Urmatoarele doua materiale prezinta opiniile Colegiul director al Forumului Academic Roman (FAR) privind Conferinta „Migratia tinerilor cercetatori români – performante si cai de întoarcere”, organizata de Institutul Cultural Român la Sinaia, între 14-18 octombrie 2004 (1) si o analiza a situatiei cercetarii din Romania realizata cu ocazia Zilei Cercetatorului si Proiectantului – 19 noiembrie 2004 (2). Aceste materiale sînt disponibile la adresa http://www.forum-academic.com, rubrica FAR News – Comunicate de presa FAR.
De asemenea, Colegiul director FAR se alatura demersului d-lui Sebastian Buhai solicitînd candidatilor la functia de Presedinte sa raspunda unui set de întrebari privind perspectivele cercetarii stiintifice în perioada 2005-2008.
1. Transparenta – din pacate devalorizata
Cu putin timp inaintea conferintei intitulate „Migratia tinerilor cercetatori romani. Performante si cai de intoarcere”, organizata ‘sub inaltul patronaj al Presedintelui Romaniei’ la Sinaia intre 15-17 octombrie a.c. de catre Institutul Cultural Roman (ICR) – continuator al Fundatiei Culturale Romane – ne-am exprimat o serie de rezerve asupra oportunitatii si echidistantei politice ale acestei manifestari. Participarea a doi membri FAR la aceasta conferinta (V. Avrigeanu si C. Popovici) a determinat posibilitatea si chiar datoria de a reveni cu unele comentarii la obiect.
Rezervele amintite aveau la baza absenta unei largi informari sistematice asupra organizarii conferintei, inclusiv prin presa centrala, si de catre toate institutiile publice a caror implicare ar fi fost de asteptat (in primul rand Ministerul Educatiei si Cercetarii – MedC, dar si Ministerul de Externe – fiind asteptata participarea diasporei – si Academia Româna). Absenta unor reactii concrete si eficiente ale guvernelor anterioare la cele trei conferinte cu tematica apropiata, organizate in anii anteriori de Fundatia Culturala Româna, a constitutit un alt motiv de rezerva. De asemenea, a trezit suspiciuni plasarea manifestarii sub ‘inaltul patronaj’ al unui presedinte ce a renuntat sa-i reprezinte pe toti romanii, in favoarea membrilor unui singur partid politic – dar de guvernamant. Mai mult, ‘coincidenta’ cu demararea campaniei electorale era greu de acceptat ca total intamplatoare. In sfarsit, solicitarea textului complet al prezentarilor cu 18 zile inaintea intalnirii a trezit mai mult semne de intrebare decat apreciere.
Dincolo de orice ipoteze, mai mult sau mai putin justificate, suntem datori sa consemnam ulterior conferintei o serie de aspecte ce se inscriu cu adevarat in limitele ‘normalului’ – inca greu de intalnit in Romania. In primul rand, ICR a inmanat tuturor participantilor la sosire un volum continand textele complete ale contributiilor ce urmau a fi prezentate, indiferent de nivelul critic al unora dintre acestea. (In paranteza poate fi spus ca o astfel de pregatire este specifica intalnirilor stiintifice de nivel maxim, care urmaresc realizarea unor analize efective a problemelor puse in discutie si obtinerea unor concluzii precise pentru dezvoltarea domeniului respectiv.) Aceeasi libertate de exprimare a opiniilor s-a manifestat apoi pe intrega durata a conferintei, inclusiv in ultima dimineata dedicata exclusiv discutiilor. Acestea din urma au fost inregistrate, transcrise integral si trimise fiecarui vorbitor pentru confirmare, urmand acum sa devina publice atat pe ‘internet’ cat si prin editura ICR. Transparenta lucrarilor acestei conferinte a fost astfel totala.
Prezenta si participarea cercetatorilor din afara tarii, de la sefi de catedra onorand intreaga diaspora la doctoranzi, s-au remarcat de asemenea printr-un nivel de exceptie. In particular a iesit in evidenta o atitudine de mult bun simt, acestia considerandu-se obligati, in conditiile absentei din tara, in primul rand sa actioneze constructiv si abia ulterior sa-si permita eventuale comentarii critice. In mod logic si complementar, o obligatie in sens opus a revenit participantilor din tara, in virtutea experientei si confruntarilor repetate cu un sistem ostil. De aceasta s-au achitat in special acad. Ionel Haiduc (coordonator din partea ICR) si reprezentantii asociatiei „Ad Astra” prin argumentele concrete si rezultatele statistice obiective prezentate, precum si propuneri pertinente in vederea eliminarii unor anomalii evidente oricui, in afara oficialitatilor.
Din pacate aceste critici au fost in cel mai fericit caz ignorate, ca in cazul secretarului de stat MEdC ce coordoneaza Departamentul ‘Cercetare’, sau respinse categoric de catre presedintele Consiliului National pentru Cercetarea Stiintifica din Invatamantul Superior (CNCSIS). Primul dintre acestia a si parasit lucrarile conferintei odata cu presedintele Ion Iliescu, dupa un act de prezenta la fel de simbolic, fara a gasi ragazul de a lamuri valoarea si ea simbolica a fondurilor alocate cercetarii mai mult in folosul clientelei ministeriale. Este adevarat ca reprezentantul guvernamental – ca de altfel al intregii clase politice – a transmis promisiunea unei cresteri in 2005 de 62% a bugetului ridicol (0,21% din PIB) alocat cercetarii. Nu a precizat concret care vor fi insa criteriile de valoare profesionala pe baza carora va fi distribuit acest buget, pentru a evita finantarea odraslelor ministeriale sau actiuni fara legatura cu cercetarea dar bine motivate politic. Presedintele Iliescu a gasit în evenimentele istorice petrecute cu mult inaintea formarii regatului roman explicatia actualei migratii a tinerilor, pozitia statului modern considerat Belgia Orientului in perioada interbelica neretinandu-i însa atentia. La fel de lipsite de importanta au fost pentru domnia sa si distrugerea elitei societatii romanesti dupa preluarea puterii de catre comunisti, precum si metamorfoza nu chiar necontrolata ce se afla la originea liderilor economici si politici de dupa 1990. Impresia maxima asupra reporterilor veniti si plecati odata cu presedintele a produs-o insa revolta acestuia fata de expertii externi care dau lectii oficialilor autohtoni, experti ce nu si-ar schimba nicidecum diurnele fara termen de comparatie nici chiar cu salariile ministrilor din actualul guvern (fara a comenta ca, de multe ori, tacerea totala a demnitarilor romani pe aceasta tema este pretul pentru sustineri si aprecieri fara legatura cu realitatea).
