizia ferma, curajoasa, a factorilor de decizie din Ministerul Educatiei si Cercetarii, CNCSIS si Academia Româna.
2.3 Masuri care implica reforme structurale
2.3.1 Preluarea unor criterii obiective, cantitative, de evaluare a activitatii stiintifice, recunoscute pe plan international
Modalitatea optima de evaluare a unei activitati de cercetare este expertiza colegiala, facuta de experti recunoscuti în domeniu. În România, sistemele de evaluare si ierarhiile sunt însa profund viciate, si la ora actuala sistemul recunoaste ca experti (prin functiile lor academice sau din structuri de conducere a cercetarii) si persoane care nu au o adevarata valoare stiintifica, demonstrata, de exemplu, prin publicatii în reviste recunoscute ISI. În acelasi timp, unor cercetatori cu adevarat competitivi li se blocheaza avansarea în cariera pe baza unor evaluari negative facute de asa-zisii experti aflati în functii de decizie, sau pe baza unor criterii ce nu au de-a face nimic cu performanta (vechime, vârsta).
Din aceasta cauza este absolut necesara, cel putin pentru o perioada de câtiva ani, pâna la restructurarea sistemului, utilizarea pe scara larga a unor criterii obiective, cantitative, de evaluare a activitatii stiintifice, recunoscute pe plan international, în locul evaluarilor colegiale, calitative. Utilizarea unor criterii scientometrice / bibliometrice este singura alternativa posibila în sistemul românesc actual, unde obiectivitatea expertizei colegiale nu poate fi garantata.
În particular, trebuie sa se recunoasca în evaluari doar publicatiile în revistele recunoscute ISI, si trebuie evitate orice alte criterii care ies de sub verificarea comunitatii internationale (de exemplu, cartile publicate în edituri locale, conferintele locale, etc.). În cazul în care se iau în considerare într-o evaluare granturile obtinute anterior, trebuie considerate în principal granturile obtinute din surse internationale sau private, si în orice caz nu granturile nationale acordate prin sistemul vicios actual. În cazurile în care se iau în considerare brevetele de inventie, trebuie considerate doar cele înregistrate în Uniunea Europeana, SUA sau Japonia.
Evaluarea institutionala pe baza unor indici scientometrici rezultati din baza de date ISI Web of Science a fost implementata recent în Flandra, si consideram ca România ar trebui sa preia acest model de evaluare [15]. Se pare ca Flandra este singurul exemplu de implementare a unui sistem de evaluare institutional bazat exclusiv pe astfel de indici, în alte tari evaluarea facându-se prin auto-evaluare controlata sau evaluare colegiala, care tine însa cont si de indici scientometrici [16]. Dar, asa cum am aratat, situatia din România cere imperios un sistem de evaluare cantitativ, care sa poata fi supus cât mai putin manipularilor subiective.
2.3.2 Implicarea evaluatorilor externi
În situatiile în care nu este posibil ca evaluarea sa se faca exclusiv pe baza unor indici cantitativi (de exemplu, în cazul evaluarii unor proiecte de cercetare, unde performanta anterioara a echipei poate fi estimata pe baza publicatiilor ISI, dar calitatea proiectului poate fi analizata doar prin peer review), trebuie implicati într-o masura cât mai mare posibila evaluatorii straini sau recrutati dintre cercetatorii români care activeaza în strainatate, selectati pe baza valorii lor stiintifice demonstrate prin publicatii.
Trebuie mentionat ca apelul la evaluatori straini este o practica comuna si recomandata inclusiv în tari cu un sistem de cercetare bine dezvoltat, cum ar fi Marea Britanie [17]. Foruri internationale, cum sunt Federatia Societatilor Europene de Biochimie (FEBS), Organizatia Europeana de Biologie Moleculara (EMBO), Fundatia Alexander von Humboldt, sau Sigma Xi – The International Research Society s-au oferit sa sprijine, prin furnizarea de specialisti voluntari, actiunea de evaluare stiintifica din România.
Adeseori, numarul redus sau chiar lipsa expertilor autohtoni din anumite domenii stiintifice, de regula domenii noi, de vârf, fac imposibila numirea unor evaluatori cu expertiza în aceste domenii. În aceste cazuri, apelul la evaluatori straini este absolut necesar.
2.3.3 Evaluarea periodica a personalului si institutiilor de cercetare
La ora actuala, posturile de asistenti de cercetare si de cercetatori sunt în esenta fixe, „pe viata”, facând imposibile schimbarile de personal în functie de subiectul de cercetare urmarit si de performantele cercetatorilor, rezultate dintr-o eventuala evaluare obiectiva. Este stiut faptul ca în alte tari europene pozitia unui cercetator într-un anume institut este în mare parte conditionata de existenta unui subiect de cercetare finantat. Exista conducatori de grup pentru perioade de cinci ani, de exemplu, care parasesc apoi institutul deoarece nu mai exista finantare pentru ei sau deoarece subiectul cercetarii nu mai necesita competenta pe care ei o poseda.
