Ar fi trebuit probabil sa fie un fel de revansa, venita un anotimp mai tarziu, dupa intransigenta abraziva a Herthei Muller. Ar fi trebuit poate sa arate ca exista o experienta comuna a negocierii cu istoria recenta in estul european fost comunist. N-a fost asa si nu pentru ca opiniile lui Adam Michnik, invitatul de aseara al ”Conferintelor Ateneului”, seamana cu cele ale doamnei Muller (din contra chiar).
N-a fost asa pentru ca, inca o data, s-a cautat confirmare acolo unde nu exista decat opinii justificate pe experienta personala si constiinta individuala. ”Am facut rau ca am cerut fostilor comunisti sa se dea o vreme la o parte”, a intrebat Gabriel Liiceanu. ”Da”, a fost raspunsul transant al fostului dizident polonez.
Extrase din discursul lui Michnik:
– Gabriel Liiceanu ii acuza pe altii acum 20 de ani. Filozoful trebuie sa fie precaut cand isi pune hainele procurorului.
– Teroarea din Romania comunista a fost similara cu aceea din Albania si China revolutiei culturale. (Raspuns la o intrebare a lui Andrei Plesu, amfitrionul serii) Mi se pare riscant sa acuzi din postura de emigrant. Nu i-am criticat niciodata pe emigranti dar nu ascult cu placere oameni care ma critica pentru ca nu am fost suficient de rezistent
– Un medic care si-a facut treaba nu era rezistent dar unul care si-a incalcat juramantul trebuie acuzat.
– In 1945 profesorii au avut de ales (emigrare, rezistenta sau universitate). Le multumesc ca nu au ales primele doua ci au ramas in Polonia sa ma invete pe mine.
– Hertha Muller reproseaza intelectualilor romani ca nu au fost eroi. Eroismul il poti cere doar de la tine. Nu il poti pretinde altora
– (Despre acuzatiile la adresa celor care au indraznit sa reziste) Mostre de gandire bolsevica practicate in Rusia comunista: Soljenitin a fost arestat pentru trotkism, Saharov a inventat bomba atomica! De ce sa ii respectam?
– Pe scurt: nu o inteleg pe Hertha Muller. De ce nu ii cearta pe Kohl sau Miterrand care nu au fost in niciun pericol?
– Au fost oameni care mi-au reprosat ca scriu articole in loc sa fac greva foamei. Am raspuns ca oricum toata Polonia flamanzeste, ce rost are sa mai fac si eu greva foamei?
– O rafuiala cu totalitarismul este o datorie intelectuala. Ne vom rafui tot timpul cu comunismul si fascismul dar acest lucru nu trebuie sa devina un element politic
– Vedem azi un anticomunism fara simptome.
– E o boala a vremurilor noastre. E o vreme in care incercam sa distrugem autoritatile morale. E o distractie periculoasa. Nu e cale catre adevar ci catre nihilism.
-Hertha Muller nu intelege pana la capat.” Toti suntem vinovati ” pare sa spuna. Dar daca toti suntem vinovati nimeni nu e vinovat iar eu sunt la fel de vinovat ca Ceausescu.
– Omul trebuie iertat pentru ce a facut nu pentru ce gandeste despre comunism. Iertarea e un act individual. Nu poti ierta in numele altuia.
– Daca nu ar fi fost Jaruszelski (ultimul lider comunist al Poloniei) am fi avut un Bucuresti asa cum ati avut voi.
– Polonia nu a fost ca Romania. Comunismul polonez era dependent de Moscova.
– 1989 – comunistii polonezi au fost patrioti. Atunci a fost evident ca trebuie terminat cu aceasta logica a revansei. politicienii nu trebuie sa faca dreptate. Cand politica intra in tribunal justitia iese pe usa din spate.
– Perspectiva banditului: noi banditii din Varsovia nu ii lovim pe cei cazuti. Comunistii facea asta. in 1989 noi banditii din Varsovia nu i-am lovit pe comunistii cazuti
– Am fost dusmanul nationalismului etnic. Dar stiu si ca ne realizam ca oameni in sfera culturii nationale, a limbii, a traditiei istorice. Se poate trai si cu identitate supranationala ex Zbigniew Brzezinski, Joseph Conrad, Eugene Ionescu etc
– (Raspuns pentru Gabriel Liiceanu) A a fost rau sa ceri in anii 90 comunistilor sa dea la o parte pentru ca ai luat asupra ta stigmatizarea unei categorii de oameni. Nu indivizi ci categorie. Cea mai mare neferricire sec XX e generalizarea. Bolsevicii le refuzau unor categorii dreptul de a exista in viata publica. Responsabilitatea ta e mai mare decat a unui muncitor, om de afaceri etc.
– Generalizarea anticomunista e inacceptabila. Am fost facut tradator pentru ca m-am opus decomunizarii. Dupa 20 de ani am sentimentul ca eu am avut dreptate.
– Exista o singura forma de decomunizare: alegerile libere. Toate celealte forme sunt anticomunism cu fata bolsevica, Metode de discriminare in afara legii si a democratiei. E un grup de oameni care isi da dreptul sa ii discrimineze pe altii.