Cea mai trista a fost insa, in final, nerealizarea unui document comun în care sa fie inscrise atât directiile generale pe care comunitatea stiintifica româneasca, din tara sau diaspora, le considera absolut necesare pentru supravietuirea cercetarii stiintifice in Romania, cât si a unor cerinte concrete pentru a face credibila incercarea de a determina intoarcerea in tara a unor tineri cercetatori formati la nivel occidental. In fapt, putem fi cu totii de acord ca a le asigura acestora cel putin 2-3 ani, in afara infrastructurii normale pentru continuarea activitatii la nivelul atins, si un venit minim de 1000 Euro/luna poate fi imposibil pentru societatea mioritica. (Desi acest venit este inferior chiar si nivelului burselor de doctorat in institutele vestice precum si standardului agreat de Comisia Europeana pentru doctoranzii vest/est-europeni in centrele de excelenta din Romania, ne-am obisnuit cu politici diferite pe plan intern, respectiv extern.) Dar atunci de ce mai vorbim de cai de intoarcere ale acestor tineri, organizand si conferinte ‘sub inalt patronaj’? Credem ca este asa ceva suficient pentru a-i determina pe acestia sa redevina obiect al indiferentei politicienilor si dispretului afaceristilor ‘de tranzitie’?
Tragand linia si adunand aspectele de mai sus, ajungem la o concluzie amara. Am avut o conferinta foarte bine organizata – desi evident nu a fost deloc usor – si in conditii de libertate de exprimare si transparenta absolut normale. Dar, la fel ca si pentru cele trei conferinte anterioare, indiferenta politicienilor si doar mimarea interesului de catre diriguitorii domeniului au asigurat lipsa absoluta de efecte socio-profesionale. Nimeni nu poate spune insa ca nu exista preocupare pentru subiectul respectiv, si nici ca nu avem o democratie ‘functionala’. Mai conteaza ca singura libertate cistigata in Romania dupa Decembrie ’89 este aceea de exprimare, daca clasa politica si-a asigurat si lipsa de consecinte si mentinerea aparentelor?
COLEGIUL DIRECTOR FAR
Hurduc Nicolae (Universitatea Tehnica Iasi)
Apostol Marian (Institutul de Fizica Atomica Bucuresti) –
Stamate Eugen (Nagoya University, Japonia)
Brailoiu Eugen (Temple University, USA)
Branisteanu Dumitru (Universitatea de Medicina si Farmacie Iasi)
Avrigeanu Vald (Universitatea Bucuresti)
Apetrei Cristian (Tulane University, New Orleans, USA)
Pop Ioan (Universitatea Babes-Bolyai Cluj)
Ion Mihai (Universitatea Bucuresti)
Popovici Cornel (Institut de Cancérologie et d’Immunologie de Marseille, Franta)
Pol Sergiu (Universitatea Brasov)
Cabuz Alex (Université de Montpellier II, Franta)
Dragos Pieptu (Universitatea de Medicina si Farmacie Iasi)
2. Cercetarea stiintifica din Romania
1. Sistemul organizatoric
1.1. Cercetarea – prioritate nationala
Romania nu-si poate permite sa renunte la cercetarea stiintifica, pentru ca în lumea de azi lupta pentru suprematia economica si tehnologica, în care se angajeaza numai marile puteri, este dublata de o lupta pentru suprematie intelectuala, in care se înscriu toate statele, indiferent de marime. Absenta din aceasta lupta descalifica o tara, cu efecte care pot fi dramatice. De altfel, chiar în actuala Lege a Cercetarii se mentioneaza statutul de prioritate nationala al cercetarii stiintifice. Noi cerem ca acest statut sa devina efectiv, nu doar o afirmatie fara acoperire, ca în prezent.
1.2. O tara – doua sisteme
În Romania exista în paralel doua sisteme principale de cercetare stiintifica:
– sistemul institutelor nationale de cercetare – în care chiar si salariile se obtin exclusiv prin competitie, pe baza de proiecte;
– sistemul de cercetare din institutele academiilor si din universitati – în care salariile cercetatorilor si o parte a fondurilor de cercetare provin din resurse bugetare.
Nu exista justificare pentru o astfel de situatie. Mai mult, cercetarea de buna calitate se realizeaza in cea mai mare parte în institutele nationale, datorita unor particularitati nefericite ale invatamantului superior in timpul regimului comunist (politizarea excesiva a institutelor academice si centrelor universitare, precum si finantarea mult mai redusa asigurata pentru activitatile de cercetare in cadrul acestora). Chiar si actuala conducere a cercetarii a remarcat, în fine, absurdul acestei situatii, lansand recent un program de finantare nucleu, care acopera partial salariile cercetatorilor din institutele nationale (desi tot implicand un volum ametitor de birocratie). Este un prim pas, care trebuie dus pana la capat prin realizarea unui sistem unic de finantare a cercetarii.
În Romania, toate tipurile de cercetare trebuie sa aiba asigurate de la buget: infrastructura, echipamentele si fondurile de salarii. Aceasta este modalitatea prin care este sustinuta cercetarea în statele avansate: ea se deruleaza în institutii guvernamentale si de stat (numite laboratoare nationale, institute, fundatii, consilii etc.) prin asigurarea bugetara a costurilor. Acolo nu se obisnuieste ca cercetatorii sa-si obtina salariile prin competitie de proiecte. Aceasta idee apare doar pentru completarea veniturilor necesare cercetarii, dupa ce sunt asigurate salariile si functionarea echipamentelor de cercetare. În general, în statele avansate, cercetarea universitara recurge la competitia de proiecte pentru a-si sustine activitatile de cercetare (echipamente, reactivi, etc.), deoarece cadrele universitare sunt platite de la buget în special pentru a oferi studentilor o educatie stiintifica de calitate iar infrastructura este asigurata de universitati.