De asemenea, schema de posturi din sistemul românesc este acum fixa, numarul de asistenti de cercetare si cercetatori fiind stabilit de autoritatea coordonatoare a institutului de cercetare. Din acest motiv, exista cazuri frecvente în care cercetatori reveniti din strainatate cu dorinta de a contribui la cresterea stiintei românesti nu pot fi angajati în institutele din tara, chiar daca la nivel european exista granturi de reintegrare. Asemenea granturi solicita ca institutul-gazda al celui ce solicita reintegrarea sa îl angajeze pe acesta pentru o perioada de trei ani, de exemplu. În conditiile în care schema de posturi este fixa devine foarte probabil ca sa nu existe în institut un post de cercetator potrivit pentru noul venit, în timp ce pot exista, de exemplu, câteva posturi de asistent de cercetare, neocupate de nimeni.
Este necesara re-evaluarea periodica a persoanelor din sistemul de cercetare, de la toate nivelurile, pe baza performantei stiintifice demonstrate prin publicatii. Intervalul dintre evaluari trebuie totusi sa fie suficient de mare (cinci ani) pentru a permite o stabilitate absolut necesara procesului de cercetare. Un prim proces de re-evaluare integrala a întregului sistem de cercetare trebuie realizat însa imediat.
De asemenea, schema de personal a institutelor de cercetare trebuie facuta flexibila, pentru a se putea resurselor financiare si oportunitatilor.
O evaluare periodica se impune si pentru toate institutele de cercetare si unitatile de învatamânt superior care primesc fonduri bugetare pentru cercetare.
Evaluarea trebuie sa se faca pe baza unor criterii bibliometrice, dupa exemplul Flandrei [18]. Finantarea bugetara de baza trebuie sa se faca proportional cu rezultatele acestei evaluari. Institutele de cercetare considerate în urma evaluarii ca necompetitive trebuie sa fie desfiintate, iar cercetatorii valorosi din cadrul lor sa fie redistribuiti catre institutele evaluate favorabil. Este absolut necesar acest act de curaj si de responsabilitate din partea autoritatilor, tot asa cum este necesara închiderea sau reprofilarea întreprinderilor nerentabile.
2.3.4 Reforma structurilor de decizie din cercetare
Nu poate fi facuta o reforma adevarata a sistemului românesc de cercetare, bazata pe aprecierea adevaratei performante stiintifice, atâta timp cât în structurile de decizie din cercetare (comisii CNCSIS, conduceri ale institutelor de cercetare, etc.) se gasesc persoane fara adevarata valoare stiintifica. O adevarata reforma a sistemului de cercetare românesc, care sa poata sa debaraseze România de statutul sau de tara cu o productie stiintifica mai slaba decât tari aflate mult în urma noastra din punct de vedere economic, trebuie sa aiba în vedere acordarea functiilor de decizie doar unor personalitati stiintifice recunoscute pe plan international, prin publicatii în reviste ISI.
2.3.5 Eficientizarea consiliilor stiintifice a institutelor de cercetare
Institutele de cercetare au consilii stiintifice, însa ele sunt alcatuite de regula din membri ai aceleiasi institutii, iar o examinare atenta si sincera scoate usor la iveala calitatea formala a acestor consilii. Atât directorii cât si sefii de colective fac parte din aceste consilii, redacteaza criteriile de evaluare, verifica si valideaza fisele de evaluare ale cercetatorilor – deci inclusiv pentru ei însisi. Este necesar ca din consiliile stiintifice ale institutiilor sa faca parte cercetatori sau profesori externi cu activitate stiintifica recunoscuta, care sa nu aiba interese comune cu obiectivele stiintifice ale unitatii si care sa respecte carta etica a procesului de evaluare.
2.3.6 Schimbarea statutului revistelor stiintifice românesti
Cele peste 700 de reviste „stiintifice” românesti trebuie considerate oficial reviste de popularizare a stiintei, în afara de cazul în care sunt recunoscute ISI, si tratate ca atare. Daca se doreste mentinerea lor, ele pot servi comunicarii în mediul local a rezultatelor de cercetare (publicate anterior în reviste ISI), pentru a informa studentii dintr-un campus universitar despre activitatea profesorilor lor, pentru a informa cercetatorii dintr-un alt oras despre activitatea colegilor lor, în scopul favorizarii colaborarilor, sau pentru a permite studentilor publicarea rezultatelor lor stiintifice care nu au relevanta internationala, în scopul acomodarii cu procesul de peer-review.
