…. Psihologie, cuvânt de origine greaca – psuké = suflet, logos = stiinta, este cunoasterea empirica sau intuitiva a sentimentelor, a ideilor, a comportamentului omului, dar si al animalelor. Acest termen dateaza din secolul XVI, devenind uzual începând cu secolul al XVIII-lea, datorita lui Christian Wolff, matematician si filozof german, care l-a utilizat în lucrarea sa intitulata „Psihologia empirica”, precum si în „Psihologia rationala”, mult timp fiind conceputa ca „stiinta vietii mentale”. Psihologia s-a afirmat ca stiinta numai spre sfârsitul secolului al XIX-lea, separându-se de filozofie, constituindu-se în disciplina umana autonoma.
…. DEPRESIUNEA – ocupa locul patru dintre cele zece principale cauze de morbiditate în lume – în anul 2020 va ocupa locul al doilea. În tarile în curs de dezvoltare, depresiunea este a cincea cauza de boala la femei si a saptea la barbati. În lume, este calculat în medie, doua femei fata de un barbat, sufera de depresiune. Din statisticile recente ale OMS, mai mult de 340 de milioane de persoane în lume sunt depresive. Denumita LE MAL DU SIÈCLE, depresiunea se caracterizeaza printr-o tristete inexplicabila, pierderea placerii activitatilor cotidiene, tulburari în apetit, al libidoului, al somnului, oboseala nemotivata, sentiment de devalorizare si de culpabilitate, dificultate de concentrare…practic „un dolce farniente”, de cele mai multe ori nemotivat.
De aceasta maladie a secolului, nu sunt scutiti nici copiii de vârsta frageda (0-3 ani si plus) conditia lor fiind numita „depresiune anaclitica” (R.Spitz), a carei definitie consta în ansamblul de dezordine fizica si psihica, care se instaleaza în mod progresiv la un nou-nascut care a fost separat de mama lui, dupa ce a avut o relatie satisfacatoare în timpul a cel putin sase luni de viata. Copilul neputând vorbi, se manifesta prin plâns continuu, refuzul oricarui contact uman, somn agitat, nu progreseaza în dezvoltarea psihomotorie, refuza mâncarea si în cele din urma pierde în greutate. Dupa cea de-a treia luna în astfel de conditii, copilul are o expresie trista, privirea absenta, culminând cu o stare letargica, evolutia putând fi sumbra.
Daca pentru un occidental este relativ usor sa se spuna „deprimat”, aceasta maladie fiind mediatizata cu riscul unui supraconsum de medicamente antidepresive, în tarile în curs de dezvoltare care au o alta cultura si în mod specific în Africa si Asia, cei care sufera în mod curent de depresiune nu sunt îngrijiti adecvat, întrucât ei invoca medicului generalist durerile lor fizice si nu cele psihice.
Toate studiile arata ca depresiunea poate fi vindecata mult mai rapid daca diagnosticul este stabilit precoce, asa dupa cum OMS arata ca 70% din cazurile de depresiune pot duce la o restabilire completa prin medicamente si psihoterapie cognitiva, dar de fapt, mai putin de 15% dintre depresivi sunt efectiv tratati. Forma cea mai grava de depresiune este caracterizata prin ideea de sinucidere. Sinuciderea nu este neaparat legata de depresiune, dar este o complicatie majora. Maladia antreneaza o suferinta morala si o izolare totala de lumea înconjuratoare, încât pacientul poate sa treaca la act fara preaviz. Numarul anual de tentative de sinucidere în lume se situeaza între 10 si 20 milioane numarându-se în fiecare an un milion de decese prin sinucidere, acestact facand totatatea victime cat paludismul. Acest „mal être” aparut datorita depresiunii este universal, chiar daca suferinta psihica se exprima diferit, în functie de cultura fiecarui individ.