1.3. Distrugerea capacitatii de cercetare
Infrastructura cercetarii romanesti este degradata în proportii majore: cladirile, laboratoarele, instalatiile utilitare, caile de acces si comunicare, dotarile specifice si instalatiile tehnologice sunt distruse, în mare parte jefuite prin asa zisa privatizare, “valorificate” în beneficiul unor asa-zisi manageri de cercetare. De fapt, Romania nu mai investeste de mult în cercetare, uzura morala si fizica ducand inexorabil la distrugerea capacitatii de cercetare. Cu mici exceptii, datorate unor adevarati manageri, cercetarea dispare încet-încet. Cladiri subrezite si neîncalzite adapostesc adevarate muzee tehnice. În schimb, au loc simpozioane triumfaliste despre cercetare, se confectioneaza postere si pliante prezentate la expozitii cu tenta politica. Aceasta stare de fapt trebuie sa înceteze. Este necesara o urgenta inventariere a patrimoniului cercetarii stiintifice, urmata de o decizie politica privind stabilirea exclusiv pe baza unor criterii profesioniste a domeniilor care pot fi sustinute de stat, precum si de investitii masive în infrastructura care sa sustina o cercetare adevarata în domeniile respective.
2. Finantarea
2.1. Procentul din produsul intern brut (PIB)
Finantarea cercetarii nu poate fi lasata în grija agentilor economici (in special cand iertarea arieratelor acestora este o preocupare acuta a guvernantilor si FMI), ea fiind in primul rand o obligatie a statului roman. Ori, în anul 2004 cercetarea a avut un buget anual de numai 0,2% din PIB. Acest buget este:
– ilegal – pentru ca Legea Cercetarii, recent adoptata, prevede un buget de 0,8% pentru acest domeniu;
– insuficient – pentru ca cei 15-20.000 de cercetatori stiintifici reprezinta 1% din populatia de bugetari de cca 2 milioane, avand dreptul la un buget de 1% din PIB;
– incorect la nivel national – pentru ca, prin neasigurarea infrastructurii minime, nu se realizeaza conditiile necesare pentru participarea competitiva la programele de cercetare ale UE finantate substantial si de catre statul roman.
Solicitam intrarea în legalitate si asigurarea începand cu anul 2005 a minimum 0,8% din PIB pentru cercetare! În perspectiva aderarii la UE în ianuarie 2007, acesta finantare trebuie sa ajunga in 2010 la 3% din PIB, din care cca. ½ din fondurile bugetare (in situatia in care restul se acumuleaza din surse private).
2.2. Distributia fondurilor
Pe de alta parte, acest buget mic este grevat de o serie de fenomene parazite care îl micsoreaza si mai mult:
– Birocratia excesiva sufoca cercetarea stiintifica si introduce prin sistemul financiar-contabil cheltuieli caracteristice altor activitati. Cercetatorii sunt la cheremul unor finantisti care nu înteleg deloc specificul activitatii de cercetare. Este necesara o legislatie financiara separata pentru cercetarea stiintifica!
– Frauda face ca o parte însemnata din bugetul cercetarii sa se scurga în buzunarele unor persoane (sau firme ale unor persoane) care nu fac deloc cercetare si care, în plus, cumuleaza mai multe tipuri de indemnizatii, toate fiind de la buget. Nu se mai poate accepta o asemenea situatie!
– Incompetenta evaluarilor este învecinata de multe ori cu coruptia. Pentru ca altfel nu pot fi justificate teme de cercetare ilare, care trec cu brio de toate etapele de evaluare (vom reveni la capitolul “Evaluare”). Cercetarea trebuie sa se concentreze pe subiecte serioase!
– Risipirea fondurilor prin implicarea în prea multe domenii: societate, învatamant, arta, sport, cultura, politica, existand si multiple tipuri de cercetare: o cercetare orientata, alta competitiva, dar si pre-competitiva, industriala, inovativa etc. Este necesara o concentrare a eforturilor de cercetare pe domeniile care au elemente de noutate pe plan mondial, recunoscute ca atare pe acelasi plan si nu numai in cancelariile politice!
– Parteneriatul cu UE determina Romania sa cotizeze anual la cercetarea comunitara cu cca 20% din bugetul cercetarii proprii (adica 15 mil. USD din 80 mil. USD). Contributia este stabilita pe baza bugetului declarat al cercetarii din Romania, de 0,8%, care este de patru ori mai mare decat cel real. Mai mult, din acesti bani, doar 9% se întorc în tara datorita infrastructurii absente, desi asigurarea acesteia a conditionat inchiderea printre primele a dosarului de aderare la UE in domeniul cercetarii stiintifice (situatie semnalata Delegatiei CE la Bucuresti in repetate randuri, fara raspuns, odata cu propunerea unei transparente sporite in cazul actiunilor implicand cercetatorii din tarile candidate).
– Relatiile internationale politizate duc la risipirea unei alte parti din bugetul cercetarii. Este vorba despre asocierea formala la diverse institutii si organizatii internationale, precum IUCN-Dubna (cca 600.000 USD anual), CERN-Geneva (cca 3 mil. USD anual) etc. Aceste cheltuieli reprezinta costuri disimulate ale unor relatii si angajamente de natura politica care ar trebui sa înceteze.
3. Evaluarea
3.1. Cercetare vs. productie
Erorile de evaluare încep cu atitudinea pe care o au politicienii fata de activitatea de cercetare, pe care o asimileaza productiei industriale, manufacturiere sau agricole. În descrierea rezultatelor cercetarii sunt introdusi termeni economici precum cifra de afaceri, marfa, plan de afaceri, capital etc. Ori, cercetarea stiintifica ‘produce’ cunostinte stiintifice, nu marfuri. Aceste cunostinte sunt valori de utilitate sociala generala, oferite tuturor prin publicare, în cazul cercetarii pe bani publici, ori numai angajatorului, în cazul cercetarii stiintifice private sau cu regim de diseminare limitat.
Exista trei tipuri de cercetare: cercetarea fundamentala, cercetarea aplicativa si cercetarea tehnologica. Transferul tehnologic este activitatea prin care rezultatele cercetarii stiintifice (cel mai adesea, cercetarea tehnologica) sunt folosite în productia de bunuri materiale de utilitate sociala. Este o activitate specifica agentilor comerciali, nu institutiilor de cercetare. O cale importanta de transfer tehnologic o reprezinta privatizarea unor cercetari care realizeaza produse sau tehnologii vandabile. Statul este dator sa încurajeze generarea de catre cercetare a unor firme mici, care sa lucreze profitabil si nu sa consume fonduri bugetare destinate cercetarii.