Initiativa realizarii unor reviste stiintifice de nivel international, care sa fie eventual recunoscute ISI, trebuie lasata întreprinzatorilor care doresc sa faca acest lucru. Trebuie remarcat ca o parte din revistele românesti care sunt actualmente indexate ISI sunt editate de organizatii private.
Trebuie înteles ca publicarea într-o revista din strainatate a rezultatelor unei cercetari finantate în România nu înseamna ca acei bani sunt folositi în scopul unor interese straine sau cheltuiti inutil. Publicarea într-o revista recunoscuta pe plan international este de fapt garantia ca cercetarea respectiva a produs un rezultat original, si deci ca banii investiti în ea de contribuabilii români nu au fost risipiti. Un rezultat stiintific este original atunci când el este asa pe plan international; daca el este original doar în România, atunci el nu este de fapt decât un plagiat, o impostura, sau un caz de dezinformare. De asemenea, publicarea într-o revista recunoscuta pe plan international verifica performanta stiintifica a cercetatorului care a avut respectivul rezultat, iar asta serveste intereselor României de a avea un corp de oameni de stiinta de elita, si deci capabili sa aiba rezultate care pot sa duca la aplicatii tehnologice inovative, care sa aiba un impact economic si sa returneze investitia facuta în cercetare.
2.3.7 Sistem alternativ de evaluare pe baza publicatiilor ISI
Este posibil ca rezistenta sistemului sa fie atât de mare, încât masurile de reforma radicala mentionate mai sus sa nu poata fi puse în practica. În acest caz, este posibila implementarea unui sistem alternativ de evaluare, exclusiv pe baza publicatiilor ISI, care sa permita cercetatorilor cu publicatii ISI accesul la functii si fonduri pentru cercetare cel putin în masura egala cu pseudo-cercetatorii fara activitate stiintifica reala, dar care au profitat sau profita de sistemul actual pentru a obtine functii si fonduri. Este posibila, de exemplu, acordarea de grade academice sau stiintifice exclusiv pe baza unui numar minim de publicatii ISI.
De asemenea, este necesara posibilitatea acordarii unor granturi de sustinere a activitatii de cercetare doar pe baza publicatiilor ISI ale conducatorului de grant din ultimii 1-3 ani.
3 Transparenta finantarii cercetarii
3.1 Situatia actuala
Finantarea cercetarii s-a realizat pâna acum, de multe ori, în conditii de lipsa totala de transparenta. Comisiile care organizeaza competitiile pentru finantare împart banii fara a respecta criterii obiective, chiar si atunci când acestea exista formal, lasând loc traficului de influenta, favoritismului si deciziilor subiective. Directionarea sumelor alocate pentru cercetare catre cele mai meritorii proiecte este limitata de modul defectuos de diseminare a informatiei referitoare la aceasta oferta, precum si de criteriile ambigue aplicate în procesul de evaluare a proiectelor de cercetare. O buna parte a acestor fonduri capata destinatii incerte, de multe ori nejustificate, aceasta situatie fiind facilitata de o legislatie deficitara în ceea ce priveste transparenta cheltuielilor din fondurile alocate cercetarii.
În unele cazuri, lipsa de transparenta a fost evident voita, ceea ce nu poate decât sa atraga banuieli de subiectivism în acordarea finantarilor. De exemplu, în unele programe din cadrul Programului National de Cercetare, Dezvoltare, Inovare (PNCDI) nu au fost comunicate publicului, prin publicarea pe pagina web a programelor, informatii minimale despre proiectele finantate, cum ar fi numele directorilor de proiect, a institutiilor beneficiare, bugetele alocate, desi chiar Ministerul Educatiei si Cercetarii a cerut acest lucru.
De asemenea, au fost cazuri în care rezultatele evaluarilor de proiecte nu au fost anuntate prin trimiterea de emailuri sau scrisori celor care au realizat proiectele, ci doar prin afisarea lor pe site-ul web al programului, la o data aleatoare, mult dupa termenul stabilit initial. Pe de alta parte, termenul de predare a contestatiilor a fost stabilit la 3 zile dupa afisarea rezultatelor. Acest mod de lucru demonstreaza clar intentia organizatorilor asa-ziselor competitii de a favoriza anumite grupuri.
3.2 Masuri care pot fi luate imediat
Este necesara afisarea pe pagina web a programelor care finanteaza cercetarea a unui set minimal de informatii despre proiectele finantate, care sa contina numele directorului de proiect, a institutiilor si a echipelor care beneficiaza de finantare, bugetul acordat, rezumatul propunerii de proiect, precum si lista publicatiilor sau a brevetelor rezultate în urma proiectului.
