Ne-am obisnuit sa discutam in ultimul timp la rubrica “Social” probleme grave ale sistemului romanesc de invatamant: din nefericire acest subiect este inepuizabil. Deci pentru o vreme vom continua pe acelasi fir si invitam si pe cititorii nostri sa ni se alature. Ecourile primite pana acum, atat cele publicate pe RLIV cat si cele sosite prin corespondenta personala, confirma faptul ca dumneavoastra sunteti extrem de interesati de acest subiect. Incurajarile sunt binevenite, dar am vrea sa va implicati activ: trimiteti articole noi, comentati articolele anterioare prin eseuri proprii, deveniti colaboratori la rubrica Social, indemnul fiind de fapt valabil pentru toate rubricile noastre.
Ieri, 15 noiembrie, Ministrul Educatiei, domnul Alexandru Athanasiu, a prezentat bilantul pe ultimii 4 ani, al institutiei pe care o conduce. Nu voi insista pe detaliile acestei conferinte care in general se pare ca a reluat ceea ce se intampla in campania electorala de cateva saptamani bune: opozitia este acuzata pentru toate neajunsurile din sistemul actual de invatamant care evident decazuse atat de mult in perioada 1996-2000 incat era imposibil pentru cei veniti la putere la sfarsitul acestei nefaste perioade sa mai schimbe ceva, in timp ce totusi rezultatele obtinute de guvernarea actuala, chiar daca nu remarcabile, sunt totusi deosebite, laudabile chiar…. Indic in acest sens un articol din cotidianul Curentul care trece in revista cateva din temele prezentate cu ocazia acestei note de “multumire interioara” a guvernarii PSD: http://www.curentul.ro/curentul.php?numar=20041116&art=7743. Ceea ce ma intereseaza in acest context este rezultatul auto-evaluarii acestui Minister. Intrebat de jurnalisti ce nota si-ar da lui si echipei sale, domnul Athanasiu a apreciat ca el ar merita mai putin decat colaboratorii sai (ah, modestia asta…), dar ca toti au obtinut nota de trecere. Trist este in primul rand faptul ca obiectivul acestui Minister (si as aprecia eu, si obiectivul ministerelor anterioare) a fost sa obtina nota de trecere si nu sa tinda spre performanta, sa realizeze ceva memorabil, sa faca schimbarile necesare de cand lumea in sistemul nostru de invatamant. In al doilea rand chiar si aceasta nota de trecere este atribuita cu multa indulgenta si obiectivitatea acestei evaluari este indoielnica. Nu ne facem un scop din a discuta la modul general reforma invatamantului pentru ca aceasta intreprindere ar cere mult prea mult timp si spatiu. Ce ne propunem si ce va propunem, stimati cititori, este sa prezentam/prezentati exemple concrete unde invatamantul romanesc se ridica dincolo de nivelul rezonabilului, dar mai ales exemple concrete de situatii care indica clar aberatiile si ineptiile perpetuate in sistemul nostru educational. Vom evalua realizarile in materie de politici educationale treapta cu treapta, prin ceea ce se vede, prin ceea ce exista, prin ceea ce poate fi criticat sau dimpotriva, laudat. Nu prin chestiile de pe hartie pe care unii ca domnul Athanasiu le amintesc din 4 in 4 ani, la ora bilantului. In aceasta saptamana ne vom opri asupra predarii informaticii in invatamantul liceal si asupra intolerantei selective a celor care critica predarea limbii si literaturii romane in liceele noastre.
Predarea informaticii la Colegiul National “Gheorghe Baritiu”, Cluj-Napoca.
