Mi-ar fi placut sa fiu un aparat de fotografiat… Astfel, prin obiectivul meu as fi putut zari oameni zambitori, tineri sarutandu-se in fata ofiterului starii civile, copii premianti cu coronite pe cap, fete zglobii alergand pe plaja, goluri senzationale pe terenuri de cupa mondiala, nepoti si bunici de mana in soarele unei veri din ‘62 …
Dar eu sunt un hipopotam. De plush. De o saptamana stau pe raftul al treilea de sus al librariei 32 de pe strada Muncii, colt cu cinematograful Lumina. M-am trezit aici intr-o dimineata, scos cu brutalitate din ambalajul de plastic in care dormisem atat de bine de la fabrica incoace. O femeie grasa si cu parul sarmos m-a indesat intre un elefant si o veverita, lasandu-mi doar botul afara, crezand probabil ca e suficient atat pentru ca lumea sa isi dea seama ce fel de animal oi mai fi si eu.
Elefantul e un tip de treaba. Seara, dupa ce doamna cu parul ca al unui caniche inchide magazinul, ne spune povesti din savana, gesticuland cu trompa si impungand aerul cu coltii sai avantati. Odata ne-a povestit o intamplare infioratoare, cum ca o odrasla de maharajah a vrut sa il tatueze pe urechi de ciuda ca nu reusea niciodata sa il struneasca. Elefantul a suportat cu stoicism crunta operatie, dar la prima iesire a nemernicului cu iubita la plimbare, i-a aruncat pe acestia intr-o mlastina puturoasa, lasandu-i acolo si plecand mandru, cu ale sale urechi fluturand libere in aerul fierbinte al Indiei.
Veverita e proasta. Frumusica, subtire, dar cand deschide gura, vorbele-i sunt ca niste nuci in perete. Recunosc insa ca, uneori, imi face placere sa ii simt noaptea blanita lipindu-se de pielea mea tare. Si are un dar de a face acest lucru atat de firesc, incat, spre rusinea mea, ma gudur ca un catel alintat.
Intr-o dimineata, pe raftul de sub noi, s-a iscat zarva. Caietele, ghiozdanele si penarele ce pana atunci ne privisera arogante si chicotind malitioase, au fost mutate sub tejghea. In locul lor au aparut o droaie de papusi galagioase, cochete, blonde, brunete, triste, vesele. La un moment dat, doamna cu parul cret ca o perie de sarma a scapat una din papusi jos, facandu-ma sa tresar de spaima. Dar nu s-a intamplat nimic. Papusa nu a plans, ci doar privea curioasa spre noi, probabil uimita de infatisarea noastra. Femeia nepasatoare a aruncat-o pe raft, de unde ea a continuat sa ne priveasca, asa cum era asezata, pe o parte. Nu stiu cum s-a facut, dar am observat ca de la o vreme ma privea numai pe mine, iar eu, ditamai hipopotamul, m-am inrosit ca un parlit de popandau.
Intr-o noapte, elefantul sforaia atat de tare incat somnul meu era total compromis. In astfel de nopti obisnuiam sa privesc vitrinele magazinului de vizavi, acolo unde, periodic, manechinele isi schimbau hainele, fapt ce reprezenta pentru mine un nesfarsit spectacol al esteticului.
Un zgomot m-a oprit din evaluarea critica a unui costum de Armani. Am privit in jos descoperind ochii larg deschisi ai papusii curioase. Mi-a zambit si a facut semn spre tejghea, unde un compas se dezechilibrase din pirueta sa si cazuse peste o rigla ursuza. Am zambit superior, asezat, stapan pe echilibrul meu de pachiderm. Apoi am incercat sa spun ceva, dar papusa si-a pus degetul la gura, precauta. Eram intrigat; as fi vrut sa ii spun ca sunt cel mai mare de acolo si nimeni nu ar fi indraznit sa imi ceara socoteala daca as fi vorbit in miez de noapte. Dar am ascultat-o si am tacut, privind-o in continuare. Papusa s-a ridicat usor in sezut, intinzandu-si bratele pentru a se inviora. Si-a rotit capul in jur, apoi a sarit jos, elastica ca o minge de cauciuc. S-a strecurat pe sub tejghea si a pasit in mijlocul magazinului pustiu. Lumina din strada ii contura trupul suplu, nascand reflexe palide pe bratele ei goale. Statea pe podeaua rece, privind spre mine, stravezie si misterioasa.