3.2. Stabilirea directiilor de cercetare la nivel national
Nici o tara, nici macar una dintre cele mai bogate, nu-si permite sa abordeze toate domeniile de cercetare posibile. În acest sens, Romania mosteneste o situatie trista: ceausismul ultimilor ani încerca sa se izoleze de restul lumii, abordand prin forte proprii absolut toate subiectele de cercetare posibile. Dupa 1989, era necesar sa se decida care directii de cercetare merita sa fie mentinute si in care fortele trebuie sa fie reorientate. Ori, nici unul dintre responsabilii cercetarii romanesti nu a reusit sa ia o asemenea decizie, dureroasa, dar absolut necesara. În primii ani, banii au fost repartizati în mod egalitarist, cu efecte dezastruoase asupra cercetarilor adevarate, care meritau sa fie finantate. Apoi a intervenit diversiunea proiectelor, care a permis – cu complicitatea comisiilor de evaluare polarizate – sustinerea fara justificare a unor domenii de cercetare învechite si fara sanse de afirmare internationala. Conducerea cercetarii romanesti este datoare sa decida sustinerea de la buget doar a acelor domenii de cercetare care au avut rezultate recunoscute international în ultimii ani (e.g., pe baza ISI Web of Knowledge, ISI, Philadelphia University, http://www.isinet.com/isi/) si care au sanse de a produce cunostinte stiintifice valoroase, de nivel mondial. Alte considerente nu trebuie sa mai existe, indiferent de institutitia de cercetare. O evaluare serioasa a tuturor institutiilor de cercetare trebuie sa faca o veritabila curatenie în acest domeniu. Cercetarile de interes periferic, fara rezultate atestate corespunzator pe plan international, trebuie sa fie sustinute exclusiv prin initiative private.
3.3. Evaluarea temelor de cercetare
Acordarea fondurilor de salarii doar pe proiecte de cercetare, cum se face astazi pentru institutele nationale, are efecte dezastruoase asupra calitatii cercetarii. Comisiile de evaluare pot fi discutabile si, de multe ori, distribuie banii în mod incorect. Apoi, nimeni nu mai urmareste realizarea proiectelor, avizarile fazelor facandu-se absolut formal, singurul element controlat cu insistenta fiind forma financiara. Din aceasta cauza, teme de cercetare caraghioase trec cu brio. Cateva exemple (CERES; competitia C4-2004): “Inventarierea pietrelor funerare din cimitirul Bellu ortodox”, “Menopauza la sobolani” etc. Nu se poate accepta disiparea fondurilor de cercetare, putine cate sunt, cu astfel de subiecte sau cu multe altele asemanatoare. La celalalt capat se afla subiecte extrem de importante, tratate cu superficialitate, fara competenta, si care sunt “omorate” ca titluri de proiecte, întrucat nu mai pot fi abordate într-o cercetare serioasa, deoarece. au mai fost studiate! Este necesara crearea unui sistem corect de evaluare, care sa urmareasca si modul în care sunt realizate proiectele aprobate anterior.
3.4. Evaluarea cercetatorilor
De fapt, acesta este punctul central. Pentru ca de la rasturnarea piramidei naturale de valori, asa cum se aseaza ele pe baza contributiei fiecaruia la stiinta mondiala, au aparut toate distorsiunile din sistemul cercetarii. Oameni fara experienta de cercetare competitiva au fost pusi sa conduca domeniul sau sa fie manageri de institute. Apoi, de sus în jos, întregul sistem a fost pervertit, promovand aproape numai nonvalori. Adevarata evaluare a cercetatorilor este un proces delicat, care necesita implicarea doar a celor care au experienta recunoscuta pe plan international in activitatea de cercetare, ei fiind cei care cunosc cel mai bine corecta piramida a valorilor din domeniul lor de activitate.
4. Directii de actiune
Pledam pentru o situatie de normalitate în domeniul cercetarii, asemanatoare celei din tarile avansate. Pentru a se atinge acest deziderat, propunem urmatoarele directii de actiune:
a) înfiintarea unei structuri consultative si de evaluare (SCE) care sa fie formata, in modul cel mai transparent posibil, exclusiv din CERCETATORI consacrati, cu cel putin 15 ani vechime si rezultate corespunzatoare în activitatea de cercetare; aceasta structura îsi va forma comisii de evaluare care sa desfasoare activitatile de la punctele (b-d) in mod periodic;
b) stabilirea de catre comisiile SCE, a acelor cercetari care merita din punct de vedere stiintific sa fie desfasurate în urmatorii ani; desigur, decizia politica, în care vor intra si alte considerente, urmeaza sa fie luata numai ulterior, de catre factorii de decizie;
c) evaluarea de catre comisiile SCE a tuturor institutiilor de cercetare existente, inclusiv personalul de cercetare aferent, urmand sa se stabileasca o clasificare pe baza careia sa se decida numarul de posturi de cercetatori finantate în fiecare caz; acesta ar urma sa fie primul pas în concentrarea cercetarilor numai pe subiectele de interes pe plan mondial si cu sanse de a obtine rezultate competitive, precum si ierarhia naturala a valorilor din cercetare;
d) stabilirea de catre SCE a unui sistem corect, coerent si unitar de evaluare a proiectelor de cercetare; aceste evaluari ale proiectelor vor fi luate în considerare la evaluarea institutiilor si a cercetatorilor;
e) elaborarea unei legislatii financiare pentru domeniul cercetarii, care sa tina cont de specificul acestei activitati;
f) dezvoltarea relatiilor cu UE intr-un mod transparent astfel încat contributia Romaniei la programele stiintifice europene sa fie corecta in relatie atat cu resursele nationale cat si cu obiectivele strategice ale cercetarilor comunitare la care participa;
g) re-definirea pozitiei Romaniei în proiecte care au un caracter mai degraba politic decat stiintific (IUCN-Dubna, CERN-Geneva, etc.).
Credem ca luarea acestor masuri de urgenta ar reusi sa stopeze declinul actual al cercetarii stiintifice din Romania si sa duca la o asezare pe principii normale si corecte a acestui domeniu, de prim interes pentru intreaga natiune (conform declaratiilor CE) si nu numai pentru personalul angajat in acest domeniu.
COLEGIUL DIRECTOR FAR
Mi-am salvat constiincioasa tot ce a aparut
pe aceasta tema, in RL, Adev. etc.
Nu stiu cu ce sa incep, sunt foarte multe
de spus – si mai multe de facut !