De asemenea, modul de operare a competitiilor pentru finantare trebuie readus la standarde occidentale. Competitiile trebuie anuntate cel putin cu trei luni înainte de termenul limita pentru candidatura; termenele prevazute la lansarea competitiei trebuiesc respectate; candidatilor trebuie sa le fie comunicat rezultatul evaluarii, precum si fisa de evaluare cu punctajul detaliat, cel putin prin email daca nu prin scrisori, cu cel putin doua saptamâni înainte de expirarea termenului limita pentru depunerea contestatiilor.
4 Subfinantarea
4.1 Situatia actuala
În 2003 si 2004 au fost alocate cercetarii de la bugetul de stat doar 0,21% din PIB, cel mai mic procent pe plan european, comparativ cu o medie europeana de 0,75%. Acest nivel scazut al finantarii cercetarii a fost mentinut în ciuda angajamentelor guvernului luate în 2002 fata de Uniunea Europeana de a creste acest procent la 1% pâna în 2007, ceea ce ar fi dus la 0,4% în 2003 si 0,55% în 2004. Promisiunile din 2002 nu au fost respectate si în 2004 guvernul a promis atingerea nivelului de 1% doar în 2010.
De asemenea, nivelurile procentajului din PIB acordat în 2004 cercetarii a încalcat prevederile Legii nr. 324/2003 privind cercetarea stiintifica si dezvoltarea tehnologica, art. 49, care obliga acordarea unui nivel minim de 0,8%, sau recomandarile UNESCO pentru un nivel minim de 1%.
În aceste conditii, suma medie acordata de CNCSIS în 2003 pentru proiectele de cercetare tip A a fost de 1.417 euro pe proiect pentru un an, pentru celelalte tipuri de proiecte sumele fiind si mai mici. Este clar ca aceste sume nu pot finanta o cercetare de calitate. În cadrul (PNCDI), care finanteaza în principal cercetare aplicativa, finantarea a fost în 2003, în medie, de 3.552 euro pe persoana participanta la proiect pe an, o finantare mai substantiala dar care în multe cazuri a fost deturnata spre proiecte cu slaba relevanta stiintifica.
Se practica deci un sistem egalitarist de acordare a finantarii pentru proiectele de cercetare, acordîndu-se sume derizorii pentru un numar mare de proiecte. A devenit irealizabila solicitarea sumelor reale pentru atingerea obiectivelor de cercetare, deoarece aceasta conduce la depunctarea proiectelor pe motivul ca „se cere prea mult”. Evident, ar fi în beneficiul societatii sa se finanteze un numar mai mic de proiecte meritorii, dar cu sumele reale, mult mai mari decat cele aprobate in prezent, necesare pentru finalizarea lor.
19% din bugetul alocat de stat pentru cercetare a fost cheltuit în 2004 pentru plata contributiei României la Programul Cadrul 6 (PC6) al Uniunii Europene, în timp ce tarile din Uniunea Europeana investesc în PC6 aproximativ 5% din bugetul lor pentru cercetare. Datorita starii precare a cercetarii, ce duce la competitivitate scazuta, acesti bani se reîntorc în România într-o proportie mica (22-35% în 2003). Doar 8,68% dintre proiectele PC6 cu participanti români au fost finantate, mult sub media de 31,58%. Deci banii care ar trebui sa asigure integrarea europeana a cercetarii românesti finanteaza cercetatori din alte tari, din cauza slabei competitivitati a stiintei românesti, în timp ce competitivitatea cercetatorilor români sufera, printre alte motive, din cauza subfinantarii. Acest cerc vicios se poate rupe doar prin masuri care sa încurajeze si pe plan intern adevarata performanta stiintifica.
Lipsa finantarii face ca echipamentul utilizat în institutele de cercetare sa fie, în general, învechit si neperformant. Aceasta face imposibila obtinerea unor rezultate stiintifice comparabile cu cele din restul lumii, mai ales în domeniile de vârf abordate la ora actuala în stiinta europeana.
Dupa cum se stie, exista de asemenea un nivel foarte scazut al salariilor în cercetare, acest nivel situându-se chiar sub cel existent în învatamântul superior. Din acest motiv, activitatile de cercetare sunt aproape total lipsite de atractivitate pentru tinerii absolventi. Acestia prefera sa se îndrepte catre alte domenii din cauza perspectivelor mult mai avantajoase pe care le au acolo. De obicei, stagiul unui tânar într-un institut de cercetare este destinat doar ridicarii nivelului profesional în vederea participarii la competitii pentru posturi de cercetare din strainatate. Institutele românesti au devenit, astfel, doar o pepiniera pentru cercetarea din tarile dezvoltate. Scaderea continua a numarului de cercetatori în ultimii ani, în paralel cu emigrarea masiva a cercetatorilor si a tinerilor, conduc la îmbatrânirea si devalorizarea continua a activitatii stiintifice din tara.
