Un gand urmeaza unui gand
si dupa fiecare gand, un gand se-arata.
Un om urmeaza unui om,
o pasare unei pasari, nasterea lor
nu oate fi oprita
niciodata.
O durere urmeaza unei placeri
si despartirii ii urmeaza organic, un dor.
Semintele calatoresc in timp prin seminte.
Poate fi oare vreodata oprita
nasterea lor?
Tot asa cum un gand urmeaza unui gand
si istoria isi va aminti de orice
in afara de ceea ce uita…
urmez si eu, si tu,
nimic nu se-ntampla…
citeste si uita…
(Incep cu acest poem, la rugamintea unor prieteni, transcrierea pe web a unui volum de versuri inedite, scrise intre 1975 si 1980. Nu mi-ar fi dat vreodata prin cap ca am sa le public. Volumul se intituleaza „Oameni de Asfalt” si a fost scris „pentru sertar” (unde s-a si aflat, timp de 25 de ani, in care am avut alte preocupari). Pe paginile originale, dactilografiate la o masina de scris, inca se mai gasesc pe alocuri, scrise de mana mea, precizari de tipul: „Ridicat din locuinta mea astazi, 26 ianuarie 1989” – ulterior aceste pagini mi-au fost inapoiate de Securitate. Acolo unde este cazul, ca o curiozitate, voi mentiona si inscrisul respectiv. Va dura ceva transcrierea, dar in final sper sa reusesc. Nici nu sunt prea multe 🙂 )