Initiativa cu parerea candidatilor la pres.
mi s-a parut buna la vremea cand a fost scrisa,
ulterior mi-am dat seama si unde: acolo unde
vorba spusa inseamna ceva !
Mi-am adus aminte de Forumul (Ed. II-a si
ultima) a Tinerilor cu Studii Superioare
Intorsi in Tara – 2002: … s-au perindat
toate partidele politice. In I-a zi PDSR-ul,
evident, cu Geoana „in frunce”, in a II-a
zi, opozitia.
Si unii si altii n-au vazut din acest even.
decat un prilej de a mai jumuli niste fraieri.
Si … intr-adevar, erau ceva. Oameni veniti
din afara (pe cinstitelea: adica nu pe un loc
caldut scos de papa-et-maman in administratia
de stat … adica „personala” !) care nu
intelegeau ce-si-cum prin Romania.
Ca PDSR-ul s-a dedat la porcie nu mai mira
pe nimeni cu nimic. Mira insa atitud. opozitiei
care bate toba cu oprobiul PDSR-ului si pe de
alta parte cand vine vorba … (dupa cum a fost
in cercetare in perioada 1996-2000, sau incerc.
de racolare politica la acest eveniment !).
Doamnelor, domnilor, la forumul cu pricina
au fost MULTI tineri care CAUTAU O SPERANTA,
un ajutor, nu inca o talpa-n fata ! Nu iordane
cu politica si activismul: CI JOB-uri !!!!
Dar vede-se ca infruntarea Vest-Est este mai
importanta decat painea de pus pe masa, si la
o adica … „fraierii aia ma, care s-au intors !”.
Doi.
Se tot bate toba cu Ioniunia Ioropiana care da-i
si fa-i.
Recomand o cunoastere MAI FIDELA REALITATII a
acestei Uniuni Europene !… … … …
La Madrid in 2000 „s-au trasat documentiliiliii
de partid si de stat” privind realizarea unei
economii bazate pe cunoastere (in cca. 2 …
cincinale).
In anul de gratie in care ne aflam (aproape la
jumatatea drumului) nu s-a realizat NIMIC: ba
pardon ! … s-a mai ramas un pic in urma SUA
si a Japoniei in cercetarea civila, si toate
3 cu MUUUULT in urma cercetarii militare din
Fed. Rusa.
VA ROG ! … incepeti si injurati-ma ca stiu ca
nu va mai tin curelele !
Iar acest Framework Programme este (o sintagma
a lui Marian Apostol daca ma ajuta memoria bine)
„un soi de Cantarea Europei”. Si as completa: in
4 acte !
Selectia e pe baza de iordane si MAI ALES RELATII,
exact la fel ca in Romania: SE STIE pe la noi prin
institute de exemplu CARE institute au prins pro-
iecte FP-6 si … CUM ! Sa nu credeti ca nu apreciez
si aceasta (descurcareala). ESTE si aceasta ceva,
fata de dom’soare smiorcaite si incapabile ! Dar
NU ESTE tabloul idilic in care competenta este
regina !
Inca un aspect: in SUA sa primesti un grant de
50k ESTE CEVA ! Inseamna peer-review si respon-
sabilitate. In EU inseamna gargari peste gargari.
ATAT la nivel de stat (95%) cat si la nivel EU
(5%).
Romanii nostri sunt atat de ORBITI DE PLECACIUNI
in fata Vestului incat NICI NU SE PRICEP A IL
COPIA !
Exista o SINGURA formula de succes: in principiu
ea este CEA AMERICANA, desi am observat ca ambitia
(militara la rusi, si civila la japonezi) da si ea
roade, desi cu mult talent (in primul caz) si efort
(in al doilea).
Exista si o „downside” a formulei americane: ESTE
PREA BUNA ! … si sunt foarte serioasa cand zic
aceasta: cainele de prea mult bine TURBA ! (si da
in fasciSSzzzzZM !)
Nu exista o formula STAS in SUA, dar exista cateva
ingrediente. Ele pornesc de la CALCULE PRAGMATICE !
Asa ca LASATI-O BLEAGA CU PRUOCIENTILIILIII ca …
MACANE !
In SUA nu a facut nimeni nici un calcul la nici un
procent (nimeni care sa aiba un cuvant executiv),
AND THAT YOU CAN TAKE TO THE BANK !!!
Se ridica si se darama cercetare in mod constant,
nu e dramatic (sau ma rog, drame individuale), nu
e grandios si nici tragico-comic (ca la noi !).
Daca vreti sa aflati un exemplu FOARTE BUN (cu
rezultate similare SUA) de copiat sistemul: uitati-
va la CHINA !
Leit-motiv-ul este „MERGE ?…”. Daca raspunsul
este DA, atunci SE FACE, daca nu … forget it !
Ingredientul-1: E NEVOIE ?………………….
Daca e nevoie SE FACE ! Dar sa FIE nevoie, adica
SA DOARA fara ! Este important acest ingredient
nu numai logic (ca la cartea de bucate) ci si pt.
un aspect mai putin mentionat: AUTO-MOTIVATIA !
Daca e totul o gaselnita, colectivele miros
situatia si lucrul se desfasoara … precum
scopul (adica deloc).
Ingredientul-2: FACE BANI ?………………….
Raspunsul este legat de Ingredientul-1 in principal,
insa nu mereu: poate sa NU faca bani pe termen scurt
si atunci se pune problema „o mai facem sau nu ?”.
Raspunsul CLASIC american a fost ca DA ! SUA a fost
decenii de-a randul de departe suprema economic si a
rentat. A fost si sub o influenta anglo-saxona sa-i
spunem clasica. Azi (incepand cu 10 ani in urma)
lucrurile s-au orientat predilect spre cercetarea
aplicativa pt. un absurd razboi economic cu restul
lumii (si intern in SUA). A urmat za-HYPE-tech-babl
… cu pierdut case-pensii-tot (pt. unii, evident).
Sa ramanem in aria raspunsului clasic american:
adica NSF (un soi de org. ca MCT la noi) care da
bani looserilor („poetilor-de-cercetare” adica).
