BNR bate in retragere sugerand ca liberalizarea contului de capital nu va avea loc. Astfel, incertitudinea cu privire la posibila majorare a deficitului contului curent si a deficitului bugetar datorata reducerii fiscalitatii este destul pentru a mai avea de-a face si cu o posibila majorare a deficitului contului curent datorata unei intrari de capital intr-o prima faza dupa liberalizare urmata de o retragere brusca.
Dar sa vedem de ce acest scenariu prapastios este cumva improbabil:
1. In perspectiva intrarii Romaniei in UE in 2007 este improbabil ca capitalurile intrate sa plece precipitat cel putin pana dupa primii ani dupa aderare, asteptarile specialistilor fiind de o apreciere usoara a participatiilor in lei, combinata cu dobanzi reale pozitive.
2. Guvernul ar fi putut sa puna in vanzare un pachet al unor actiuni blue-chips (ale unor companii cotate la Bursa cu rezultate bune in care statul mai detine participatii), in care sa ofere un put-option (posibilitatea de rascumparare la un curs de schimb inghetat in ziua vanzarii plus un randament anual de, sa spunem, 5%, pe o perioada de 5 ani), lucru care ar fi atras capitaluri stabile, pe care s-ar fi putut conta pana la termenul de rascumparare al put-optionului, urmand a determina suma efectelor aduse de contul de capital liberalizat si de reducerea fiscalitatii.
3. O relatie intre deficitul bugetar si rata inflatiei nu este valabila decat usor pe termen lung. Pe termen scurt, plusul de capital al corporatiilor ca urmare a ratei micsorate a taxelor se poate translata in investitii si in marirea capacitatii productive, care poate micsora rata inflatiei, plusul de produse fiind vandut la preturi in scadere. Astfel, nu este absolut cert ca tinta inflatiei urmarita de BNR s-ar fi putut misca in sus pana in 2007, ba chiar pe termen scurt s-ar fi putut constata o ameliorare.
Este intr-adevar, adevarat ca nimeni nu a mai incercat sa faca concomitent reforma fiscala impreuna cu liberalizarea contului de capital. De aceea, ca cineva sa sparga gheata in aceasta privinta cere mult profesionalism si multe calcule empirice.
In orice caz, miscarea in deficitul contului de capital ca urmare a reducerii fiscalitatii poate fi minora si generata in principal de reducerea fiscalitatii persoanelor fizice. Este insa adevarat ca efectul asupra ratei economisirii poate prevala, care coroborat cu o lichiditate crescuta in sistemul bancar venita din exterior ar fi putut produce miscari bruste in dobanzile la depozite atrase si o lichiditate care nerestransa ar fi putut alimenta inflatia.
S-ar fi putut insa face un poll de opinie si intreba corporatiile ce vor sa faca cu plusul de bani inainte de a se merge inainte cu masura de reducere a taxelor: angajari, marirea salariilor, retehnologizare, retrageri de actiuni, marirea dividendelor, etc, care ar fi putut aduce o idee referitor la consecintele predominante ale reformei fiscale la nivel institutional.