ACUM.TV

Nemaipomenit: a nins si este frig. Da, e de-a dreptul senzational – sa fie frig si sa ninga; si eu nu stiam de ce n-am putut, zilele astea, sa stau la plaja si sa-nghit o bere.

Alta chestie senzationala s-a intimplat in Brasov: un tip iese dintr-un bar, noaptea, si este injunghiat. In Brasov, intr-o singura zi, asta s-a petrecut, toata ziua si toata noaptea – si parca vad toate babele de pe ulita unde s-a petrecut chestiunea cum stau si-acum cu ochii holbati, mirate de spectacol: auzi, maica, sa-l taie cu cutitul… Grozav.

A ars o sura de paie. A luat foc si a ars – sura, nu casa, nu cotetul – asa cum m-as fi asteptat, si nici casele vecinilor. Pompierii s-au luptat cu flacarile, iar reporterii cu limba romana, si-au biruit pina la urma, fiecare dupa legea lui. Va dati seama, sa ia foc sura de paie si sa mai si arda – e nemaintilnit! Si casa aia care statea ca proasta in loc sa ia foc, cu nesimtire… ce sa zic, senzational ar fi cuvintul nimerit, dar as abuza.

*
Romania troncane agramatical, in fiecare zi, la orele cinci ale dupaamiezii, la stiri. Basescu da declaratii – formidabil! Oare presedintele asta mai are timp si de altceva?! Un tip iese pe cimp sa-mpuste iepuri, cade intr-un sant si isi rupe gitu – super! cine-a mai vazut asa ceva: sa cada unu intr-un sant si sa-si rupa gitu?! Politistii fac arestari – asta e chiar ciudat, politistii sa faca arestari, cind toata lumea stie ca ei rezolva probleme grele de logica si umbla cu ciini (stim de ce) – asta cind nu se uita pe internet**** ca sa-si dea cu parerea.

Vraful de prostii pe care-si cheltuie energia mass-media ar vrea sa contureze o alta realitate decit cea existenta. Unde sint stirile despre clauzele acordurilor cu FMI – si
urmarile lor? Nicaieri – cred ca nimeni nu s-a obosit sa le caute. Cite firme dau faliment zilnic, si de ce? In locul lor, televiziunile dau o stire „bomba”: in Galati s-a oprit apa calda – si ghiciti ce fac oamenii ca sa se spele? O incalzesc pe aia rece la aragaz; geniala solutie; hotarit, sintem un popor de Einsteini.

Boshetarii ingheata. Ce chestie, auzi, sa inghete – eu unul credeam ca boschetarii stau pe-afara, in plina iarna, pentru ca-s persoane ceva mai excentrice. Alta chestie teribila e cea intimplata la kilometru nu-stiu-cit: o masina a intrat intr-un stilp, iar soferul a fost dus la spital; aproape ca-ti vine sa zici ca trebuia dus la un bal sau macar la restaurant – dar baietii de la salvare nu au imaginatie, asa ca l-au dus la spital. Pina si reporterului ii parea rau, cred. Deschid zilnic televizorul, si-l inchid la loc cu aceeasi senzatie pe care o am citind ziarele: Romania e tara in care nici senzationalul nu mai e ce-a fost. Dobitoci care se cocoata pe schele ocupa spatiile media mai mult decit ar face-o un reportaj despre schimbarile climei; mult mai mult, chiar. Ajunge senzationala urmarirea unui criminal – sau evadat, iar ziarele abunda de arestarile borfasilor ordinari. Ce nu este senzational – si, in consecinta, nu se spune, este cit se plateste pentru tinerea in puscarie a tantalaului care a furat 5 gaini de la vecinu Costica: 7 ani x 364 zile x 100.000 lei/zi face cu putin peste 2 miliarde si jumatate. Trei apartamente. Furt calificat si, pentru ca i-a dat un pumn in incaierare, incadrat la tilharie. Sau nu se spune cite fetite fac trotuarul nu in tara, ci afara – pai asta nu e senzational; senzationale (ba chiar teribile, domnule!) sint emisiunile lui Dan Negru – care-ar tebui scoase in afara legii pe motiv ca prostia, data in cantitati gigantice, e molipsitoare.