Mi se aduce la cunostinta ca intr-unul din liceele clujene cu pretentii calitative peste media Clujului, la profilul matematica-informatica, se preda enorm de complicata si inedita materie: “HTML”. Adica ce vrea sa zica asta: elevii invata sa construiasca pagini web folosind codul HTML, cursul luand un an intreg daca nu chiar ultimii doi ani ai ciclului liceal. Pentru cei necunoscatori (vom vedea in continuare ca aceste cunostinte sunt de altfel cu totul redundante pentru un end-user chiar daca acesta construieste pagini web exceptionale), HTML este acronimul pentru “HyperText Markup Language”, care este limbajul folosit, in genere, pentru publicarea datelor pe World Wide Web, deci pentru construirea paginilor web. Daca in trecut paginile web se construiau folosind un editor de texte cum e cel clasic din DOS sau Notepad sau orice altceva, acum acest lucru nu mai este necesar, editoare HTML care genereaza automat codul HTML fiind disponibile en-gros si fiind ultra-performante. O lista complet arbitrara, departe de a acoperi numarul enorm de editoare HTML disponibile, ar fi urmatoarea (si voi enumera doar exemple de soft-uri independente de sistemul de operare, exista de asemenea numeroase astfel de editoare specifice unui anumit OS): Microsoft Frontpage (inclus in orice pachet nou MS Office, deci nu trebuie cumparat separat daca aveti MS Office), Symantec VisualPage, Netscape Navigator Gold (gratis pentru academia), Claris HomePage, AdobeGoLive, MacromediaDreamweaver. In general toate au trial versions si multe sunt downloadable pe gratis (cele mai putin complexe). Cu ce isi pierd astfel timpul liceeni de 17-19 ani la Gh. Baritiu timp de 2 ani? Cu acumularea unor cunostinte complet redundate, cunostinte care pot fi oricum acumulate in doua-trei zile (asta daca e vorba de cineva care chiar nu pricepe, normal 1 zi ar fi suficient), COMPLET. Materiale exhaustive sunt accesibile pe internet si nu trebuie sa fii un geniu sa intelegi cum functioneaza HTML-ul, pe langa faptul ca nu e nevoie absolut deloc sa memorezi tag-urile limbajului pentru ca editoarele HTML le genereaza automat. Ah, am uitat sa precizez: toate cunostintele astea se acumuleaza pe hartie, asta pentru ca la Baritiu elevii nu au acces la internet si nu pot experimenta practic ceea ce invata.
Desi acesta a fost un caz particular, multe se pot generaliza. Predarea informaticii la liceele de profil din tara se face pe doua niveluri calitative: liceele cu adevarat bune unde activeaza profesori extraordinari (uneori profesori care sunt lectori si la universitatile de profil) unde se preda programarea in C++ si acum chiar in Java, combinat cu cea in Pascal ca inceput (si Fox si SQL), asta pe langa algoritmi, baze de date, etc. si licee de mana a doua, care simuleaza ca au pe lista de oferte domeniul informaticii, doar pentru a atrage pe cei naivi. Acestea sunt liceele unde se predau timp de un an sau doi ani cunostinte redundante tip cod-HTML sau chestii similare. Intrebarea este cum de are loc in curriculum-ul scolar o asemenea aberatie? Ce rol are inspectoratul scolar aici, ce rol are institutia care aproba o asemenea ineptie? Cine autorizeaza si cine verifica programa scolara? Cine permite accesul unor instructori de doi bani in invatamantul liceal- ce pregatire are un “cadru didactic” care preda timp de doi ani HTML unor elevi in ciclul liceal?
Nota de trecere? Dumneavoastra decideti. Pana una alta intrebati-va odraslele daca invata HTML in clasele XI-XII la liceu de profil informatic sau mate-info si ganditi-va sa ii mutati in alta parte cat mai este timp. Altfel vor trebui sa isi mai piarda cativa ani pentru a invata informatica pe care nu au invatat-o la liceu, daca vor dori sa ramana in informatica, ani in care vor ingrosa randul milioanelor de someri absolventi de liceu.
Atentat la pudoare in manualele alternative de limba si literatura romana?