4.2 Masuri care trebuie luate
Procentul din PIB alocat de la buget cercetarii în 2005 trebuie sa fie de minimum 0,8%, conform prevederilor legale, si acest buget trebuie sa creasca la 1% pâna în 2007, conform promisiunilor asumate anterior de catre România. Cresterea sumelor alocate cercetarii trebuie însa corelata cu o evaluare obiectiva a proiectelor si institutiilor de cercetare, pentru ca acesti bani sa nu fie risipiti, ci sa sprijine activitatea cercetatorilor cu adevarati performanti.
Finantarea cercetarii trebuie sa aiba atât o componenta institutionala, care sa finanteze infrastructura unitatilor de baza si salarii de baza pentru personalul de baza, precum si o componenta alocata pe baza de competitie între proiecte de cercetare. Ambele tipuri de finantari trebuie alocate strict dupa criterii de performanta stiintifica recunoscute pe plan international.
Finantarile alocate pentru proiecte de cercetare trebuie sa asigure sume suficient de mari pe proiect pentru ca proiectele sa poata avea succes. Cresterea sumelor acordate pe proiect trebuie corelata cu asigurarea obiectivitatii evaluarii proiectelor, prin apelarea la experti straini pentru evaluare, care sa nu aiba doar un rol consultativ, formal.
5 Atragerea cercetatorilor români din diaspora
5.1 Situatia actuala
Un document elaborat de National Science Board, un organism de consiliere a Presedintelui Statelor Unite, arata ca „guvernele din întreaga lume recunosc ca forta de munca înalt calificata din domeniul stiintei si ingineriei este esentiala pentru puterea economica. Toate tarile, nu numai Statele Unite, au întreprins actiuni pentru cresterea capacitatii sistemelor lor de învatamânt superior, pentru atragerea studentilor si muncitorilor straini si pentru cresterea atractivitatii tarii pentru proprii cetateni [determinându-i] sa stea acasa sau sa se întoarca din strainatate pentru a servi cresterea economiilor nationale si activitatea lor de cercetare”. Din pacate, la ora actuala România nu face nimic concret pentru a atrage în tara cercetatorii români din diaspora.
Conform statisticilor asociatiei Ad Astra19, aproximativ 64% din cercetatorii români cu performante stiintifice de nivel international activeaza în strainatate. Majoritatea lucreaza în SUA (45% din acestia), Franta (11%), Canada, Germania, Marea Britanie (câte 8%). Cercetatorii români din strainatate sunt în general tineri, marea majoritate având vârste între 30 si 35 de ani, spre deosebire de cei din tara, care au o distributie a vârstelor relativ uniforma între 30 si 60 de ani. Multi dintre cercetatorii români aflati temporar sau definitiv în strainatate au realizari remarcabile si performante deosebite.
Aceasta arata ca România beneficiaza de resurse umane importante pentru cercetare în afara granitelor sale. Din pacate, situatia actuala din tara face ne-atractiva perspectiva reîntoarcerii lor. Sistemul actual nu ofera conditii de munca propice, si nici nu tolereaza valoarea (asa cum am mai aratat, o publicatie într-o revista de prestigiu este echivalata cu 3 publicatii fara nici o valoare stiintifica în reviste locale).
5.2 Masuri care trebuie luate
Evaluarea si aprecierea performantei stiintifice dupa criterii recunoscute pe plan international, precum si o finantare a cercetarii care sa asigure un nivel de trai decent pentru cercetatori sunt conditii absolut necesare pentru a putea vorbi despre initierea unui proces de re-atragere în tara a cercetatorilor din strainatate.
În acest sens, trebuie eliminate criteriile legate de vechime, vârsta minima sau cetatenie din conditiile pentru accederea în posturi din sistemul de cercetare sau academic românesc. Performanta stiintifica demonstrata prin publicatii ISI trebuie sa fie principalul criteriu acceptat. De exemplu, conditiile de vechime pentru acordarea gradelor de cercetator stiintific, stabilite de Legea nr. 319 / 2003 privind statutul personalului de cercetare-dezvoltare trebuiesc înlocuite cu conditii legate de un numar minim de publicatii ISI (ce poate varia în functie de domeniu).
La ora actuala, activitatea de cercetare din strainatate nu este considerata în calculul vechimii. Trebuiesc modificate prevederile legale care considera în calculul vechimii doar activitatea din România. Aceste prevederi, cuplate cu criteriile de vechime pentru accesul în functii, constituie un obstacol important în revenirea în tara a cercetatorilor din strainatate.
Trebuie simplificata procedura de echivalare a diplomelor obtinute în strainatate. Trebuie stabilita o lista de universitati din Uniunea Europeana, SUA si Canada ale caror diplome sa fie recunoscute automat de sistemul academic românesc. De asemenea, trebuie ca biroul de echivalare a diplomelor sa opereze dupa standarde occidentale (sa se scurteze durata echivalarii, sa se poata derula procesul si prin corespondenta, etc.).
