Cei mai multi dintre oamenii de afaceri (atatia cat mi-au fost dati mie sa cunosc) sunt sceptici atunci cand le vorbesti despre ceva nou.
Atunci cand incerci sa-i provoci cu un proiect nou, prima lor grija este sa te intrebe: ce se va face cu banii MEI???? Si eventual “iti cer” sa le si garantezi o rata a profitului cat mai mare si cat mai sigura, „din prima”.
Nu pare, insa, sa-i intereseze si partea de… creatie a proiectului. Ce se doreste, ce se urmareste…
Si cu aceasta “calitate” par chiar sa se mandreasca, spunand ca ei sunt pragmatici… Nu isi pot permite sa piarda timpul… cu teorii…
E vizibil ca (unii) oameni de afaceri (sa nu fiu gresit inteleasa – nu vreau sa generalizez acum!) pun pe primul loc pragmatismul, in detrimentul creatiei.
Cea mai draga exclamatie pentru acestia este: “OK, facem treaba!”
Dar cred ca si pentru omul de afaceri creativ acest moment este la fel de important. Si poate nu gresesc spunand ca satisfactia sa este cu mult mai mare decat a pragmaticului…
Omul pragmatic nu prea apreciaza munca de birou si urletele entuziaste ale celor de la creatie in fata unor idei noi, pe care uneori se grabeste sa le inabuse in fasa cu numai cinci cuvinte: “ASTA NU SE POATE REALIZA!”
De aceea cred ca e esential ca omul de afaceri pragmatic, care nu crede decat in afacerea din care VEDE ca ies banii, sa fie prezent alaturi de omul de afaceri creativ inca din faza de concepere a executiilor creative. Ca o astfel de echipa (om de afaceri pragmatic – om de afaceri creativ) ar fi extraordinar de eficienta, in masura in care fiecare dintre acestia ar acorda credibilitatea necesara celuilalt: creativul sa tina cont intotdeauna de productie (o idee poate fi cat se poate de frumoasa, daca nu se poate face, atunci degeaba). Dar daca se poate face, atunci creativul trebuie sa fie acolo. Nu poate lipsi de la fata locului. Este ca si cum un copil s-ar naste in maternitate fara ca mama lui sa fie acolo…
Creativul nu trebuie sa convinga pragmaticul sau invers: ci AMANDOI sa convinga pe nimeni altul decat CLIENTUL.
Pentru ca de fapt ceea ce ambii urmaresc este RASPUNSUL CLIENTULUI.
Raspunsul clientului poate fi favorabil si atunci procesul trece direct la capitolul urmator, productia, rolul pragmaticului devenind primordial.
Dar raspunsul poate fi si nefavorabil si atunci intreg procesul este reluat, rolul creativului redevenind esential.
Pentru ca o astfel de echipa sa prinda viata si mai ales sa fie si eficienta e absolut necesar un ingredient: INCREDEREA.
Imi dau seama, insa, ca ceva imi scapa: increderea aceasta de ce tine mai mult? De creatie sau de pragmatism?…