Si daca nu voi scrie in seara aceasta se va supara cineva?
Si daca nu voi scrie in seara aceasta va ramane o hartie alba.
Poate un copil va desena o floare pe ea. Sau o masinuta. Sau o va decupa delicat cu foarfeca si va apare deodata cine stie ce forma a imaginatiei lui.
Si daca nu scriu, aceasta hartie va cantari cu ceva mai putina cerneala decat daca as face-o.
Vedeti? De ce sa scriu?
Se va consuma la fabrica ceva mai putin lemn. Si mai putin tus.
Si mai putin timp.
Oare nu e demodat scrisul?
Ce repede ne zboara degetele pe tastaturi…Cantam la pianul de plastic zilnic, rapid, cu precizie si fara nevoia de talent a muzicianului.
Cerneala din stilouri se usuca rusinata, avand ca ultima dorinta compania unui caligraf de meserie.
O doamna in varsta copiaza cu placere versuri celebre, le coase cu grija pe o panza brodata. Rasuceste frumos coditele literelor mari, iar in preajma ei miroase a mar si a scortisoara.
Un pictor ne aduce aminte de numele sau in fiecare tablou, in coltisorul bine stiut, scris cu pensula cea mai fina.
Copiii ne intreaba: La ce ne foloseste scrisul de mana? De ce trebuie sa ne chinuim, cu betisoare, cu nodulete, cu bastonase?
Pentru ca trebuie sa scriem, sa nu uitam sa scriem, bine sau rau, incet sau repede, urat sau frumos, cu creion, cu pix, cu stilou, sau pensula sau ac.
Punct.
Ana…este draguta poezia ta. Totusi sa reflectam: faptul de a comunica cu mina si condeiul sau penelul este valoros in masura in care este un mijloc mai bun de a ne duce sufletul in sufletul altuia. Imediat insa ce vom gasi un mijloc material mai bun de a ne da continutul sufletesc altui om noi o vom face in virtutea unei legi a evolutiei mijloacelor de comunicare.