imi simt albul ferestrei pironit in suflet
gata, gata sa ma inece cu ganduri.

imi miros visele cu narile fremantande
ascutindu-mi privirea in spuma laptelui
si asteptand inca sa vii prin tacerile verzi.

iti simt indiferenta curgandu-mi incet prin sange,
mangaindu-mi vertebrele cu grija,
sangerandu-mi pe alocuri pielea
cu gheata cuvintelor.

ma plimb prin lumea ideilor tale,
inclestandu-mi unghiile de carnea
vorbelor straine,
atingandu-te cu gandul macar.

iti descopar tacerea,
straina, in spatele oglinzii,
temandu-se de buricele degetelor,
adulmecandu-mi incet cuvintele.

si totusi,
privirea ta inca imi mangaie
nervurile gandurilor…