Recent am obţinut volumul Artişti plastici la Oradea 1850-1950 semnat de dr. Maria Zintz[1] şi publicat la editura Muzeului Ţării Crişurilor. Cartea aduce în plin plan viaţa, opera şi destinul artiştilor plastici  dintr-un centru care, la cumpăna veacurilor al XIX-lea şi al XX-lea, a fost dominat de o viaţă economică dinamică deschisă spre modernism, de o viaţă culturală animată. Să amintim doar, că în timpul aşa-numitei  ,, Belle Époque” într-o perioadă relativ scurtă, s-au ridicat 15 clădiri în stil Sécéssion şi au funcţionat peste zece tipografii. În acest climat deschis spre orizonturi vaste, alături de artişti români şi maghiari s-au afirmat şi numeroase personalităţi creatoare evreieşti, originare din Oradea, din zona Bihorului sau care au lucrat şi expus în Oradea şi, prin contactul lor cu marile centre culturale ale Europei, au adus o contribuţie importantă în viaţa cultural-educativă a oraşului.

Bihari Sándor şi-a desfăşurat activitatea în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Născut în judeţul Bihor, la Băiţa, într-o familie nevoiaşă, a lucrat ca retuşier într-un atelier de fotografie ca să-şi poată susţine material studiile la Academia de Arte Frumoase din Viena şi, mai târziu, la  Paris. Adept al academismului  a devenit un reprezentant tipic al picturii de gen. A excelat în tablouri cu tematică istorică precum: Intâlnirea dintre Sigismund de Luxemburg şi Vladislav Jagello realizat pentru catedrala romano-catolică din Oradea şi expus astăzi la Muzeul Ţării Crişurilor.

Kronn Kara Mihály a fost pictor, grafician şi sculptor. A lucrat la Oradea începând din anul 1919, când a devenit sculptor de casă al familiei regale de Hohenzollern. Statuia ecvestră a regelui Ferdinand şi bustul reginei Maria lucrate într-o viziune clasicistă înfrumuseţau pieţele din centrul oraşului. După o stagiune scurtă în Iugoslavia, unde a lucrat cu Mestrovici, Kara s-a stabilit în Palestina, decedând în 1961 la Haifa.

Tibor Ernő (Fischer) a fost recunoscut, încă din tinereţe, ca un  artist care merita  să fie sprijinit. Oraşul i-a oferit o bursă de studii  la Paris, unde s-a eliberat de rigorile academinsmului, fiind acceptat să participe  cu mai multe tablouri la Salonul oficial din Paris. Întors acasă după mai multe călătorii de studii în Italia, Germania, Belgia se impune ca un pictor modern. Sub influenţa impresionismului şi post-impresionismului paleta lui se luminează, lucrările sale câştigând in picturalitate. A expus în marile oraşe din Europa: Stokholm, Oslo.Göteborg, Leipzig,Bucureşti, Budapesta. Succesul nu l-a ameţit, ci a continuat să lucreze intens. A înfiinţat  o Şcoală de belle-arte la Oradea, unde studiau peste 12 elevi. A participat şi la activitatea Şcolii de pictură de la Baia Mare, fiind fascinat de peisajul dobrogean, de viaţa şi portul oriental turco-tătar. Era un maestru al culorilor, utilizând culori intense, cu tuşe largi, aşternute cu spontaneitate, într-o viziune proprie, originală.  In anii maturităţii s-a aplecat atent asupra  de pitorescului târgurilor orădene, peisajelor rurale şi a reprezentării  muncilor agricole .

S-au păstrat numeroase creaţii ale sale reprezentând portretele unor oameni de seamă , a unor evrei bătrâni , figuri aşternute cu contururi puternice,expresive.

Tibor Ernő se afla în plină ascendenţă artistică în momentul instaurării legilor şi prigoanei antievreieşti. Marginalizat ca artist, a fost internat în ghetou, apoi deportat la Auschwitz. şi alte lagăre . A murit cu doar 12 zile înainte de eliberare.

Barat Móric este un alt martir al Holocaustului. Născut în judeţul Bihor, şi-a făcut studiile la  Budapesta şi la Academia de Artă din München.  Era adeptul naturalismului academic, dar era receptiv la curente inovatoare, post-impresioniste. Revenit la Oradea a participat la toate manifestările artistice şi expoziţii colective. Paralel a fost profesor şi proprietarul unei librării. Neavând supravieţuitori în familie, prea puţine dintre lucrări sale  au fost găsite, după război. A pictat deopotrivă uleiuri, acuarele, pasteluri,  peisaje citadine, interioare, naturi moarte, dar s-a inspirat şi din sărbătorile evreieşti.  A lucrat într-o cromatică caldă cu o pensulaţie densă. păstoasă, precum şi tablouri inspirate de sărbători evreieşti. În deceniul al patrulea al secolului trecut, în perioada intensificării terorii, Barat Móric a pictat arlechini ,saltimbanci plini de tensiune, cu întrebări mute, cuprinşi de adâncă tristeţe.