Ei nu sunt chiar looseri, insa mainstream-ul asa
ii considera (in spatele usilor unde tai fumul de
trabuc cu cutitul). De multe ori NSF finanteaza
probleme care NU SE INCADREAZA nicaieri, in nici un
capitol, dar care la o adica sunt interesante. Aici
putem trece de ex. studii de percolatie (la care
adera National Interagency Fire Center pt. ca sa
aibe solutii de prevenire/stingere incendii fores-
tiere, co-cotizeaza si unele companii petroliere
ca sa incerce sa extraga petrol din gresii poroase –
rezerve apreciabile de ex. in vestul SUA, companii
de ciment, care vor sa inteleaga mai bine cum e cu
amestecurile de pietrisuri, prafuri, etc, Pentagonul
care e interesat de cum cade o infrastructura militara
cand i se darama cati/unde piloni, etc).
Am trecut fara sa vreau, fara sa imi dau seama pe
teritoriul Ingredientului-1. ESTE dealtfel si
„flavor”-ul cercetarii americane: nu are programe
grandioase (si cele care sunt = seci de bani de
regula !), nu are ceva organizat. Si totusi misca,
SI INCA FOARTE TARE ! Si aceasta NU pt. ca ar fi
vorba de tara-muma-a-COPITAlismului-turbat. Nu !
AU organizare CENTRALA, AU ! O exercita de DUPA
perdea, dau cu toba ca n-ar fi asa, insa ESTE !
IDEEA care insa este FOARTE IMPORTANTA e ca aceasta
influenta a Facaletului-Central nu se face in modul
continental.
NU e vorba de „democratie” la mijloc (guitocratie
in limbaj ‘tilictuel-LLL), nu. Este ceva interesant,
o diferenta mai degraba ca de la „hexagon” la „pentagon”,
adica diferenta dintre ORDINEA CRISTALINA la ORDINEA
ORGANICA ! ORGANIZAREA americana nu are tipul de ordine
geometrica, ci tipul de ordine FUNCTIONALA.
Rezultatele … nu mai e nevoie sa le prezint pt. ca
vorbesc DE LA SINE !
Ingredientul-3: UNDE O FACEM ?…………………..
O facem privat, o facem in universitati, o facem in
laboratoare nationale, UNDE ?
Foarte multa cercetare se face privat. Este MULT MAI
USOR si mai convenabil:
– costurile se auto-finanteaza
– rezultatele (in caz de reusita) aduc f. multi bani
– dezafectarea nu intampina rezistenta (in caz de
rezultate nesemnificative)
Va imaginati acum sunt convinsa Yorktown Heights, IBM.
Am sa va spun 2 cuvinte: EX – CLUS !
Desi se face cercetare de mare calibru la Yorktown
Heights sau la Gaithersburg, ca volum acolo este un
segment MIC — FOARTE MIC de cercetare !
Ceea ce NU INTELEGEM noi in Romania este ca astia au
cate un patent pt. FIECARE SURUB din univers !
Daca se poate scoate un dollar de undeva, acestia o
vor face !
Si cu aceasta, murind coralul care si-a satisfacut
nevoia existentiala, lasa in urma sa RECIFUL, care
intareste structura comunitara ! (Intr-o societate
dealtfel aberant de individualiSSta !)
Ne plangem ca nu avem loc de cercetare, insa SCUZE
doamnelor si domnilor !!!! … ESTE LOC GARLA !
O mica firma, care face sfori de remorcat planoare,
alta care face … poftim: CAPETE DE SONDE ELECTRONICE !
O OBSCURA FIRMA „GGB Industries” (looks like shit, feels
like shit, … tastes like shit: IT IS SHIT !!!!!!!!!!).
Da, numai ca tot ce misca in lumea aiasta mare in mate-
rie de probe-stations pt. testari/cercetare chip-uri de
microelectronica importa sondele + capetele de la GGB
Industries.
Si acum: APLAUZE IN SIR, SCANDAM BUSH-PCR !… s-a
gasit John din Naples Florida sa faca firma aceasta,
nu ?!
Este exact ce spuneam MAI SUS !… S-au gandit „EI”,
adica Facaletul Central. Au infiintat o firma obscura,
unde au TRANSPLANTAT niste specialisti din alta parte,
unde managementul firmei NU EXISTA, unde contabilitate
NU EXISTA, unde dept. de marketing NU EXISTA … si
totusi VAND ! … VAND PE RUPTE !!!! CUM !?????????
…. he-he ! Simplu !
La ei Compania uOchiu’-si-uUrechia NU ARDE GAZU’ ca la
noi, ci MUNCESTE 100% ! De ars gazu’ poti si-n Nashville-
Tennessee (boschetar cautand prin gunoaie – a propos,
11% din familiile americane au facut foamea sau au
apelat la cerseala pt. mancare in 2004, neavand bani
suficienti — asta in tara ai’ mai breaza de pe glob,
za-best-in-za-uworld) !
Toate „firmele” acestea mici care DUC GROSUL acestei
„CERCETARII-O-COMERT”-ului american sunt:
1) CONECTATE la minim una din cele 38 de structuri de
informatii americane
2) conectate INTRE ELE – prin (1)
3) conectate LA PIATA (int./ext.) – prin (1)
… este un sistem interesant de „Minister al Comertului
Interior-o-Exterior” – nedeclarat, evident.
Multe dintr-acestea SUB-FINANTEAZA la randul lor grupuri
de cercetare din laboratoare nationale, iar altele alim.
„sectiunea-X” din bugetul … CIA, Pentagon, DoS, etc.
Este deja CLAR ca lucrurile sunt mult mai putin institu-
tionalizate, desi INCRENGATURA este INFINIT mai mare !
Este chiar ilar, cum unele din aceste firme cu cate 5-10
angajati, care nici macar in cartea de telefon nu le
gasesti (nu atat de vai Doamne „secret”, ci din PURA
LENE !), au contracte de cate 10-20 mil. $/an ! Fara sa
faca nici o deplasare externa, fara pagina de internet,
NIMIC ! (Ah, da, se deplaseaza in exterior cand/daca au
de montat la fata locului ceea ce exporta).
Paranteza – pt. amicii de la … stiti de unde, care se
ocupa de secretele noastre.
„SECRETUL” – CE ESTE „SECRETUL” ?!?….
Ceva ce rusii (in primul rand) si americanii (cumparand
de la rusi) au aflat de 10 ani despre noi, si care noi
nu avem voie sa stim ?!…
CUM fac totusi acesti yankei (care in materie de serv.
secrete sunt ANTI-TALENTE !) sa aibe … „secrete” ?!?
CUM definesc ei secretul, ca mama *a-*ii: Ames si cu
Hansen au lucrat pt. KGB cate 20 de ani fiecare ! Ba
Ames a mai si spus ca dac’ar fi s-o ia de la cap „he’d
do it AGAIN !”.
