Dintre toate sensurile pe care le-am atribuit vietii mele
Singurul care a supravietuit timpului
este cel pe care l-am descoperit in tinerete:
acela de a muri cat mai linistit.
A fost totusi nevoie de cateva luni de zile de ingrijire
A unui om care si-a pierdut facultatile mentale in urma unui accident
Ca sa inteleg ca nu suntem altceva decat propriul nostru creier.
Iar creierul nostru traieste intr-o permanenta frica.
Frica de a ramane fara oxigen,
Frica de a nu-si satisface diverse chemari sexuale,
Frica de durere,
Frica de a ramane fara substante nutritive,
Frica de a nu fi iubit,
Frica de a nu fi apreciat – desigur, creierul stie ca tot EL este si corpul si mintea,
Frica de a nu dormi intr-un loc sigur,
Frica de a recunoaste ca a gresit,
Frica de a actiona pentru a nu gresi,
Frica de a lua decizii voluntare capabile sa conduca la actiuni,
Frica zilei de maine
Sau abstracta frica de moarte
Si asa mai departe.
Tot ce fac mainile noastre, picioarele, corpul, pielea,
Auzul, vazul, mirosul, gustul, pipaitul, simtul echilibrului si poate alte simturi
Laolalta cu cuvintele vorbite sau scrise, privirile si expresia chipului
Nu are decat menirea de a alimenta cu diferite informatii
Sau de a produce informatii, in speranta unui feedback favorabil
Pentru nevoia de alinare a fricii creierului.
In aceasta foame continua de informatie,
Cea mai mare parte a timpului creierul devoreaza lacom informatie inutila
Si nu construieste nimic nou care sa-i aline definitiv temerile.
Celor mai multi dintre noi
Ne lipseste, probabil, un mecanism de selectie, de recunoastere,
Prin care sa ne alinam frica. Nu stim de fapt nici de ce anume ne este frica.
Cativa dintre noi doar,
Care supravietuim destul pentru a invata din experienta proprie
Stim, intre altele, ca frica nu serveste alinarii fricii.
De aceea dragostea are atata sens in viata unui om. Dragostea alina frica.
Dragostea produce drogul natural de care creierul are nevoie pentru a fi curajos.
Iar lipsa curajului eclipseaza orice calitate pe care o poate avea oricine.
Desigur, curaj se poate obtine si cu alcool, droguri sau violenta.
Dar toate aceste droguri nu sunt decat forme de lenta autodistrugere
Ori aici este vorba despre lupta cu frica, nu despre capitulare si sinucidere.
In alergarea bezmetica in pustiul zilei
Gasim timp pentru orice. Prea rar insa ne punem intrebarea:
“Ceea ce fac acum ma ajuta sa devin mai putin fricos?”
Din cauza asta facem si desfacem, acumulam mai mult decat am putea utiliza,
Ranim fara sa vrem si nu ne dam seama ca ranim,
Ne lasam raniti de evenimente care, privite din alt unghi
Ar trebui sa ne ia o piatra de pe inima
Ori ne autoacuzam de dezastre
In care am fost simpli figuranti si oricum n-am fi putut face nimic.
Fara sa ne intrebam la ce bun, jucam la loterii si tombole,
Doar pentru a deveni si mai fricosi in cazul in care, rareori, castigam.
Aruncam zambind fise pe ruleta sexului
Chiar si atunci cand, fie si de-ar iesi chiar numarul pe care am pariat
Castigul nu ar face o diferenta alaturi de ceea ce avem deja
Pentru a trai impliniti toata viata
Desi unii joaca totul pe un numar si, desigur,
Pierd tot ceea ce ar putea avea sau ceea ce aveau deja.
Fara sa ne indreptam atentia inspre cum am putea face sa ne fie mai putina frica
Ne complacem in a acorda timp enorm nimicurilor,
In a consuma ceea ce nu ne place, nu ne ajuta cu nimic sau chiar ne distruge,
In a ne complica existenta, in a ne lasa deturnati din misiunile
Din care, intorcandu-ne victoriosi am fi mai curajosi
Ori chiar in a face pe plac unora sau altora
In speranta, de cele mai multe ori inconstienta, ca astfel vom fi mai in siguranta.
In foamea lui de alinare a fricii, hranindu-se adesea la intamplare
Creierul nostru accepta informatie pe care ar trebui s-o refuze,
Mangaieri care sunt doar un scurt, dulce preludiu la o permanenta zgarda cu ghimpi,
Sau afirmatii care nu sunt fondate pe realitate, doar pentru ca umplu golul unei temeri
Aflata doar in creierul nostru.
Priveste-te in oglinda si incearca sa-ti intelegi temerile.
Iti va fi mai usor atunci, sa stii ce ai de facut.
Asta nu inseamna ca doar aceste cateva randuri simple
Iti vor da vreodata si curajul sa actionezi.
Stefan Maier
09-26-04 Hartwick Brain Injury Rehabilitation Center, New Jersey
Intradevar conditia individului uman e jalnica. Mie imi este frica de exemplu, de necunoscut de ceea ce m-ar putea ameninta dincolo de propriile mele limite. Totusi pe partea cunoasterii mergind, nu putem nega ca el, creierul ,inca este un organ…