Nu trebuie sa iei o decizie foarte speciala de a face ceva. Trebuie doar sa incerci sa mergi pe un drum despre care ti se pare ca poate duce la ceva. Pe de o parte, prin permanente corectii din mers ale directiei, esti din ce in ce mai aproape de drumul cel bun. Pe de alta parte, viata iti impune mereu abateri si, adesea, asteptand un moment favorabil doar pentru a porni pe un drum oarecare sau a lua o decizie, nici nu mai apuci sa pui in practica intentia respectiva, datorita multitudinii de evenimente perturbatoare care intervin pana macar sa faci si un prim pas. Ca sa nu mai vorbim cat de greu este sa mentii o anumita directie si sa revii mereu la ea, in pofida deraierilor si ocolisurilor intervenite cu sau fara voia calatorului, in orice excursie.
Mai mult decat atat, trebuie sa incerci sa mergi chiar si daca n-ai un scop clar. Sunt o multime de lucruri pe care trebuie sa le faci oricum. Incepe cu acelea (desi nu sfatuiesc pe nimeni de exemplu sa manance daca nu-i este foame. Cu alte cuvinte, STIM ca trebuie sa mancam, dar daca n-avem altceva mai bun de facut nu vom manca atunci cand nu ne e foame – e preferabil sa sari o masa decat sa ai una in plus).
Apoi, nu-ti face griji. Daca se termina lucrurile pe care trebuie sa le faci oricum, vor apare altele ori iti vei aminti de planuri pe care le-ai avut si nu le-ai dus la indeplinire. Poate vei reusi, daca evenimente noi, perturbatoare, nu vor interveni, sa-ti indeplinesti chiar vechi dorinte. Mergand, te cunosti. Incercand sa inaintezi intr-o directie oarecare, ai macar o sansa de a sta pe loc. Stand pe loc si doar cantarind decizii, regresezi. Inotand in orice directie atunci cand nu se vede nici un mal si n-ai nici o orientare, poti totusi ajunge undeva. Stand pe loc, te ineci sigur.
Nu ai nevoie de un scop maret in viata. Propune-ti scopuri mici dar realizeaza-le. Dincolo de ele, poate vei reusi sa realizezi si scopuri de importanta medie. Si, cine stie, poate chiar teluri marete.
Nu te compara cu ceilalti, incercand sa-i depasesti. Depasindu-i, vei ramane pe loc. Depasindu-te mereu pe tine insuti, vei inainta.
Nu trebuie sa fii deosebit de inteligent sau de priceput, sa ai calitati excesive, pentru a reusi. In orice caz inteligenta deosebita sau expertiza remarcabila nu sunt necesare pentru a-ti aduce fericire. Reuseste cel care isi realizeaza propriul potential, care are foarte mare grija cand, cui si ce promite, incearca si chiar reuseste sa-si indeplineasca promisiunile si sa se tina de cuvant (promisiunile intra la categoria “lucruri care trebuie facute oricum”, nu-i asa?).
Timp este. Timp este oricand. Niciodata nu este prea tarziu. Incearca sa intelegi cat mai bine cine esti si ce vrei sa realizezi in viata.
Adevar si bine grait-ai. Bineinteles referitor la obiectul discursului putem spune ca am avea nevoie de un simt sau un criteriu al simtului care sa ne ghideze pe drumul ce este al nostru si a-l deosebi de cel ce nu este al nostru. Este greu a orbecai si disperant avind in vedere trecerea ireversibila a timpului.