Americanii nu se pricep la servicii de informatii, dar
AU INTELES BINE partea PRACTICA a „secretului”: ca si
frumusetea, secretul este ceva TRECATOR ! Il folosesti
cat e fierbinte, dupa care rece poti sa-l dai pe de
gratis (ceea ce si fac: v. de ex. telefonia CDMA, chip-ul
G4, etc !).
Noi romanii (ca popor) si serviciile noastre de inform.
facem urmatoarea confuzie: intre secret si SACRU !
Se poate trada SI un secret (cu pagube limitate), si
se poate trada si ceva SACRU (care tine de FIINTA nostra
ca NEAM !) si care este MULT MAI GRAV !
Deseori se vorbeste de SACRU atunci cand se spune secret,
si in acest context inteleg grija/indignarea.
Se vorbeste insa de multe ori si de chestii de duzina,
ca „sacre”, ele fiind in fapt … secretelul-ordinaris !
Aceasta pe planul „oamenilor seriosi”, care au activat
in comunism (fara a se tine de gainarii) si au fost
profesionisti.
Exista insa si categoria a II-a (sau daca vreti cei DE
„categoria a II-a” … nu inteleg de ce nu a MMCDXX-a,
dar ma rog, sa trecem peste) care sunt guvidus-politrucus-
ORDINARIS, si care au LEGIFERAT ca „sicriete-da-shtat”
… cat a cheltuit fundul lor cu secretara, cate excursii
inutile prin strainezia, cate TV-uri cu diagonala cat
Parlamentul si-au mai pus, cate „jiiip”-uri, cate mertzane,
etc – cheltuieli dintr-acestea, ma intelegeti … „secrete”.
Sa revin la secretul american: Dvs. puteti sa lucrati la
o super-firma dintr-aceasta (care maine se desfiinteaza
si vi se neaga ca ati fi activat vreodata acolo) si sa va
laudati la ce chestie extraordinara ati lucrat (si nu va
va auzi nimeni in Romania pt. ca sunt toti ocupati cum sa
faca rost de-o spaga, sau macar o pipita-ceva), puteti sa
va duceti la KGB (de unde mai aveti o sansa sa scoateti
un pol – doi, de-o bere), dar LA CE IMPACT se va traduce
aceasta pt. secretul-american. La cvasi-ZERO !
Atat rusii, cat si chinezii, CUNOSC DEJA ca SUA se ocupa
de 1000000 de lucruri. Si Dvs. ati participat la unul din
ele. Bun ! Si CE informatie le da lor aceasta ?!?….
Nici una ! Ce ati lucrat poate fi bun in … aviatie,
sector defensiv, sau ofensiv, in teledetectie, in astro-
nomie, in … 1000 de sectoare.
Puteti cel mult da o solutie tehnica pt. un anumit lucru.
Si … cam atat. De multe ori (cazul rusilor) au chiar ei
solutii militare mai bune. Sau daca e vorba de microelec-
tronica … intotdeauna exista un circuit (care duce mereu
prin Elvetia) prin care-si procura. Bun !
Toate aceste semi-secrete au un ALT caracter la ei: cel
de TESTARE ! … daca nu divulgati, urcati o treapta in
ierarhia invizibila (salar mai bun, secretara mai blonda
(dar la fel de ronda), lene mai multa si sansa de refulare
urland la subalterni). Daca divulgati (ei anglo-maSSonii,
mari obsedati de suplicii – spre deosebire de KGB care
rezolva totul prin ignorare/sau 1-glont) va vor trece pe
liSSta neagra si nu veti mai avea job, etc.
Dar in principal, numai cei din cadrul Facaletului Central
cunosc suficient cat sa conteze: acolo unde SE IMBINA
toate aceste detalii (la care lucreaza „sclavii”).
Ingredientul-4: CUM O DESFACEM ?……………………
Pt. ca totul daca ia amploare ajunge in final „stat-in-stat”
(la rusi de ex. Minatom) si nu mai poate fi condus. E ilar
sa vorbesti de desfacut, cand la noi nici sa inchegam nu
putem. Insa este pt. completitudine.
Altceva nu ar mai fi de spus. Nu exista procente, nu plan,
nu grija paternala a statului, ci grija Facaletului Central
(pt. propriul profit + putere !).
O sa ziceti, bine-bine cucoana, da’ cum e cu NASA, dom’le !
NASA, ca daca zici NASA in Romania e de pret, daca zici
altceva … degeaba !
Pai laboratoarele nationale („agentia” NASA este un astfel
de laborator care a depasit limita de obezitate) sunt centre
dedicate in principiu temelor razboiului rece: spatiul,
fizica nucleara, biologia, calculatoarele.
Mai nou (dupa cum s-a vazut) Bush le-a cam taiat macaroana
la toate acestea: NASA sa caute omuleti verzi pe Marte pana
in 2025, San Diego Supercomputing sa se uite la altii care
au supercalculatoare, laboratoarele de nucleara reduse inca
din vremea lui Clinton de la 19000 mil. $/an la 4000, etc.
Ele apartin circuitului NSF + Dept.-of-… (fiecare cu aripa
obladuitoare proprie: Energia, Comertul, etc).
Sunt un fel de extensie a cercetarii universitare, unde sunt
filtrati (uneori) cei care sunt mai performanti din univ.-i.
(Slabe reguli despre cine e/nu e la aceste laboratoare. Lumea
se fereste de „a fi la centru” – pt. ca aceste lab. nationale
sunt niste mini-Mecca in domeniul fiecaruia si este un mare
du-te vino, mereu presiuni, termene, etc.)
Firmele mari isi au si ele laboratoarele proprii, dupa cum
am inceput dealtfel. Produc rezultate f. focalizate, pe
obiective mari (de la centru trasate), altminteri firma nu
pupa contracte federale (banoase, ca la noi – pai pe noi EI
ne-au invatat ! … ca in cazul familiei bin Laden, toate
contractele de constr. civile din Arabia Saudita).
Exemple: ca sa dezvolte platforma B-707 lui Boeing i-au fost
promise contractele KC-135 (Stratotanker) si E-3 (AWACS),
militare (versiuni ale aceluiasi aparat). Ca sa dezvolte
B-777, i-a fost promis jumatate din F-22 (cu Lockheed), etc.
Se VEDE ca in afara de o pojghita subtire (eventual si volumic,
dar cu siguranta financiar !) grosul de cercetare se face …
PENTRU CEVA ANUME !