Scandalul manualului alternativ de limba si literatura romana care a inclus pasaje din romanul “Muzici si Faze” a lui Ovidiu Verdes e deja cunoscut. Nu am sa mai insist pe detalii, indicandu-va un articol relevant al Simonei Sora, in Dilema Veche, la http://www.algoritma.ro/dilema/42/SimonaSO.htm. Dincolo de zelul nejustificat al unor reporteri de la Antena1, jurnalisti la Adevarul, ignoranti si necunoscatori ai domeniului, dar si al unor cadre didactice de umplutura in invatamantul romanesc (specimene cate vrei), in acuzarea autorilor manualului dar si a scriitorului romanului, o goana dupa senzational de prost-gust in fond (am avut un articol pe tema asta si la rubrica Bine Scris!), as vrea sa ma opresc pe altceva: aceasta intoleranta selectiva, aceasta prostie populara care mai domina la noi, in care elevii, tinerii, adolescentii nu au dreptul pur si simplu, la informatie. In care ei nu sunt considerati destul de “maturi” pentru a avea acces la aceasta informatie. E un concept asemanator conservatismului arhaic practicat inca si la noi si aiurea, in care in loc sa oferim informatii complete tinerilor, sa raspundem sincer intrebarilor acestor adolescenti privind sexul (cu toate valentele lui), drogurile, etc, noi le facem tabu si le ascundem, propavaduim virginitatea fizica si morala, rigiditatea spirituala, in lipsa oricarei argumentatii. E in fond un regres pentru ca cel putin pe vremea mea, in clasa a V-a citisem deja “Romanul Adolescentului Miop” al lui Eliade, citisem deja “Rascoala” si Ion ale lui Rebreanu, citisem cea mai mare parte din “O mie si una de nopti”, iar in clasa a VII-a citisem deja povestile “interzise” ale lui Creanga (aka “Povestea povestilor” si “Povestea lui Ionica cel Prost”) si discutasem liber despre ele cu profesoara de limba romana.. Un regres pentru ca in clasa a VIII-a am avut o sesiune de cateva ore cu profesoara de biologie rezervata “educatiei sexuale”, unde ni s-a raspuns tuturor intrebarilor pe care le-am avut (si la varsta respectiva imaginatia nu are limite, credeti-ma). Sau poate ca au existat tot timpul doua mentalitati opuse, una care sustine libertatea de informare si libertatea de expresie si una care le contesta pe ambele. Urmeaza o paranteza, but I can’t help it…
Mai sunt si pe forumul nostru niste opinii recente ale unor frustrati ai tranzitiei, probabil cei care nu au fost lasati sa citeasca romanele lui Eliade, Rebreanu, Preda, etc., care incrimineaza “mizeriile sociale si umane” pe care BOR-ul si altii le-ar contesta, fara macar a aminti care sunt aceste “mizerii”. Ce este mizerie si ce nu este mizerie? Nu este cazul ca fiecare sa decida ce este mizerie si ce nu este mizerie? Este un act sexual intre doi adulti care isi dau ambii acordul, o “mizerie”? Homosexualitatea este o “mizerie”? De ce este homosexualitatea o “mizerie”? E tot ce inseamna act heterosexual lipsit de “mizerie”? In particular, sexul anal, sexul oral, sexul in grup, nici una nu e o “mizerie” sau toate sunt “mizerii”? Masturbarea- e o “mizerie”- m-as mira atunci care adolescent (si nu numai) nu a fost cel putin o data in viata mizerabil. Dar pozitia clasica a misionarului, e o mizerie sau nu e o mizerie (se apreciaza de catre multi ca ar fi mai putin „erotica”, deci poate e mai putin „mizerabila”)? Sau e “mizerie” daca nu are ca scop reproductia (ah ce mizerabil ma simt deja)? Si mai departe, nici unul din acesti “mizerabili” nu mai e crestin (apropos, “ne-am nascut crestini” e probabil prima dovada a limitarii intelectului, dar nu e momentul sa discutam acum despre acest lucru)… ? Sa intelegem, sa vedem, sa stim cine ce considera “mizerie”. Ce legiferam si pentru cine. A avea niste principii nu inseamna a nu accepta ca altii au alte principii. Nu inseamna a te opune informatiei referitoare la toate acestea. Apara-ti principiile, dar argumentat. Nimeni nu te opreste sa crezi in principiile tale si sa le aperi. Nimeni nu te opreste sa nu fii de acord, sa nu intelegi de ce ceilalti aleg diferit. Dar nu incerca sa-ti impui aceste principii, numind “mizerie” tot ce nu e compatibil cu modul tau de gandire, incriminand tot ce e incompatibil cu sistemul tau de valori. Renunta la ochelarii de cal. Dar sa ne oprim cu digresiunea aici. Va fi vreme si sa dezbatem in detaliu problemele asociate dogmelor, dogme care persista inca in mintea multora, dogme care se incearca a fi impuse tuturor.
Intorcandu-ma insa la tema educatiei, as face o paralela cu pozitia luata de societatea civila in Serbia, cu doua luni in urma, cand Ljljiana Colic, Ministru al Educatiei, a anuntat ca elevii de clasa a 8-a in Serbia nu vor mai invata despre teoriile evolutionista si de selectie naturala ale lui Darwin, acestea fiind niste “dogme”; aceste lectii ar fi urmat sa fie inlocuite complet de teoriile biblice ale creationismului. In cateva zile, sub presiunea comunitatii stiintifice si a publicului, doamna Colic a zburat din functie (pe data 16 septembrie) iar noul Ministru a revocat imediat ineptia debitata de dumneaei. Incercati si la noi, chiar va invitam, dragi fani ai dogmelor!
Asteptam reactii din partea cititorilor. Asteptam comentarii. Asteptam noi articole pe aceasta tematica sau pe altele.
