Cand m-am apucat de scris acest material simteam o pornire furibunda… Pentru ca intr-adevar eu personal nu reusesc sa desprind de nicaieri vreun rol sau definitie – concrete – ale Statului.
De existat, exista pentru ca de atatea ori (chiar pe zi) aud expresia banii merg la…Stat, “bugetul Statului” etc, etc…
Dar ce face/desface, concret, acest Stat? Care este rolul sau? Sau o fi doar o fantoma???
Pentru ca in mintea mea este clar un lucru: o data ce o anumita forta este autorizata sa faca anumite lucruri, atata vreme cat nu le face… la ce bun mai exista? De ce nu este desfiintata???
In multime de contexte (mai ales mass-media) ne sunt prezentati oameni furiosi, pusi pe razbunare, oameni care “pandesc” la propriu pe alti oameni, oameni care nu simt decat URA, care in versiunea lor trebuie sa stea de veghe pentru ca altfel instinctele egoiste, acaparatoare, ale indivizilor pornesc la o noua vatamare a dreptatii si egalitatii sociale.
Cum?
Pai unii indivizi incep sa atraga in posesiunea lor bunuri cat mai multe din patrimoniul menit sa satisfaca trebuintele tuturor. Asadar, in opinia celor ce “stau de veghe”, URA trebuie sa stea la panda impotriva oricarei tendinte de imbogatire, pentru a o desfiinta de la prima aparitie, in modul cel mai exemplar…
O fi aceasta argumentare concludenta? Poate, nu insa si pentru mine…
O comunitate care trebuie sa faca din sufletul ei un culcus al urii, e o comunitate nefericita. Si in mod inutil este nefericita. De ce? Pentru ca eu cred ca tinta urmarita prin ura se poate atinge si fara ea (fara ura, adica)…
Bine, dar cum? Ar putea suna intrebarea…
Cum altfel decat prin forta Statului? De ce sa mai fie necesara ura ca factor determinant al raporturilor sociale? Individul poate lasa in grija Statului paza acestei ordini de dreptate sociala, caci aceasta ii este menirea…
De aceea exista Stat, ca sa dispenseze de grija pazirii ordinii sociale persoanele particulare… Iar Statul poate exercita aceasta slujba utilizand toata forta represiva, fara sa cheltuiasca ura. De ce? Pentru ca “organele” lui se dezbraca de orice sentiment personal (teoretic!).
Orice societate isi are Statul propriu. Este o expresie a ei, asa am invatat la Istorie. Este executor al unor legi scrise in care e cristalizata vointa ei. O expresie a unei ordini sociale pe deplin drepte, constituita prin presiunea celor in suferinta. Va avea fixate legi care sa apere acea ordine.
Imi este clar pana aici. Si atunci de ce atata ura intre semeni? Mi se pare mie sau se isca o nenorocita de confuzie intre Stat si individ? Fiecare amesteca rolul sau cu al Statului? Pe cand Statul ar trebui sa descarce din spatele omului de rand povara grijii pentru ordinea sociala…
Dar atata vreme cat nu se poate deosebi acest rol al Statului, care sa usureze in vreun fel cetateanul de rand, care mai e ratiunea de a exista a acestuia?
Imi poate raspunde cineva?
Grava problema ati abordat.
Sistemul unei colectivitati umane, clasele, partidele statul insusi si legile lui sint relative.
Sint relative la compozitia colectivitatii pe care o rinduieste statul si relative la multimea colectivitatilor umane din lume. Totul este in miscare. Nu putem pune baza pe nimic. Ceea ce este omenesc este relativ. Nu sintem definiti, ne definim mereu pina la moarte si de aceea nu este bine sa ne fixam de sisteme sociale. Se pare ca sistemele sociale nu sint scopuri ci numai mijloace. De aceea s-au si schimbat in decursul timpului. Un stat poate fi distrus de un altul, un popor de alt popor. Ce sa mai spunem de un individ? Singura posibilitate este sa facem mijlocele sociale acceptabile pentru natura noastra umana (daca mai exista si aceea).
In 1990 cind am spus unui profesor de la Facultatea de Drept ca statul este un grup de oameni m-a contrazis frontal. Era cadru didactic la Universitatea din Bucuresti. Oare ce spune el acum vazind degradarea sfintului stat roman? Traim vremuri grele.
Parerea mea este ca avem de-a face cu un stat de tip fantomatic in Romania, din cauza unei grave incalcari a celei mai importante legi universale si anume, „Legea bunului simt”. Pana sa ajunga omul de rand la putere, este un om normal, cu bun simt, isi saluta vecinii si colegii, este amabil si chiar simpatic.
Dupa ce devine persoana politica cu functie in stat, brusc sufera o transformare, care il face sa devina nesuferit si arogant. Cred ca in Romania exista un virus care a patruns in functia politica si care imbolnaveste bietul om obisnuit, transformandu-l intr-un rechin rapace, dornic de inavutire rapida, iar acest virus face ca omul sa uite de bunul simt si de motivul pentru care a fost ales in functia respectiva. Si ca sa dau un exemplu, as vrea sa va intreb: de cat bun simt este nevoie sa calculezi cosul zilnic de cumparaturi al populatiei si de cat bun simt se da dovada atunci cand se calculeaza pensiile sau salariile deputatilor nostri scumpi si dragi?
Eu ma intreb daca s-a gandit macar o data parlamentarul cu ce traieste omul de rand, care munceste din greu, ca sa-l tina pe el intr-un dulce concediu prelungit pe durata unui mandat si daca acel parlamentar ar putea trai cu veniturile unui om obisnuit? Nu-i asa ca asta este lipsa de bun simt?