NU EXISTA „cercetare-de-dragul-cercetarii” !
FIE este:
1) in mici-si-multe firmulite infiintate anume, fie
2) in firme mari (sau laboratoare mari) pe subiecte
BINE DELIMITATE !
… si exista intr-adevar si zona:
3) subiecte neincadrabile (finantate sub NSF, si care
in functie de interesul altor entitati pot prinde
avant, sau se pot scufunda total).
zona (numita la noi) „cercetare”.
Cu CAT a fost mai aproape de acest sistem cercetarea EU, cu
atat a fost mai REALA, cu cat s-a distantat (azi mult), cu
atat a fost mai propaganda.
Nu zice nimeni sa fie in Romania ca in SUA, increngatura
aceea sufocanta, insa NICI ASA DEZLANAT ca la noi si toooot
mereu cu miloaga la stat !
Raspunsul de la STAT este FOARTE CLAR: NU !
„Aaaah, dar stai ca nu ne vine sa credem !”
Pai TREBUIE ! … RASPUNSUL ESTE: NNNNNNNNU !
Caile REALE de actiune in Romania SUNT:
1) conectarea la partenerii COMERCIALI, care ar putea fi
tentati de MICI „INVENTII” (aplicatii tehnologice, fie
si un surub, un desfacator de conserve). Mai acatari
in aceasta categorie sunt firmele de soft, prod. auto,
etc. Si mai formidabili sunt parteneri EU (zona auto,
bio/farma, mecanica fina, electronica, IT)
2) conectarea la serviciile de informatii, care la randul
lor apoi (ce cale lunga !) sa-si modifice propriul
statut – care sa le permita genul de activitate ca in
SUA (v. Ingredientul-3)
3) conectarea la partenerii EU, pt. ca pana una-alta, din
FP-6,7,etc daca nu curge, macar pica.
… pt. ca de la statul roman ………………………
…………………………………………………
…………………………………………………
…………………………………………………
…………………………………………………
…………………………………………………
…………………………………………………
…………………………………………………
…………………………………………………
(nu pica decat „pt. cine treb’e” – si nu pt. cercetare, ci
doar asa: ca „e” cine-tre’be !).
Si cu acestea va doresc noapte-buna. (Sleep-on-it !)
Lina Gainusa
Sa stii, Gainusho,
ca mi-a placut ecoul. E o dovada a disperarii care ne cuprinde cateodata pe toti.
La prima vista, ecoul mi s-a parut chiar a fi un ou de aur. Pe urma mi-am dat seama ca lucrurile , atat de complicate cum sunt, nu sunt nici pe departe atat de simple (asta-i o cujetare adanca, marca Nea Marin, daca-mi permiti).
Asta pentru ca:
1) sub o forma sau alta, situatiunea e, cum s-a mai repetat pe aici si pe airea, doar o consecinta a harababurii generalizate (pe de o parte) din tara, iar pe de alta se datoreaza lipsei cronice de capital. Cand n-ai bani pentru infrastructura, ce sa mai vorbim de bani pentru
cercetare? Sunt sigur ca-ti dai seama de aspectul asta.
2) Ce facem cu cercetarea aia de nimic de tip
NSF? Cu aia asa-zis „fundamentala”, aia din fizica teoretica, matematica etc.?
Ca asta nu prea are tzug la micile/marile companii, e un lux. Dar e un lux de care sotzietatea nu se poate dispensa, cum sunt convins ca stii.
Intamplator, *din lipsa* parailor, tocmai aceasta cercetare s-a practicat in Romania
de vcreo suta de ani incoace. Chestii care se pot face la un nivel cat de cat rezonabil, cu bani relativ putini, chestii teoretice, adica.
Cercetarea ailalta, de care vorbesti, cea aplicativa, aia care aduce paraii si smokingurile, vilele si mertzanele, aia se face mana-n mana, cum observai pertinent, cu industria (indiferent cine sta in spatele ei, indiferent ce interese ii mana).
Dupa parerea mea, discutiile astea sunt bune doar pentru ca ne clarifica multe aspecte, fac sa se reliefeze mai clar pana la urma conditiile in care ne miscam, apa in care innotam.
Cred ca ai dreptate si cand scrii chestia aia cu „E nevoie?” Doar atunci cand Romania nu va putea supravietui „fara”, cand costul terenului pierdut va intrece semnificativ mica ciupeala de circumstanta, cand ne va ajunge cutitul la os, doar atunci se va misca ceva.
Ia citeste insa ziarele de azi sau de ieri si vezi care-s prioritatile guvernantilor.
De acord si cu pozitia ta fata cu UE. Pana la urma, in UE euroii egzista, dar sunt gestionati cum stim, scandalurile de coruptie
legate de birocratii de la putere sunt garla.
Cum pentru mine birocratia e dusmanul nr. 1, nu pot decat sa te secondez.
Cat priveste cuvintele (prea) grele pentru demersul prietenilor mei din FAR (nu ma sfiesc s-o spun, chestia asta), ce sa zic? Facem si noi ce putem si cum ne pricepem, nu pretindem ca suntem Mafalda, sa le cuprindem chiar pe toate.
Pana la urma, cresterea acelui procent amintit (procent care e precizat PRIN LEGE) e necesara
nu doar de dragul respectarii unor legi deja votate. E necesara fie si pentru ca sistemul sa mearga, asa cum e, inainte, pentru a nu ajunge sa ne „somalizam”. Fie si pentru a da o sansa tinerilor decenti, care prefera cartea bisnitariei sau politruciei, sa scape, sa plece afara, sa se salveze *individual*, via
cercetare de tip NSF.
Stiu ca nu suna bine, suna ca draku’. Da’ ce poti face-n conditiile astea, ce poti face concret, adica, atunci cand iti lipseste complet puterea efectiva de decizie?
Poti spune, cum spune Stefan, ca ori depui armele (si-atunci Dumnezeu cu mila), ori speri,
iei atitudine, te ambalezi, FACI TOT CE POTI.
Eu merg pe mana lu’ Stefan: cred ca merita (desi uneori te sastisesti sa latri la luna, sa vorbesti in pustiu, sa vezi caravana cum trece) sa perseveram, asa cum ne pricepem, atat cat putem, pentru a aplica presiune asupra actualului sistem.
Toate cele bune, Gainusho, pe unde te-ai afla.
Nea Marin