Sebastian Buhai, 16-11-04
a cauta in rahat e o mizerie sau nu ?… indefinitiv orice poate fi CHIAR ORICE, NU !? este musai sa ajungem la ORICE pt. a intelege ca NUMAI CATEVA sunt trebuincioase (si de aici, popular, numite „bune”) ? indefinitiv si teroristul si violatorul si hotul au si ei „necesitati specifice” (a omori, a viola, a fura), trebuie sa-i intelegem si pe ei, n’est pas ? Aceasta teorie a „relativitatii a lui Bula” nu mai impresioneaza pe nimeni, in alte parti ea fiind clasata de prin 1994, numai la noi mai este re-ambalata si vanduta in … 2004.
„[…]. La scoala trebuie sa se discute si despre lucruri interzise.”, ne-a spus prof. Rodica Zane, unul dintre autorii manualului.
—————
comentariu:
ca de ex. despre p… dumitale, cucoana, sau
cand se pune problema asa nu mai este cazul
de discutat lucruri interzise. Adica e voie
doar atunci cand ii afecteaza pe altii.
sa se discute de droguri la scoala din clasa
a-IV-a sau a XXII-a ?… indefinitiv de ce sa
ii discriminam pe cei mici, au si ei „dreptul
de acces la informatie”, nu ?
sa facem integrale si ecuatii diferentiale in
clasa I-a ?…
SA FIM INTELESI: accesul la informatie, si
PUTINTA de a o rumega sunt 2 lucruri TOTAL
disjuncte !
DE ACEEA se face educatia sexuala in liceu
si nu in clasele primare. FOARTE RAU daca
maidanul = TV-nationala (!) o face inainte
(vezi Doamne, pune bila pe ecran … ce sa
spun ! ieftineala ORDINARA !).
Si FOARTE RAU daca parintii sunt spalati la
creier si-si lasa copiii prematur in contact
cu aceste „realitati”.
Eu mi-am crescut copiii cu cunostinta ca
exista un Mos Craciun. Stiind ca imaginatia
e mai dihai decat realitatea, Mos Craciun
era mereu grabit si tot ce se auzea erau
zurgalaiii de la sanie cand decola de pe
balcon, si soneria de la usa care anunta ca
venise (nu ma intrebati logica balcon-usa,
pt. ca am avut norocul sa nu mi se puna
intrebarea !).
Altfel setea de cunoastere i-ar fi dat lui
Mos Craciun barba jos de la 3-4 ani !
A fost MAI BINE ca a existat Mos Craciun, si
sunt convinsa ca in inima copiilor mei el
INCA EXISTA ! Metamorfozat in dorinta de
altruism si acea stare ludica de ocrotire
si bine. Iar aceasta este ceva ce PRIESTE
fiintei umane, decat scepticismul secator
la ficati !
NU LUATI COPIILOR COPILARIA !
NU LUATI ADOLESCENTILOR ADOLESCENTA !
Lasati sa EXISTE acea dragoste primavarateca
pura, idealista, cu poezii, cu flori oferite,
NU O CONTAMINATI cu deraderea celor „duri”,
care le stiu pe toate (adica cei care au
verificat cat de adanc poate fi rahatul si
NU AU NICI UN FOLOS DINTR-ACEASTA !).
Stimata doamna Aglaia Rosu, eu ma bucur ca interesul cititorilor nostri creste pentru toate subiectele. Ne bucuram chiar si atunci cand cei ce beneficiaza de ecourile si atentia dumneavoastra nemarginita sunt „domnisoarele incepatoare” (vezi ecou la Ecou la articolul „Dreptul de a munci” din aceeasi rubrica Social) sau in cazul de fata, „Bula”. Deci, cu voia dumneavoastra, „Bula” va raspunde:
Desigur una este sa incurcam merele cu portocalele (exista un single superb al celor de la Pink Floyd numit „Apples and oranges”, apropos, ca tot imi veni in minte) si complet altceva este sa mancam rahat din lipsa de alte preocupari. Vreau sa va atrag totusi atentia asupra faptului ca solutia scatologica este considerata o inovatie extraordinara de catre numerosi oameni de stiinta si… de catre angajatii cailor ferate japoneze. Adica: s-au prins dumnealor, japonezii astia cu idei, ca pentru a tine animalele salbatice departe de caile ferate care trec prin zonele muntoase, problema care de ani de zile le scotea peri albi, nimic mai simplu decat sa imprastie fecale de leu pe langa sine. Se pare ca desi nu au existat niciodata lei in muntii japonezi, doar mirosul generat este suficient sa tina la distanta orice animal pe un timp foarte lung (acest comunicat a aparut in saptamanalul Science din 24 septembrie 2004). Deci s-ar putea ca ceea ce dumneavoastra numiti „mizerie” sa nu fie „mizerie” pentru toata lumea: lumea mai gaseste solutii si cautand in rahat. Adica exact quod erat demonstrandum-ul pe care il cautam…
Revenind la merele noastre, am sa va dedic un articol intreg, sa puteti spune si altora cata atentie primiti, si tocmai de la „Bula”, cel cu relativitatea de dupa 1994 cand dumneavoastra ati primit un soc din care probabil nu v-ati revenit. Pana una alta ati putea sa explicati si altora aici de ce a cauta prin rahat (sper ca v-ati convins ca nu e peste tot o mizerie) ar fi intr-un fel sau altul echivalent cu legalizarea drepturilor homosexualilor sau legalizarea prostitutiei, sau ma rog, tot ce dumneavoastra preferati sa aruncati la WC tragand sau netragand apa dupa ele, depinde cum v-ati obisnuit.