Atunci când aceste premize vor exista, este posibila acordarea unor stimulente pentru atragerea unei parti a cercetatorilor stabiliti în strainatate, dupa modelele de succes implementate de Coreea de Sud, Mexic, Taiwan, China. De asemenea, România are deja acces la bursele Marie Curie de reintegrare ale Uniunii Europene.
Se poate initia un proces de atragere a cercetatorilor din strainatate si înainte de finalizarea reformelor structurale din sistemul de cercetare, prin crearea unui Institut National de Cercetare Pluridisciplinara, care sa beneficieze de finantare si conditii adecvate pentru acest scop [20].
6 Evaluarea cercetarii aplicative; Echilibrul dintre cercetarea fundamentala si cercetarea aplicativa
O parte importanta din finantarea publica a cercetarii a mers pâna acum pentru programul PNCDI, care a finantat o asa-zisa cercetare aplicativa în ideea sprijinirii de catre cercetare a industriei. În realitate, rezultatele acestui program au avut putine componente inovative, iar mare parte din fonduri a fost deturnata spre proiecte cu slaba relevanta stiintifica si slab impact economic, cum sunt tractorul forestier TAF si autoutilitarele ARO, mentionate printre realizarile de exceptie ale PNCDI.
Bugetul public pentru cercetare nu trebuie sa finanteze dezvoltarea de tehnologii care nu sunt inovative pe plan international si pentru care costul cumpararii unei licente este inferior costului dezvoltarii locale a tehnologiei. În aceste cazuri, dezvoltarea de noi tehnologii si produse trebuie suportata de firmele beneficiare. Sprijinul de stat trebuie acordat, pentru minimizarea riscului firmelor dezvoltatoare, doar pentru dezvoltarea de tehnologii noi, care pot aduce tarii profituri importante prin licentiere sau export.
De aceea, proiectele de cercetare aplicativa trebuie sa se finalizeze cu depunerea unor cereri de brevete pentru una din zonele cu potential de piata mare pentru produse inovative (Uniunea Europeana, SUA, Canada, Japonia). În cazul în care un proiect de cercetare aplicativa finantat de la buget nu reuseste obtinerea unui astfel de brevet, este necesara interzicerea acordarii unor noi granturi conducatorului de proiect.
Proiectele de cercetare pre-aplicativa trebuie evaluate pe baza publicatiilor ISI rezultate.
În scopul dezvoltarii în România a tehnologiilor de vârf, este necesara o investitie mai mare în proiecte de cercetare fundamentala din domenii cum sunt biotehnologiile, nanotehnologiile, tehnologiile informatiei si stiintele cognitive. În aceste domenii, rezultate provenite din cercetarea fundamentala pot duce usor la aplicatii inovative, cu rate de profit de sute sau mii de ori mai mari decât cele din industriile traditionale. Cercetarea fundamentala este sursa primara a dezvoltarii tehnologice.
Un sistem de cercetare de calitate, dublat de un mediu de afaceri propice, ar putea duce la dezvoltarea în România a unei retele de mici întreprinderi de înalta tehnologie, cu rata mare de profit, sau investitii ale marilor firme internationale din domeniu, care sa returneze rapid societatii investitia în cercetare.
7 Organizarea sistemului de cercetare
7.1 Slaba integrare a cercetarii cu învatamântul superior
Datorita conditiilor istorice, activitatea de cercetare se desfasoara astazi în institutii apartinând mai multor categorii distincte: institute de cercetare, subordonate fie Academiei Române, fie autoritatii de stat pentru cercetare, precum si institutii de învatamânt superior. Suprapunerea activitatilor institutelor de cercetare cu cele din universitati este acum aleatorie: nu se face o cercetare serioasa în universitati, în timp ce implicarea institutelor de cercetare în procesul de învatamânt este mai degraba sporadica.
Chiar daca conditiile actuale nu sunt propice pentru o integrare imediata a institutelor de cercetare cu universitatile, trebuie stimulate interactiunile dintre ele. Exceptând anumite centre de cercetare de excelenta, este necesar ca, pe termen lung, activitatea de cercetare sa fie integrata cu învatamântul. Acesta este modelul cel mai raspândit în tarile dezvoltate.
Finantarea de baza a cercetarii din diferitele categorii de institutii trebuie facuta dupa criterii identice, bazate pe performanta stiintifica, evaluata prin evaluari institutionale periodice. De asemenea, programele de finantare a cercetarii în urma competitiei de proiecte trebuie sa fie deschise cercetatorilor din orice tip de institutie non-profit.
