“Duhul [N.ed. spiritul] European a adus oamenilor secatuire” – cuviosul Paisie Aghioritul, “Cu durere si dragoste catre omul contemporan”, Muntele Athos, 1994.
“Multe state s-au pretins a fi crestine. Oricat ar fi de curios, aceste state tin o mare parte a lumii in menghina de fier a robiei, iar in ultimii ani au invaluit lumea cu norul tenebros al asteptarii apocaliptice. Nu putini sunt cei care stau la limita deznadejdii. Fiecare dintre acestia, sufera din pricina absurditatii vietii contemporane. Acestia sunt nemangaiati in amaraciunea lor; sfortarile personale sunt insuficiente pentru a se elibera din lumea confuziei de care sunt cuprinsi” – Sofronie Saharov, “Despre Rugaciune”, Essex, 1991.
Aceste relatari par a fi serioase prin faptul ca acesti
oameni au ascultat milioane de oameni care s-au perindat pe sub patrafirele lor. Ceea ce le sporeste credibilitatea este faptul ca Arhimandritul Sofronie a reprezentat poate cea mai cultivata persoana din randul clericilor contemporani, acesta provenind dintr-un mediu intelectual elitist, iar Paisie Aghioritul a fost un fin cunoscator al dilemelor sociale cu care s-a confruntat Europa postbelica. Din aceeasi liga fac parte si romanii Arsenie Boca si Nichifor Crainic ca si americanul Seraphim Rose, chiar daca nu asa de contemporani.
Ca sa spunem lucrurilor pe nume, se pare ca UE incearca sa converteasca gulerele albe ale Estului (ca doar si Estul are dreptul de a avea gulere albe), in gulere albastre la nivel central, pentru ca aceste gulere albastre au posibilitatea de a tine gulerele albe ale vestului la suprafata, care altfel ar fi urmat un curs de scorojire si scufundare, riscand a fi inlocuite in mod natural si meritoriu de cei care si-ar fi putut mentine luxul de a gandi.
Recenta decizie a Uniunii Europene de a deschide discutiile de aderare cu Turcia este nefasta Romaniei, in special din punct de vedere economic, din cauza concurentei directe intre productia romana si cea turca. In conditiile in care Romania a pierdut cote importante din piata CSI in special in favoarea Turciei, este clar ca Romania ar trebui sa adopte o politica directa de nesustinere a acestei candidaturi, si mai mult, de nesustinere a oricarui acord bilateral de comert intre UE si Turcia, ca preconditie a aderarii. Mai mult, se creaza concurenta si in turism, in conditiile in care s-ar fi sperat intr-o revitalizare a statiunilor romanesti de la Marea Neagra cu fonduri europene. Acum interesul European s-ar putea muta catre statiunile turcesti. Mai mult, o politica de nesustinere a Turciei ar fi pe placul Greciei, care a sustinut puternic recenta decizie a Ciprului de a nu se uni cu partea turca, chiar cu pretul pierderii intrarii in UE, in conditiile in care cipriotii greci au inteles de la fratii lor greci ce inseamna UE.
Discutam recent cu un mare compozitor grec contemporan beneficiile intrarii in Europa: din perspectiva tangibila a dansului, il citez, “viata s-a scumpit de 2-3 ori intr-un interval foarte scurt de timp, iar principalii beneficiari au fost in principal functionarii europeni sau ai institutiilor transnationale.”
Sa nu mai vorbim de faptul ca majoritatea finantarilor de proiecte majore sunt facute cu controlul UE, aceasta deja de facto detinand puterea de a dirija ramura conform unor planuri prestabilite.
Este nevoie de multa atentie si discernamant in politica economica: modelele econometrice facute pe ramuri industriale mie imi arata faptul ca orice tensiuni intre Romania si vecinii din Nord ar putea fi create intentionat pentru a se ascunde uriasele sinergii economice bilaterale si chiar culturale: pentru a evita o republicare a unor analize sectoriale care sunt dealtfel disponibile si probabil stiute, ma limitez in a reaminti faptul ca Paisie de la Neamt, pe numele de familie Velchicovski, care apare in calendarul romanesc, s-a nascut in Ucraina, a trecut prin muntele Athos si s-a stabilit in Moldova, unde a avut un rol hotarator in dezvoltarea gandirii patristice a acelor vremuri: acesta este socotit chiar ca precursor al mostenirii patristice a Muntelui Athos.
Aceste tari din nord, foarte putin populate comparativ cu suprafata detinuta, reprezinta cea mai importanta piata apropiata Romaniei, si foarte accesibila din punct de vedere al conditiilor concurentiale. In conditiile in care si aici se construieste foarte mult, nu inteleg printer altele faptul de ce constructorii romani prefera sa fie primordial interesati in tari ca Iraq, in conditiile in care riscurile sunt infinit mai mici in CIS, cu exceptia coruptiei care spre deosebire de Romania, se propaga cu ajutorul mafiei locale, dar este controlata tot de guvern. Mi se relata recent la o receptie oferita de consulatul rus faptul ca datorita climei calde, Republica Moldova este pe cale de a deveni un punct important de atractie din punct de vedere investitional al antreprenorilor rusi. In contextul in care preaderare este nevoie de o echilibrare a ponderii capitalurilor straine investite in special in Nordul Romaniei, incurajarea acestor antreprenori de a trece granitele artificiale ar constitui o solutie a unei probleme in curs de devenire.
Problemele legate de combaterea criminalitatii nu sunt imposibil de rezolvat, acestea avandu-si baza in faptul ca expansionismul Islamic a inceput in Afganistan, ca urmare conationalii nostri de la Nord fiind nevoiti sa se confrunte mai devreme cu aceste probleme, care acum incep sa prinda contur si pentru noi.
Intarirea schimburilor comerciale cu CIS pare acum o formula viabila de a crea mai multa autonomie economica industriala in eventualitatea in care 5-10 ani dupa aderare vom fi inundati cu o mutime de produse scumpe de provenienta europeana, fara insa ca respectivele produse sa fie fabricate in Romania.