A, si in final, sper ca „indefinitiv” repetat de doua ori e doar un lapsus calami, asta pe langa faptul ca si coana Chirita v-ar fi putut spune ca ceea ce dumneavoastra vreti sa scrieti e „n’est-ce pas” si nu „n’est pas”. Dar mai greu cu limbile straine cand ne impotmolim atat de mult in rahatul autohton, n’est-ce pas, madamme ?
Sebi Buhai, 21-11-04
nicidecum domnule, imi recunosc greseala lingvistica, va contest aprobarea manualului cu pricina:
dreptul la informatie si PUTINTA de a o rumega sunt
lucruri disjuncte.
ca om care n-ati facut armata, va spun eu care am avut 2 baieti in armata: UNA este sa AUZI si ALTA sa FII ACOLO sa le inghiti pe toate. Te marcheaza ca om, si marcheaza pe cei din jur (y compris aici mamele). Acelasi lucru se poate spune si despre a „incerca orice rahat”, pt. ca din astfel de igzpiriences se iese cu TRAUME !
aceasta la modul general, si doi, in particular, NU TOTI sunt echipati intelectual pt. a discerne cum se cuvine, multi aleg DEVIATIA.
EXEMPLU: in SUA incidenta homosexualitatii „at large” este de 3%, in universitati 11%, iar in departamentele de engleza si teatru 90% !
rezulta ca deviatia nu este doar cat vine de la natura, ci … prin astfel de igzpiriences (de incercat orice, de dragul de a nu exista restrictii) CRESTE ! (sau peer-pressure, pt. a accede intr-un anumit mediu / de exemplu 1994, cand in SUA s-a acordat „Special Minority Status” homosexualilor, adica facilitati, cote de intrare la universitati, etc. Special Minority Status este o aberatie dpdv democratic si a fost instituita ca masura reparatorie pt. minoritatea de culoare. ATAT !… altminteri pot si pedofilii sa ceara, sau …. aici o cotim ca la ei nu mai „ie vuoie” ?). PS – tot atunci, Colorado a fost singurul stat care a VOTAT = DEMOCRATIC, contra. (La fel de ANTI-democratic (precum ne-a obisnuit Bush in ultima vreme) Curtea Suprema a anulat votul cetatenilor din Colorado. ATUNCI LA CE BUN SA MAI VOTEZI si sa mai crezi in reguli si legi: fiecare cu paru’ si care-pe-care !).
Vad ca s-a incins atmosfera aici si nu vreau sa particip decit cu ceea ce stapinesc.
DILEMA MARE
Ma agat din nou de social.15 ani in viata unui individ uman este foarte mult.Pe cine sa pedepsim ca ni s-au mincat 15 ani DIN VIATA.Oamenii nu mai au rabdare si vor sa-si cistige existenta (si totodata iluzia realizarii de sine) prin orice activitati si deci si prin asa-numita activitate educativa.
Au degradat educatia la nivelul unui mijloc de supravietuire.Adica de fapt pot sa generalizez:valorile spirituale au fost subordonate necesitatilor trupesti, fiziologice(ex.invat engleza ca sa pot practica prostitutia).Deci nu ne satisfacem necesitatile trupesti ca sa traim si sa evoluam intru spirit ci invers.
Eu nu am acceptat o asemenea injosire si m-ati aruncat pe drumuri.Romani se va alege praful de voi.