Cu toate ca dolarul American a atins ieri o pozitie intra-day record de 1,31 contra Euro, randamentele obligatiunilor de trezorerie la termenul de 10 ani au ramas neschimbate in jurul cifrei de 4,2%, ceea ce arata ca investitorii inca isi pastreaza increderea in sistemul financiar American, nefiind dispusi sa trateze dezechilibrul contului curent a acestei tari ca pe o ocazie de a abandona aceasta zona investitionala, sau de a-si reduce drastic participarile investitionale americane, lucru care ar fi putut crea, un “currency run”. Acest lucru este determinat de increderea in actiunile americane, care ofera oportunitati in prisma recentelor retrageri de actiuni la o cota favorabila de catre numeroase intreprinderi americane, ca si de dividendele platite de acestea. Totodata, intarirea sistemelor de control ale intreprinderilor americane ca urmare a legii SARBOX a redus riscul de fraude financiare, ceea ce a sporit increderea in raportarile financiare ale acestora. In prisma convergentei anul viitor de catre zona euro la Standardele International Contabile (IAS), se va produce o schimbare a ierarhiei actiunilor companiilor europene ca urmare a unei comparabilitati a rapoartelor financiare pe toata zona euro, si astfel o aliniere a preturilor actiunilor in functie de acest nou criteriu, ceea ce arata ca momentan investiile in actiuni din zona euro trebuie analizate in prisma acestui fapt.
In orice caz, sinergiile globale legate de cresterea anemica a zonei Euro, ca si de refuzul Bancii Chinei de a permite o intarire a iuanului pentru a-si mentine competitivitatea externa arata ca sustinerea dolarului American dincolo de pragul de 1,35/ Euro, prag indicat anul trecut de catre guvernatorul Bancii Centrale Europene ca find pragul de toleranta maxima, se va produce si de catre cointeresatii externi. In conditiile in care recent inflatia in America este in crestere in principal datorita faptului ca preturile la energie au crescut, si Trezoreria Americana este cointeresata sa nu permita deprecierea dolarului dincolo de un anumit prag, fapt care ar forta ratele dobanzii Fed in sus pentru a se stopa inflatia. In ultimul sau discurs, Dl. Greenspan nu a renuntat la faptul de a descrie viitoarele cresteri ale dobanzii „Fed rate” ca fiind „masurate”.
Vorbind in fata OECD, vice-guvernatorul Bancii Chinei a exclus orice intarire momentana a iuanului, intarire care ar fi ameliorat deficitul comercial al Americii cu aceasta tara, indirect ridicandu-se presiunea de pe cursul dolar/euro prin deprecierea dolarului fata de iuan. Acesta datorita faptului ca momentan fluxurile investitionale catre China au crescut ca urmare a anticiparii unei revaluari a iuanului, deci Dl. Li a facut aceasta afirmatie pentru a incetini momentan aceste investitii directe care forteaza supraincalzirea economiei Chinei si cresc riscul unui “hard landing” in conditiile unui system bancar primitiv, care nu utilizeaza metode de hedging a riscului ratei de schimb, fiind totalmente nepregatit pt. o revaluare a iuanului.
Dar acest lucru indica totodata faptul ca China va continua cumpararea de US Treasuries pt. a steriliza intrarile de dolari si nu va reduce drastic rezervele detinute in moneda Americana pentru a mentine neschimbat cursul dolarului fata de iuan, astfel ajutand America sa-si finanteze deficitul la o rata acceptabila.
Contrar anticiparilor care ar indica faptul ca o depreciere accelerata a dolarului ar reduce deficitul comercial American, faptul ca deprecierea este concentrata in raport cu un numar mic de monede ne arata ca depreciindu-se dolarul, doar o mica parte a deficitului comercial va fi redus. Conform Federal Reserve, fata de varful din Februarie 2002, dolarul s-a depreciat cu 13% fata de un index larg de monezi selectate pe baza ponderii comerciale a deficitelor SUA. Acest index este impartit in 2 subgrupe: 1. Subgrupul Euro, Lira Sterlina, Yen, Coroana suedeza, Franc elvetian, Dolar canadian si Dolar australian. 2. Subgrupul al altor 19 tari, din care face parte si China. Impreuna, aceste grupe totalizeaza 86% din schimburile comerciale americane. Datele ne arata ca declinul dolarului s-a produs cu 25% fata de tarile care formeaza 46% din deficitul commercial American. Fata de subgrupul 2, dolarul s-a depreciat numai cu 5% in conditiile in care aceste tari reprezinta 40% din deficite/ schimburi. In continuare, fata de grupul al doilea acceleratia deficitului American continua sa creasca, deficitul pe aceasta relatie crescand deja cu 56%.
Un outlier al acestei relatii este China, care se situeaza in a doua grupa, fata de care cursul a ramas neschimbat in conditiile in care deficitul comercial al US fata de aceasta tara a crescut substantial.
Faptul ca deficitele au continuat sa creasca chiar daca dolarul s-a depreciat este datorat faptului ca apetitul de consum al americanilor este fantastic, fiind intarit anul trecut de politicile sociale ale guvernului Bush de a scade taxele ca si de contextul dobanzilor mici care au permis consumuri momentane finantate pe termen lung la o rata a dobanzii mica. Deci putem spune ca americanii au asteptat acest context pentru a-si cumpara bunuri de consum pe termen lung.
Reforma propusa de presedintele Bush de a crea un sistem de pensii private din taxele Social Security, de tip saving account, schimbandu-se formula de “pay-as-you-go”, in care contributiile populatiei active se transformau in plati catre cei iesiti la pensie, ar putea produce un impuls de a creste rata totala de economisire a populatiei, astfel producandu-se o reducere viitoare a consumului, care va reduce implicit deficitul.
Deci deficitul American se va reduce nu printr-o devalorizare a dolarului, ci prin coordonarea politicilor fiscale si monetare americane, concomitent cu reducerea ratelor dobanzii de catre Banca Centrala Europeana, coroborat cu corectarea dezechilibrelor sistemelor bancare asiatice (in Japonia si China) care sa permita o apreciere a acestor monezi in raport cu Euro si USD.