Am sarit si eu jos, intr-un elan necontrolat. Bufnitura nu a trezit pe nimeni, cu exceptia unei ascutitori care a strigat pitigaiat: liniste!
Cu pasi molcomi m-am apropiat de papusa, zambind stingher, pentru ca nu stiam ce caut eu acolo, in preajma ei.
Din intuneric am auzit deodata un vals in sunetele subtiri ale cutiei muzicale din vitrina. In spatele ei, arlechinul inalt de un metru mi-a facut complice cu ochiul, tragandu-si pe frunte coiful colorat.
Mana ei mi-a atins obrazul, incalzindu-l cu degetele sale. Am privit-o in ochii ei albastri si as fi vrut sa ii spun ca este cea mai …, dar ea mi-a pus degetul mic pe buze, spunand doar atat:
Dansam? …
… Intr-o dupa amiaza, papusa a plecat de mana cu o fetita blonda, cu codite. Eu m-am decolorat de suparare, iar pentru asta am fost scos din raft si aruncat intr-o cutie de carton. Nu ma mai cumpara nimeni asa, lipsit de stralucire. Dar arlechinul a facut ce a facut si, intr-o seara, si-a strecurat capul in cutie, intrebandu-ma daca nu vreau sa plec naibii de acolo. El, un caine de plus si o balerina de portelan doreau demult sa evadeze, dar aveau nevoie de un tip puternic care sa forteze usa de la intrare.
Afara se iveau zorii cand am iesit in strada si fiecare a plecat unde a crezut ca e mai bine. Arlechinul mi-a propus sa mergem la circ, dar am refuzat. Am mers catre primul semafor si am asteptat nerabdator. De mine s-a apropiat la un moment dat un politist care s-a aplecat circumspect, masurandu-ma din cap pana in picioare, rotindu-si amenintator bastonul in aer.
I-am intins biletelul Ei, pe care abia reusise sa mi-l strecoare in ziua plecarii. Tremuram tot de emotie , asteptand raspunsul lui.
Politistul a clatinat din cap citind calm scrisul ei caligrafic:
” Ne intalnim sub brad! ”
Atunci am cutezat sa il intreb:
Domnule, imi puteti spune unde este acest brad? Cineva ma asteapta acolo …
Barbatul a zambit si m-a luat sub brat. M-a plimbat cu masina lui alb-albastra toata ziua. Spre seara am ajuns la o casa cu ferestrele luminate. Din portbagaj a scos un costum rosu pe care l-a imbracat oftand, apoi si-a lipit o barba alba privindu-se in oglinda retrovizoare a masinii. M-a sters un pic de praf si m-a invelit intr-o hartie colorata. Ma simteam caraghios dar nu am zis nimic.
A batut in usa de la intrare hotarat, dregandu-si vocea. In spatele usii se auzira susoteli, apoi se facu liniste. Usa s-a deschis incet si in cadrul ei a aparut o fetita blonda, cu codite, cu degetul mic in gura, privind timida spre noi. Dincolo de ea, un brad imens clipea lenes in caldura incaperii.
Sub el, o papusa supla si zambitoare ma acoperea cu infinitul ochilor ei albastri …
…De atunci doresc tuturor ca, undeva, sub un brad, sa ii astepte o raza de speranta. Daca noi, simple papusi, ne regasim, atunci voi, oamenii, cu siguranta va veti imbratisa in jurul celui mai frumos brad, al Craciunului …