Comentand “Profetul” de Kahlil Gibran, Osho avea sa spuna:
“… Politicienii nu pot trai fara sa creeze conflicte, lupte, razboaie. De aceea au nevoie de atata dezbinare care sa tina oamenii despartiti (…) Adevarul nu conteaza, nici bunastarea omului. Tot ce conteaza e puterea. Si puterea este nevoia oamenilor inferiori.
Un om nu poate manca putere; nu poate bea putere – atunci de ce atata lupta? De ce vrea sa fie sus, sa controleze si sa comande totul? Pentru ca sufera de complexe de inferioritate. Stie in sinea lui ca e un nimeni si ii e teama ca daca nu se apuca sa dovedeasca vreun lucru special, ceilalti ii vor descoperi nimicnicia, meschinaria.
Un om cu adevarat superior nu are sete de putere. Setea de putere se naste din saracie interioara, la fel ca si setea de bani. Pe parinti nu-i intereseaza daca viata copiilor lor va fi plina de bucurie, ci daca vor fi bogati, daca vor avea relatii importante, pentru ca aceste relatii ii vor ajuta sa urce mai sus pe scara puterii…”