ACUM.TV

Președintele Băsescu e gata să-l sacrifice pe premierul Boc

Președintele Traian Băsescu își consumă în ultima vreme o bună parte din timp și energie căutând un înlocuitor pentru prim-ministrul și liderul Partidului Democrat-Liberal (PDL), Emil Boc. Una dintre variantele menționate în presă este și aceea a unui premier neafiliat politic, un așa numit tehnocrat.

Soluția nu este nouă, ea a mai fost folosită și la sfârșitul lui 1999, când președintele de la acea vreme Emil Constantinescu, exasperat de dezastruoasa guvernare a lui Radu Vasile, a pus la cale ceea ce mulți au considerat o lovitură de forță, care a dus la demiterea premierului și instalarea guvernatorului Mugur Isărescu în funcția de șef al unui guvern politic, din care făceau parte aceleași partide din coaliția de guvernare – PNȚCD – PD – PNL – UDMR.

Guvernul Isărescu, deși a funcționat pe timp de doar un an, a fost unul dintre cele mai de succes cabinete din ultimii 21 de ani, fiind cel care de fapt a început reforma radicală a economiei și primul pas pe calea integrării concrete în Uniunea Europeană.

Din punct de vedere politic însă, cabinetul Isărescu a avut efecte catastrofale. Presat de Emil Constantinescu, care a renunțat să mai candideze, Mugur Isărescu a intrat în cursa prezidențială “a contre-coeur”, sprijinit de PNȚCD. Rezultatul, în toamna lui 2000 Ion Iliescu a fost reales președinte, PSD s-a situat pe primul loc la parlamentare, iar PRM, cu 20% pe locul doi, partidele coaliției de guvernare au fost pur și simplu pulverizate, PNȚCD dispărând de facto atunci de pe scena politică.

Chiar și Traian Băsescu a fost tentat de varianta premierului tehnocrat, când în toamna lui 2009, după retragerea PSD din guvernul Boc 1, opoziția a dărâmat cabinetul printr-o moțiune de cenzură – singura reușită de la trecerea la democrație în 1989. Președintele Băsescu l-a însărcinat pe viceguvernatorul Băncii Naționale, Lucian Croitoru, să încerce formarea unui nou guvern , dar acesta a eșuat, Traian Băsescu a fost reales președinte în decembrie 2009 și apoi a reușit să-l impună din nou pe Emil Boc, într-un cabinet PDL – UDMR (trecut în mod oportunist, așa cum o face cu regularitate din 1996 încoace, în barca puterii).

Acum se vede că manvera de atunci a fost inutilă, iar victoria la limită de la prezidențiale a fost una a la Pirus, deoarece atât Emil Boc cât și partidul pro-prezidențial sunt complet uzați, iar formarea alianței de opoziție Uniunea Social Liberală (USL, PSD – PNL – PC) – în fapt o alianță anti-Băsescu – îi dă, cel puțin pe termen scurt, o gravă lovitură politică președintelui Băsescu. USL și-a desemnat deja un candidat la funcția de prim ministru – liderul PSD, Victor Ponta – în perspectiva alegerilor parlamentare din toamna lui 2012, iar liderul PNL, Crin Antonescu, a fost desemnat candidat la președinție pentru 2014.

Să ne amintim că PSD și PNL susțineau în 2009 înainte de prezidențiale varianta premierului tehnocrat, în persoana primarului Sibiului, Klaus Iohanis.

Reinventarea roții democrației

Dar de ce ar fi nevoie de un premier tehnocrat? Este absolut evident că acest lucru nu reprezintă decât o manevră a președintelui Băsescu de a-și salva restul mandatului de irelevanță politică. El știe că un premier din sânul PDL are șanse minime să fie învestit de parlament în actuala sa componenta, iar despre candidatul USL la funcția de premier, Victor Ponta, președintele Băsescu a avut numai cuvinte rele, calificându-l drept “imatur”.

Varianta premierului tehnocrat a fost utilizată în țări din Uniunea Europeană în situații excepționale. De pildă, Republica Cehă a fost guvernată într-o asemenea formulă în perioada 2009 – 2010, după căderea cabineului de centru-dreapta condus de Mirek Topolanek. Dar el a fost o excepție, iar în țările UE, în afară de Cipru (republică prezidențială) și Franța (regim semiprezidențial catalogat uneori ca “monarhie republicană”), guvernele sunt conduse de liderul celui mai numeros partid reprezentat în parlament sau dintr-o coaliție de guvernare acolo unde cel mai mare partid parlamentar se află în opoziție (Suedia, Cehia, Slovacia).

Un guvern este o instituție prin excelență politică și, chiar dacă este condus de un tehnocrat, pune în aplicare un program de guvernare, asupra căruia și-a asumat răspunderea politică prin votul de învestitură. Iluzia că o țară poate fi guvernată de tehnocrați sau “profesionști” este o componentă de bază a democrației de tip original care îi tentează periodic pe politicienii români ca și electoratul sătul de prestația jalnică a partidelor politice.

Dar astea sunt regulile democrației, verificate în practica politică din Europa ultimilor 65 de ani. Nu e nevoie ca Traian Băsescu și clasa politică din România să reinventeze roata democrației. Pentru ieșirea din situația politică actuală există o metodă prevăzută de Constituție: convocarea alegerilor parlamennate anticipate. Sigur, unii vor argumenta că mecanismul de dizolvare a parlamentului este greoi, dar dacă atât președintele Băsescu (care era ahtiat să organizeze alegeri anticipate în vara lui 2005) cât și opoziția ajung la o înțelegere politică, aceste obstacole pot fi depășite.

Pentru reușita unui astfel de gest politic este însă nevoie de responsabilitate politică: Traian Băsescu trebuie să renunțe să se agațe de putere prin intermediul PDL și a acestei scamatorii ieftine cu premierul tehnocrat, iar USL să renunțe să practice politica resentimentară anti-Băsescu și să explice de ce reprezintă o alternativă viabilă la actuala putere. Fiind vorba de responsabilitate nu-mi fac mari iluzii că atât Traian Băsescu cât și alianța anti-Băsescu pot da dovadă de așa ceva în interesul național.

Acest articol a fost publicat duminică, 20 februarie 2011 la rubrica Editorial.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.