Sau nu ni se aduce la cunostinta un raport asupra activitatii parlamentarilor: citi au tacut, citi au vorbit si cite cuvinte sau macar cite ore au batut apa in piua. Am calculat cu cit a fost platit per cuvint unul din parlamentarii care au depus juramintul, au zis de citeva sute de ori da si citeva mii de ori nu (sau invers): cu un dolar, mult mai bine decit, sa zicem, Frank Herbert. Nelinistitoare este, insa, impresia pe care o am de ceva timp – si pe care prostioarele aduse la „lumina atentiei publice” de catre media o intretine: Romania este locul in care nu numai ca nu se intimpla nimic nou, dar pare locul in care istoriile se repeta.

De la camarilla regelui, afacerea Skoda si gropile din drumurile patriei, mai toate par repetabile. Iluminatul strazilor, furturile, crimele, idioteniile parlamentare, neincrederea in democratie sau in partide, furturile mari, jefuirea statului – toate par a fi aici, de pe vremea lui Burebista, ba chiar dinante. Din pacate, toate mizeriile astea marunte, cotidiene, sint – in era informatiei – coloana vertebrala a „stirilor”. Oamenii adevarati lipsesc, iar jegul e ridicat la rang de spactacol al lumii.

Senzationalul ieftin – mai ales al televiziunilor – prinde, in stiri, pe tipul care-a descoperit ca e mort, declarat de primarie. Sau face loc tupeistului cu Opel Frontera care-a dat un judecata soferul unei Dacii ca l-a „botzit” (cu 30 de kilometri pe ora; si cerea despagubiri pentru ca, zicea el, a fost supus rusinii de a fi privit de trecatori si, mai mult, nu mai poate cara moloz cu masina avariata – repet, un Opel Frontera…).

Dar nu se gaseste timp pentru analizarea situatiei din justitie, se zicem – unde se intimpla adevarate tragedii. Spre exemplu, ni se zice despre arestatul preventiv care afla abia la sfirsitul procesului ca e nevinovat, dar nu se spune mai nimic de sutele de dosare ZILNICE de pe masa unui judecator. De presiunile la care e supus, sau despre tinerii care trebuie, dupa absolvirea facultatii de drept, sa faca adevarate slalomuri financiare ca sa ajunga avocati.

Despre invatamint – formidabilul sistem de invatamint romanesc, care a dat genii, sau a dat adapost si loc de munca unor banditi veritabili (nu poti numi altfel oamenii care, in spatele catedrei, fura efectiv viitorul unor copii…) – apar fie stiri haioase sau tembele. Profa care danseaza lasciv, sau profu de chimie care a intrat pe mina politiei (deh, politia…) pentru ca avea in laborator… mercur. Despre astea, media tace – si nu din pudoare. Se tace despre inzestrarea armatei, despre taierea padurilor, despre poluare, despre radioactivitate, despre schimbarea climei, despre terorism, despre adevarata fata a politicii – si nu pentru ca nu ar fi surse de informare. Ci pentru ca lipseste, cred, dorinta de a indeplini unul din rolurile pe care prea ar trebui sa le aiba: cel de informare pentru formarea de opinii in legatura cu care cetateanul poate actiona si isi poate imbunatati propria viata. Si, ce e mai grav, cu cit se consuma mai multe dan-negrisme sau buletine de stiri la ora cinci in stilul cunoscut, dispare si dorinta consumatorilor de stiri de a avea stiri.

PS Sper sa nu vad, pe la anunturi, in locul rubricilor „vind rinichi”, anunturi „vind bombe”. Si sper sa nu fiu prins, ancorat in cercurile istoriei acestui colt de lume, de a nu-stiu-cita venire a rusilor in Europa…

**** E vorba de lt.col. Andries, politist in Bucuresti, – nedumerit asupra unui articol despre droguri, publicat acum ceva timp in RLIV. Citez: „stimati domni – vreti cumva sa mai invatati si pe altii care nu stiau lucrurile astea, sau in realitate care este rolul articolului dvs.???”
Da cum sa nu, cititorii RLIV zgreptanau de nerabdare sa afle cum se fac droguri – asa, de plesir, cind se plictisesc sa aiba ce face…
Nu vreau sa fiu rau si sa zic ca rolul politiei e sa fie cind subiect de bancuri, cind motiv de nervi; cuvintele se scriu de la stinga la dreapta – nu invers, ca pe masinile politiei, de exemplu, iar retete de facut droguri se gasesc pe net intr-o veselie. Ba se gasesc si retete de facut bombe – chiar eu am vreo citeva, si se gasesc si oferte de cumparat seminte de cannabis. Se mai indoieste cineva?

Acest articol a fost publicat marți, 8 februarie 2005 la rubrica SPUNE.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.