Cateva observatii personale:
Hertha Muller (invitata primei editii a Conferintelor Ateneului) a fost, fara voie, personaj principal si in episodul doi. Gabriel Liiceanu si Andrei Plesu au continuat sa caute un fel de justificare/confirmare pentru conduita unei generatii de intelectuali romani in timpul comunismului si dupa caderea lui. Nu au obtinut-o de la laureata premiului Nobel pentru literatura, nu au obtinut-o nici de la Adam Michnik pe care, am avut intreaga seara aceasta senzatie, au incercat sa il ia martor.
Hertha Muller ne-a certat, a spus Andrei Plesu. A continuat cu o comparatie: Michnik, Havel sau Dinescu nu au facut la fel. Nu am inteles daca supararea/tonul Herthei Muller ii afecteaza scriitoarei in vreun fel validitatea opiniilor
Statura lui Michnik este atat de mare in peisajul est-european post comunist incat isi poate permite luxul consecventei, chiar cu riscul de a-si supara sau intrista gazdele. Avantajul unei biografii corecte. Neortodox pe standarde est-europene, Adam Michnik insista asupra unui discurs clasic corespunzator tiparelor democratiei liberale.
Teoretician al revolutiei antiutopice, polonezul reuseste sa argumenteze elegant necesitatea iertarii si, mai ales, a individualizarii culpelor (si, de ce nu, a meritelor) in societatile postcomuniste
Gabriel Liiceanu isi marturisea dezamagirea (amaraciunea, in cuvintele sale) de a se vedea pus in situatia sa fie acuzat de Hertha Muller pentru pasivitatea de dinainte 1989 si de Michnik pentru generalizarile de dupa. Inteleg genul asta de dezamagire, dar nu pricep de ce nu acceptam cu totii ca nu suntem polonezi asa cum parem sa stim bine ca nu suntem albanezi sau bulgari. Hertha Muller avea poate dreptate. Insa rezistenta retrospectiva nu exista. Ascultandu-l pe Gabriel Liiceanu nu poti sa nu te intrebi care este rostul acestei incapatanari intru comparatie fortata cu dizidenta poloneza (sau ceha). E acolo un fel de melancolie inutila a momentului pierdut pentru totdeauna.
Daca e ceva de facut, atunci probabil individualizarea lucida propusa de polonez e solutia corecta. Si poate o evaluare mai corecta si mai realista a tintelor. “Raii” comunismului trebuie identificati dupa buletin si articolul de Cod Penal incalcat. Simpla credinta intr-o ideologie e cel mai mic dintre pacate.
Pe de alta parte, asa cum nu am fost polonezi pana in 1989 – nu am avut dizidentii lor- nu am fost nici dupa. Iar dupa 1989 tocmai aceste absente au facut imposibila despartire de trecut si promovarea legitima a iertarii. Deci teoria lui Michnik s-ar putea sa fie totusi inaplicabila aici.
Articolul a fost preluat cu acordul autorului de pe http://www.contributors.ro/editorial/michnik-generalizarea-anticomunista-e-inacceptabila/
Am ascultat dialogul inchizitorului Liiceanu cu interogata Herta Muller.
A fost ceva penibil in care Liiceanu a folosit toate metodele de invaluire propagadistice pentru a invinovati o persoana care a spus si scris adevarul si pentru a inversa valorile.
Practic Liicean intoarce poli geografici si face din dizidenti non-valori si din fripturisti eroi dizidenti si adevaratii rezisntenti.
Liiceanu face teoria chibritului condificat in polinoame cu serie infinitia si dar cade in micimea teatrala a mascatului care isi ascunde adevarata fata si pune masti altora.
Michnik: Generalizarea anticomunistă e inacceptabilă
Este un slogan impaciuitor cu caracter pragmatic in construcita Europei
noua gaselnitia Europeana este ca nu trebuie sa criticam comunismul pentru a nu supara o serie de europeeni care nu trebuie divizati in fosti si actuali si asftfel sa se armmonizeze construcita Europei.
Daca as critica comunismul ciriti o parte din clasa conducatoare si pe cei care au luat puterea in multe tari comuniste dar si pe urmasii acestora.
Europa nu are nevoie de comflicte interne si asa trecem cu vederea fata intunecata a comunismului
Dar sloganul de mai sus este imoral, injust si sfidator la adresa victimeleor comunismului.
Dar cui ii pasa de victime, morala, justiie in Europa de azi.
Miine s-ar putea sa ne para rau ca s-a procedat asa.
Poate ca intentionat lasa o cale de salvare a totalitarismului.
Gindind statistic anii de democratie au fost foarte putini in raport cu anii de totalitarism, dictatura sau semi feudalism in Europa.
Asa ajungem la concluzia ca in unele parti din Europa nu exista o practica democratica autentica.
Practic numai Franta si Anglia au o traditie democratica de durata, restul tarilor au moemnte de democratie.Acestea pot derapa usor.