7.2 Infrastructura
Multe echipamente experimentale de baza lipsesc din laboratoarele românesti, desi situatia s-a îmbunatatit în urma investitiilor realizate din împrumutul acordat de Banca Mondiala. Un factor esential în investirea eficienta a fondurilor pentru echipamente moderne ar fi crearea, în continuare, de facilitati experimentale centralizate. Ele ar asigura accesul la tehnici experimentale, importante pentru cercetarea moderna, dar neaccesibile în prezent în tara. Aceste tehnici necesita echipamente de vârf, costisitoare, amplasabile în câte un centru specializat, ce poate oferi servicii pentru întreaga activitate de cercetare din tara. Realizarea unor astfel de facilitati îsi poate gasi solutie doar prin sprijinul logistic si financiar al statului pentru instalarea unor astfel de unitati care sa furnizeze aceste facilitati în regim de service pentru toate unitatile de cercetare din tara.
7.3 Înfiintarea laboratoarelor la nivelul universitatilor
Grupurile de cercetare trebuie sa beneficieze pe deplin de granturile primite pentru activitatea de cercetare. La ora actuala, granturile sunt gestionate în universitati la nivelul catedrei sau al facultatii, si, prin regia perceputa, parte din sume sunt deturnate în folosul personalului didactic fara activitati de cercetare. Este necesara deci înfiintarea de laboratoare de cercetare care sa aiba autonomie în gestionarea fondurilor obtinute pentru cercetare.
8 Birocratia excesiva
Sistemul financiar-contabil inflexibil îngradeste puternic posibilitatea de achizitionare a celor necesare bunei desfasurari a cercetarii. Este stiut ca în decursul unei activitati de cercetare este foarte posibil ca necesitatile prevazute la începutul proiectului sa difere foarte mult de cele aparute în decursul realizarii lui. Existenta unor devize antecalcul care permit variatii foarte mici între categoriile de cheltuieli îngradeste puternic bunul mers al activitatii de cercetare. De asemenea, dotarea laboratoarelor cu echipamente moderne, care ar trebui sa reprezinte o prioritate în cadrul finantarilor, este puternic îngradita de limitarile procentuale existente în programele actuale. Evident, echipamentele cele mai moderne, necesare în cercetari de vârf, sunt extrem de scumpe si nu pot fi achizitionate în aceste conditii.
Este necesara o flexibilitate mai mare în alocarea pe capitole de cheltuieli a fondurilor obtinute în urma unui proiect de cercetare. Controlul fondurilor destinate cercetarii nu trebuie facut prin mecanisme inflexibile, ci prin responsabilizarea celor care administreaza fondurile si pedepse penale în cazul abuzurilor.
9 Luarea deciziilor privitoare la cercetare
Dialogul dintre conducerea politica si reprezentantii oamenilor de stiinta se afla la baza progresului si a armoniei în orice tara care considera cercetarea si învatamântul o prioritate nationala. Acest dialog a fost pâna recent inexistent în România, consecintele putând fi usor de evaluat.
Initiativele legislative si politicile stiintei trebuie sa ia în considerare opiniile comunitatii stiintifice. Proiectele de legi si regulamente din domeniu trebuie afisate pe pagina web a secretariatului / agentiei de stat pentru cercetare, pentru consultarea lor de catre comunitate. Trebuie înfiintat un birou permanent de relatii cu reprezentantii comunitatii stiintifice unde eventuale critici si observatii sunt înregistrate si solutionate în timp util.
10 Concluzii
Reforma sistemului de cercetare din România trebuie sa aiba mai multe componente: evaluarea dupa criterii obiective, cresterea finantarii alocate, atragerea în tara a cercetatorilor care activeaza în strainatate, dialogul permanent cu comunitatea stiintifica. Dintre acestea, este prioritara si poate fi implementata imediat, fara costuri suplimentare, evaluarea obiectiva. O evaluare corecta, chiar si în conditiile bugetului actual, ar canaliza fondurile existente de la proiecte în care doar se mimeaza cercetarea spre proiecte meritorii, si deci ar duce la o crestere generala a productivitatii stiintifice, daca repartizarea finantarii s-ar face pe criterii de performanta.
Un sistem restructurat în urma evaluarilor obiective, care ar sprijini adevarata valoare stiintifica, si care ar beneficia de o finantare consistenta, ar putea motiva reîntoarcerea unora din cercetatorii români care activeaza în strainatate. Conditiile competitive, sprijinite de fonduri suficiente, ar putea ridica rapid productivitatea stiintifica a României, de la nivelul actual, mai slab decât al unor tari slab dezvoltate, la un nivel european, compatibil cu dorinta generala de integrare europeana a tarii.
Note:
1 P. T. Frangopol, Mediocritate si excelenta: O radiografie a stiintei si învatamântului din România, Ed. Albatros, 2002. Disponibila la http://www.ad-astra.ro/library/books/frangopol_mediocritate.pdf ;
T.I. Oprea, De veghe în cercetarea româneasca: Eseuri de filozofia cercetarii. Ed. Mirton, 2001. Disponibila la http://www.ad-astra.ro/library/books/oprea_de_veghe.pdf .