….BURNOUT – este un fenomen grav, specific secolului XXI, care duce la epuizare, datorita dorintei de lucru la „extrem”, în special a celor cu functii de raspundere, care în cele din urma ajung la epuizare. Situatiile cu risc sunt cele unde exista un dezechilibru între obligatiile si mijloacele puse la dispozitie de profesionisti pentru a le realiza (supraîncarcare) sau acolo unde exista o ambiguitate si/sau un conflict de roluri. În aceasta situatie, persoana poate fi nemultumita sau se îndoieste de valoarea lucrului pe care-l executa pentru ca ea compara rezultatul cu o norma ideala sau pentru ca realizarile sale nu corespund deloc identitatii sale profesionale. Unele persoane sunt mai mult supuse riscului de burnout decât altele, spre exemplu cele care animate de un mare ideal de performanta si de reusita, cele care se supraestimeaza datorita realizarilor profesionale, cele care nu au alta sursa de satisfactie decât lucrul în sine sau cele care se îndeparteaza de alte sfere ale vietii înconjuratoare, refugiindu-se în munca.
Principalele semne de manifestare datorita epuizarii profesionale, dupa lucrarile Dr. Arlene MacBride (1993), sunt: pierderea graduala a satisfactiilor profesionale nemaiavând placere de a lucra, aparitia unor probleme minore de sanatate, dureri de cap, spate, stomac, guturai frecvent, tulburari intestinale, somn agitat. Reactii nepotrivite fata de colegi sau membri din familie, irascibilitate ducând pâna la ruperea oricarui contact social, în final deteriorarea randamentului si a productivitatii, care se adauga unei depresiuni accentuate. Epuizarea se caracterizeaza printr-o apatie totala si incapacitate de mobilizare a resurselor interioare pentru a raspunde exigentelor exterioare.
În Canada, conform statisticilor recente, 3 milioane de canadieni sufera de depresiuni grave (populatie 33 milioane), prescriptiile pentru antidepresive crescând din 1999 de la 13,8 milioane, la 24,2 milioane în 2004, 60% din vizite la medic fiind exclusiv pentru prescriptie medicala. Specialistii au ajuns la concluzia ca excesul consumului de antidepresive pe timp îndelungat a dat rezultate nefaste, în sensul ca reactiile adverse au dus la sinucidere, dar si încetarea folosirii lor a avut efecte nu mai putin grave, exact ceea ce se întâmpla cu un alcoolic, drogat sau fumator – tendinta de sinucidere. S-a stabilit ca antidepresorul „la moda” PAXIL poate tulbura psihicul, 80% din pacientii interogati declarând ca au avut ca fenomen secundar tendinta de sinucidere.
– STRESSUL – cuvânt englezesc utilizat de H.Selye (1936) numind starea în care se gaseste un organism amenintat de dezechilibru sub actiunea agentilor sau conditiilor care pun în pericol mecanismele homeostatice. Orice factor susceptibil de a distruge acest echilibru, fie el de origine psihica, chimica, infectioasa sau psihologica, este numit „agent stressant”. Dupa Selye, acest agent stressant este legat de mecanismul neuro-endocrinian (diencefalo-hypofizar). Multi observatori stiintifici au aratat ca socul afectiv, cum ar fi decesul unui membru din familie, divortul, pot provoca alterarea sistemului de aparare al organismului contra bolilor si, in consecinta, cresterea afectiunilor grave, printre care cancerul.
Pe lânga stressul fizic si psiho-emotional mai exista si stressul datorita radiatiilor. Traim în epoca undelor electromagnetice care ne înconjoara 24 din 24 ore – telefonul celular, computerul, DVD-ul, televizorul, aparatura electrocasnica, ceasurile electrice, lipsa luminii naturale în birouri, liniile de înalta tensiune, retelele electrice, antenele generatoare de semnal, stressul geopatic, generat de distorsiuni în câmpul magnetic propriu si al pamântului, pânzele de apa freatica datorita unei anumite concentratii de minerale în scoarta pamântului sau de golurile de aer subterane.
În concluzie, toate aceste perfectiuni ale civilizatiei secolului XXI au însa si reversul medaliei, întrucât sistemul nervos este direct influentat prin scaderea absorbtiei vitaminelor si mineralelor, mentinând si accentuând disfunctionalitatile la nivel celular. Realitatea este ca de stressul prin radiatii si de efectele nocive, nu avem scapare si totul depinde de reactia fiecarui organism, pentru ca de fapt – „nu exista boli, ci bolnavi”.