Biró József provenea dintr-o familie veche de intelectuali. Tatăl lui, Biró Márk era directorul gimnaziului evreiesc din Oradea.

S-a remarcat din tinereţe ca o personalitate deosebită., s-a dedicat picturii şi ştiinţelor teoretice. Paralel cu Academia de Arte din Budapesta, unde a i-a avut profesori pe Réti István şi Thorma János, a frecventat şi Facultatatea de Litere.

Din puţinele lucrări care i s-au păstrat, se remarcă pictura lui  influenţată de curentul plein-air. După susţinerea tezei de doctorat a devenit bibliotecarul Societăţii de Arheologie şi Istorie din Oradea şi, mai târziu, directorul Bibliotecii Teleki din Târgu Mureş. S-a evidenţiat în studiul arhitecturii baroce şi clasiciste din secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea din Transilvania

A pierit de tânăr împreună cu tatăl său, fiind de împuşcaţi pe malul Dunării, de fascişti.

Leon Alex (Lővinger Sándor) s-a născut la Petroşani, dar activitatea creatoare a desfăşurat-o în Oradea. Originar dintr-o familie modestă a fost nevoit să înfrunte de tânăr greutăţile vieţii.

A lucrat ca ucenic croitor, mai apoi ca litograf la tipografia Sonnenfeld ldin Oradea, având posibilitatea să-şi însuşească tehnicile lino-xilografiei şi să fie în contact permanent cu realizările artistice.

După mai multe participări la  tabăra de creaţie de la Baia Mare, la Bucureşti, şi în alte oraşe mari oraşe din România, se face cunoscut printr-o expoziţie personală la Praga, unde se bucură de succes. Prin realizarea şi vânzarea unei mape cu litografii, cât şi cu sprijinul unui binefăcător, ajunge la Paris, centrul cultural al Europei, oraşul viselor sale.  Timp de trei ani duce o viaţă plină , Vizitează muzee şi ateliere, întră în contact direct cu arta de avangardă. Face cunoştinţă cu Marc Chagal , cu care se pare că se împrieteneşte. Lucrează în atelierul sculptorului Aristide Maillot devenind asistent corector. Desenul lui devine mai ferm, paleta mai deschisă , mai colorată.

Revenit acasă stăpân pe meşteşug, lucrează cu mare expresivitate în creion, cărbune, tuş,ulei, lino-şi xilogravură. Face compoziţii, pastele, peisaje, portrete, autoportrete. Tema lui principală este omul năpăstuit, stăpânit de teama zilei de mâine. Tragedia omului fără speranţe

In anii ‘30, după instaurarea regimului nazist în Germania, Leon ALex a presimţit războiul, Holocaustul. In imagini cutremurătoare, foarte expresive înfăţişează omul lipsit de iluzii, copleşit de sentimentul de singurătate, de dezolare,  de obsesia morţii., avertizând pericolul nazist.

Portretele şi autoportretele  redând omul apăsat de gânduri sunt puternic interiorizate. Tablourile în ulei realizate  cu o sensibilitate emoţionantă, în tonuri calde redă tema iubirii , tandreţea în familie.

La vârsta de 35 de ani este concentrat la muncă forţată, dus pe front, de unde nu se mai întoarce.

Alături de pictorii, sculptorii, graficieni, istorici de artă prezentaţi mai sus au trăit la Oradea, pentru răstimpuri mai lungi sau mai scurte, şi alţi artişti evrei de seamă, ca Szenes Fülöp, Mund Hugó, Fleischer Miklos, Grünbaum Ernő care după cum subliniază Mariana Zintz autorea volumului, prin muncă educativă, publicistică, expoziţională au contribuit la animaţia vieţii artistice a oraşului .

[1] Absolventă a Facultăţii de Istorie- Filozofie a Universităţii „Babes Bolyai” din Cluj-Napoca (1967) cu specializarea în istoria artei, a avut o carieră prodigioasă de muzeograf la Muzeul Ioan Hunyadi din Timişoara, Muzeul Brukenthal şi Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea. Ca muzeograf a organizat peste 160 de expoziţii, a redactat peste 40 de cataloage de expoziţii şi a publicat peste 300 de cronici plastice şi articole de specialitate în presă.

Doctor în istoria artelor, Mariana Zintz s-a afirmat atât ca istoric de artă şi de critic de artă, cât şi ca profesor universitar.  Din 2002 este şef de catedră, la Facultatea de Arte Vizuale a Universităţii din Oradea, din din 2008, prodecan al acestei facultăţi. Cercetările ei privind pictorii evrei din Oradea s-au concretizat în volumul bilingv (român-englez) “Artişti Plastici din Nordul Transilvaniei Victime ale  Holocaustului” şi mai multe expoziţii cu lucrări ale acestora.