2 ISI Web of Knowledge, http://www.isiknowledge.com
3 Datele pot fi accesate la
http://www.ad-astra.ro/library/reference/ISI_publications_by_country_2003.xls
4 L. Giosan, T.I. Oprea, Stiinta în România postcomunista: Viitorul nu este luminos. Ad Astra 1 (2), 2002. Disponibil la http://www.ad-astra.ro/journal/2/editorial_ro.pdf .
5 http://ed.sjtu.edu.cn/ranking.htm
6 Anuarul Statistic al României, 2003. http://www.insse.ro/anuar_2003/asr2003.htm
7 European Commission, Statistics on Science and Technology in Europe, 2003. Disponibil la http://europa.eu.int/comm/eurostat/ .
8 M. Oncescu, Tot despre… stiinta româneasca. Curierul de Fizica nr. 39, 2002. Disponibil la http://www.ad-astra.ro/library/journals/cdf/cdf_39_1.pdf .
9 Conform statisticilor asociatiei Ad Astra: R. Florian, Migratia cercetatorilor români: Situatia actuala, cauze, solutii, Ad Astra 3 (2), 2004. Disponibil la http://www.ad-astra.ro/journal/6/florian_migratia.pdf
10 Thomson ISI, http://www.isinet.com
11 Exista studii care considera ca evaluarea precisa a activitatii stiintifice necesita analiza atenta a expertilor din domeniu, si nu poate fi facuta doar pe baza unor criterii cantitative cum ar fi numarul de publicatii si factorul lor de impact, desi aceste criterii sunt utile în evaluare. („Some of us believed, at the outset of the process, that there might be some scope for assessing research on the basis of performance indicators, thereby dispensing with the need for a complex and labour-intensive assessment process. Whilst we recognise that metrics may be useful in helping assessors to reach judgements on the value of research, we are now convinced that the only system which will enjoy both the confidence and the consent of the academic community is one based ultimately upon expert review. We are also convinced that only a system based ultimately upon expert judgement is sufficiently resistant to unintended behavioural consequences to prevent distorting the very nature of research activity.” Review of research assessment. Report by Sir Gareth Roberts to the UK funding bodies, 2003. Disponibil la http://www.ra-review.ac.uk/reports/roberts.asp .) Totusi, exceptând cazul în care este disponibil un corp de specialisti recunoscuti pe plan international pentru domeniul în care se face evaluarea, si care nu se afla în conflict de interese, publicatiile ofera cea mai obiectiva masura a performantei în cercetare, si sistemul ISI ofera cea mai recunoscuta ierarhizare a publicatiilor stiintifice.
12 Revistele stiintifice românesti recunoscute de catre CNCSIS: http://www.cncsis.ro/reviste2004.php . Revistele românesti indexate de catre ISI: http://www.ad-astra.ro/research/criterii.php?lang=ro
13 CNCSIS, criterii de evaluare a centrelor de cercetare stiintifica: http://www.cncsis.ro/CENTRE_CERCETARE/STIINTIFICE/Formular_centre_cercetare_stiintifica_2004.rtf
14 K. Debackere and W. Glänzel, Using a Bibliometric Approach to Support Research Policy Decisions: The Case of the Flemish BOF-key, p. 22. Disponibil la http://www.steunpuntoos.be/bof.pdf .
15 K. Debackere and W. Glänzel, op. cit.
16 N. von Tunzelmann, E. Kraemer Mbula, Changes in research assessment practices in other countries since 1999: Final report, 2003. Disponibil la http://www.ra-review.ac.uk/reports/ .
17 Sir Gareth Roberts, Review of research assessment. Report to the UK funding bodies, 2003. Disponibil la http://www.ra-review.ac.uk/reports/roberts.asp .
18 K. Debackere and W. Glänzel, op. cit.
19 R. Florian, Migratia cercetatorilor români: Situatia actuala, cauze, solutii, Ad Astra 3 (2), 2004. Disponibil la http://www.ad-astra.ro/journal/6/florian_migratia.pdf .
20 Daniel P. Funeriu, Mihai D. Barboiu, Institutul National de Cercetare Pluridisciplinara: Proiect, 2004. Disponibil la http://www.icr.ro/romana/evenimente_docs/Phoenix_Romania2004.doc . Andrei E. Ruckenstein, The Romanian Institute for Advanced Studies: the Dream for a New Romanian School of Science, 2004. Disponibil la http://www.icr.ro/romana/evenimente_docs/a_ruckenstein.doc .
propunerile mentionate sunt indecvate greoaie si inaplicabile