Circulăm, cu toţii, pe drumurile patriei. Indiferent dacă ne aflăm la munte, la deal sau pe câmpii, ochiul nostru nu trece indiferent peste terenurile lăsate în voia naturii, de ani sau chiar de decenii. Dincolo de vegetaţia ierboasă şi de tufişurile care le năpădesc, este remarcabilă regenerarea spontană a pădurilor pe fostele ogoare şi fâneţe. Defrişate intensiv în ultimele două secole, pentru a face loc agri-culturii, pădurile îşi recuceresc, încet şi sigur, teritoriile. Mama – natură, dacă nu este deranjată, revine în forţă. Alături de vegetaţia spontană proliferează şi fauna specifică locurilor, până nu demult retrasă în puţinele zone sălbatice care se păstraseră neatinse.
Întotdeauna am crezut în puterea de renaştere a sălbăticiei. M-am bucurat, privind ogoarele şi fâneţele neîngrijite, pentru noua şansă care este oferită naturii. Natură care să protejeze ogoarele oamenilor şi casele oamenilor de calamităţile naturale care bântuie în ultimele decenii: inundaţiile şi seceta. Iar noile zone sălbatice vor constitui, desigur, noi atracţii: turism de aventură, vânătoare, drumeţii în sălbăticie.
Iată că presa ne semnalează o iniţiativă de repopulare cu sălbăticiuni a unor întinse zone din răsăritul şi apusul Europei, între care Carpaţii meridionali şi Delta Dunării. Rewilding Europe, proiect finanţat de Loteria Naţională Olandeză îşi propune, totodată, redesenarea unei economii rurale puternic ancorată în natură.
Se crede că, până în 2020, suprafaţa terenurilor abandonate pe continent să ajungă la 30 de milioane de hectare. Deocamdată, în afara celor două regiuni din România, programul mai vizează şi alte zone din peninsula Iberică, Carpaţii de nord, Croaţia.
În tot răul sălăşluieşte şi un bine!
Articolul a fost preluat cu acordul autorului de pe http://nelucraciun.wordpress.com/2011/02/15/renasterea-salbaticiei-pe-ogoarele-si-fanetele-patriei/
N-am inteles niciodata de ce nu se introduc in Romania cel putin de experiment, cativa reni, elani, antilope tibetane, ursul Grizzly, ursul negru, etc, mai sunt si alte animale care pot fi aduse in ro. ( animale care rezista la clima Romaniei fara mari probleme) sunt animale mari, pot fi usor de impuscate si controlate numeric, daca cineva ar putea spune ca ar strica echilibrul natural autohton. Spun asta pentru ca Ro. ar fi mai atractiva turistic, cine nu ar vrea sa vada in afara de ursi si cerbi autohtoni, o turma de reni, elani sau cerbi canadieni rosii ?
Probabil că unele dintre acestea s-ar adapta fără probleme.
Nu putem, totuşi, neglija riscul care apare în ceea ce priveşte dereglarea biosistemelor existente. Nu am un exemplu concret din regnul animal dar gândiţi-vă cum a ajuns să deregleze biosistemul din lunca Dunării o plantă alohtonă, puternic invazivă, originară din America şi plantată într-o staţiune balneară, la sute de km de fluviu, ca plantă ornamentală: amorfa arbustivă. Sunt sigur că de acest exemplu veţi mai auzi. Poate foarte curând.
Pe de altă parte putem să privim ca un eşec la reintroducerea zimbrilor în mediul autohton.
Dar să ne gândim şi la fenomenul repopulării sau popularii spontane cu anumite specii faunistice.
Programul la care fac referire în articol, Rewilding Europe, tocmai ce propuneţi dvs. urmăreşte: introducerea ierbivorelor mari în zonele recent sălbăticite.
Apropo de aducerea unor specii din alte biotopuri parerea mea este ca trebuie promovata ideea din spatele ei, aceea de a face Romania mai atractiva turistic (Vladi).
