Libertate, Independenta… cuvinte magice, cuvinte-cheie, cuvinte-scop… insa doar cuvinte.
Doar cuvinte pentru ca uitandu-ma in jur imi dau seama cat de putini oameni sunt cu adevarat liberi. In opinia mea libertatea adevarata nu are nimic in comun cu lumea exterioara: ea nu e nici politica, nici economica, ci spirituala. De ce? Pentru ca libertatea politica poate disparea in orice moment; cea economica la fel (cineva facea o comparatie originala: ca bobul de roua sub soarele diminetii…)
Revenind, sustin (si nu sunt singura, cred) ca libertatea adevarata e intotdeauna spirituala. Pentru ca daca trupul poate suferi inlantuirea, incatusarea, sufletul nu poate: el vrea sa fie intotdeauna liber.
“Sclavia spirituala” ne este data de neincrederea in noi insine, fruct al depersonalizarii omului, culmea, de catre alti oameni: neincrederea in noi insine este ca o planta otravita care incolteste in noi.
Iar aceasta floare are radacini diverse: lenea, superficialitatea, ura, invidia, lipsa de compasiune, lipsa de incredere in viitor, frica de prezent… toate conducand spre esec. Trebuie sa starpim aceasta “planta” si cum altfel o putem face decat taind fiecare din radacinile enumerate…
Ca sa fim liberi trebuie sa fim sanatosi, puternici, curajosi, calmi, inteligenti…
Ca sa fim liberi trebuie sa fim lipsiti de invidie…
Ca sa fim liberi trebuie sa fim harnici, mereu in activitate, niciodata lenesi… Libertate fara munca nu se poate. Fara munca, spunea cineva, omul nu se poate numi nici Om, nici liber…
Si mai trebuie sa fim organizati, sa nu facem lucru de mantuiala.
A fi liber cu adevarat inseamna a fi demn… Si modest in acelasi timp. Unii vor spune ca demnitatea exclude modestia. Opiniile sunt impartite.
Pavel Corut spunea despre demnitate:
“Demnitatea este una dintre cele mai frumoase calitati morale omenesti si totodata cea mai sigura garantie a excluderii unui sir intreg de defecte: slugarnicie, lasitate, poltronism, oportunism etc.”
Demnitatea il tine pe Om in picioare, in fata oricui, indiferent de rangul social. Mai bine taran in picioare, decat boier in genunchi, suna proverbul.
Demnitatea este si o stare de spirit. E starea cleui care isi cunoaste exact valoarea si drepturile, nu e ingamfat dar nici nu se umileste. Demnitatea face casa buna cu modestia, cu lipsa de orgoliu si infatuare. Omul demn e cu siguranta si modest. Este un om in perfect echilibru cu legile firii.
Devierile si mascarile de la demnitate si modestie sunt multe. Falsa smerenie nu e deloc modestie. „La casa smeritului, cloceste dracul”, afirma intelepciunea populara. De regula, sub masca de smerit se ascunde un prefacut lansat pe calea ascensiunii prin mijloace necinstite. Orgoliul indica, de asemenea, mari lipsuri in sectorul moral sau intelectual. „Prostul daca nu-i fudul, parca nu e prost destul”, suna zicala. Mai trebuie sa continui pentru a mi se confirma ca, fara demnitate si modestie, nu exista Om?”
Ca sa fim liberi nu trebuie doar sa criticam; pe langa „a face”, dand exemplu personal, trebuie sa stim sa ne evaluam critic si propriile fapte.
Ca sa fim liberi trebuie sa fim cinstiti cu noi insine si cu altii, astfel incat intre vorba si fapta sa existe deplina concordanta. Trebuie sa fii Model pentru a putea spune si altora “Faceti ca mine!”…
Ca sa fim liberi trebuie sa stim sa ne alegem liderii. Calauza din fruntea plutonului trebuie neaparat sa stie sa fie LIDER, cum spunea cineva. Sa aiba un spirit creator, novator, din rezultatele muncii sale urmand sa beneficieze toti cei ce-i acorda credibilitate…
Ca sa fim liberi….
Minunata cugetare asupra libertatii si demnitatii, imi permit sa adaug si eu cateva ganduri in aceeasi cheie muzicala.
Cu siguranta libertatea vine din interior. Ca sa fim liberi de constrangerile exterioare trebuie mai intai sa fim liberi de slabiciunile noastre, adevarate pietre de moara ce ne atarna la gat. Atasamentele, dorintele si iluzia posesiunii ne ingradesc, ne fixeaza ca pe o caramida in ‘zidul’ consumatorilor economici. Suntem legati de multe lucruri de care nu avem nevoie si din teama de-a infrunta lumea ne inconjuram de protectii iluzorii. Sclavii confortului si ai micilor placeri, uitam ce este esential intr-o viata. Alergand dupa bunuri materiale, uitam sa traim.
Libertatea inseamna a putea sa traiesti fericit doar cu dragoste si apa rece, si un om e cu adevarat liber cand pentru el un bulgare de pamant, o piatra si un lingou de aur au aceeasi importanta.
Libertatea inseamna a actiona fara asteptarea aprecierilor, doar din dorinta de a crea. ‘Sa canti ca si cand nimeni nu te aude, sa dansezi ca si cand nimeni nu priveste’.
Nu pot vorbi despre ceea ce nu cunosc. Ce este libertatea? Cred ca este ceva legat de spirit sau care decurge din spirit si cum spiritul apartine nu mineralelor, nu plantelor, nu animalelor deduc din aceasta ca ar fi posibil sa apartina omului. Totusi daca ma gindesc bine… nu as putea ajunge sa stiu ce este libertatea pentru ca nu stiu bine ce este spiritul. Daca ati binevoi sa-mi spuneti si mie ce este spiritul… poate am avea un punct de plecare comun intru dezvaluirea lui.