Din perspectiva de turist european stabilit in Scandinavia, cred ce se poate sta linistit: niciun potential turist strain nu pretinde sa gaseasca in Romania exotisme straine de specificul local – includ aici animale, plante. Vorbind de potential turistic ar exista cam ceeace este de vazut dar problema sta in infrastructura si in spiritul de a vinde turism al romanilor. Cu alte cuvinte, ca si alte tari, si Romania ar trebui sa ofere atractii specifice dar cu infrastructura si servicii stantardizate international.
Revenind la specii, cred ca turistii straini ar fi mai mult contrariati de existenta unor specii care apartin cu totul altor zone.
Exista probabil multe specii autohtone care ar putea fi ajutate sa revina. Dropia, de exemplu, broastele testoase de uscat si probabil multe altele.
Un alt aspect ar fi prezervarea si refacerea urmelor de vegetatie de lunca de pe malurile raurilor, mai ales in dreptul oraselor. Acestea au fost distruse sistematic in favoarea a tot felul de amenajari de exemplu la Pitesi (lacuri de acumulare care ulterior s-au colmatat sau ,,amenajari” turistice de gust sau inspiratie discutabile).
In opinia mea fiecare oras ar trebui sa declare aceste mici lunci, cat a ramas din ele, ca rezervatii.
Apropo de relatia cu natura in apropierea zonelor populate, mai pot sa constat o diferenta marcanta fata de abordarea din Scandinavia. Aici aceste zone, care in acelasi timp sunt de agrement si recreere, sunt lasate sa creasca salbatic. Interventiile sunt minime si la o maniera armonizata cu specificul naturii. Panza de apa dimprejurul sau din oras este aur. Iata panza de apa de pe una din lagunele Stockholmului din zona ultracentrala:
http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/f/fb/Kungsholmen_stockholm_sweden_20050609.jpg
Sau biosfera creata in Kristianstad unde mlastina intra in oras iar locuitorii patrund la randul lor in inima ei pe punti de lemn. Se vede aici ca urbanismul nu trebuie neaparat necesar sa intre in conflict cu natura:
http://www.vattenriket.kristianstad.se/eng/naturum_photogallery.php
Si in materie de conservarea biotopului si armonizare cu urbanul ideile isi capata valoare si structura in prezenta unor concepte inspirate. In caz contrar, ideile creaza doar cacofonie.
Desi in principiu sunt de acord cu cele comentate mai sus, totusi, in Gibraltar exista o specie de maimuta probabil adusa de arabi Macaca sylvanus, si care este o atractie turistica. In Pleistocen aceasta maimuta a populat aproape intreaga europa, era glaciara le-a eliminat. Renul candva in trecut se aventura si pe teritoriul Romaniei, daca azi nu se aventureaza sa ajunga in Carpati in mod natural, este din cauza barierelor artificiale facute de om, deci, lipsa unor animale in Carpati se poate prelungi la nesfarsit daca asteptam ca antilopa tibetana sa se exitinda in Siberia sa se adapteze la toate barierele facute de om si sa ajunga in Carpati. Nu cred ca daca ar exista o doua statiuni gemene la distanta mica iar una dintre ele ar avea in apropiere tot felul de animale salbatice care nu sunt autohtone, turistii sa aleaga statiunea monotona. Nu cred ca un vanator sa refuze sa vina sa vaneze intr-o padure unde poate gasi si reni sau elani. Sa nu uitam ca toate animalele domestice si plantele cultivate nu sunt autohtone, cum ar arata Romania fara lalele, trandafiri si alti pomi ornamentali? asta ca sa folosim logica de mai sus.
Personal nu resping introducerea unor specii alohtone din regnul animal. Numai că problema trebuie să fie foarte bine cântărită înainte. Până atunci, sunt destule specii dispărute din fauna autohtonă care aşteaptă să fie ajutate să revină.
Elanul a fost cunoscut si vanat de stramosii nostri. Romanii il numeau plotun.
Dovezile lingvistice, istorice si toponimice despre plotun abunda in folclorul si civilizatia romaneasca. Ajunge sa amintim aici balada “Voda capitan Matei”, din care aflam ca pe vremea lui Matei Basarab se
“Vanau zimbrii ai pletosi,
Cerbii falnici, ramurosi,
Si plotunii lopatosi… “.